Cuzco, un oraş din Peru situat în sud-est, lângă Valea Urubamba în lanţul muntos al Anzilor, a fost declarat patrimoniu protejat de către UNESCO în 1983, întrucât se află pe locul unde s-a aflat capitala vechiului Imperiu Incaş.

Este atât capitala regiunii Cuzco, cât şi a provinciei Cuzco. Oraşul are o populaţie de peste 350.000 de locuitori, triplu faţă de acum 20 de ani.

Potrivit site-ului whc.unesco.org, Cuzco s-a dezvoltat, sub domnia lui Pachacútec, primul conducător al Imperiului Inca (1438-1471), într-un centru urban complex cu funcţiuni religioase şi administrative distincte. Oraşul a fost înconjurat de zone clar delimitate pentru agricultură, artizanat şi producţie industrială. După ce spaniolii l-au cucerit în secolul al XVI-lea, s-a păstrat structura de bază a oraşului, dar s-au construit biserici baroce şi palate peste ruinele oraşului incaş.

După sosirea conquistadorilor spanioli, numele din limba quechua (Qosqo) a fost tradus în spaniolă drept Cusco, apărând cu acest nume pe hărţile din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Pe hărţile din secolul al XIX-lea şi jumătatea secolului XX (până în 1976), numele apare drept Cuzco. Astăzi în cartografia peruană (în spaniolă) numele s-a reîntors la transliterarea originală: Cusco cu S sau cu Z. În limba engleză ambele variante sunt acceptate. Enciclopedia Britannica îl scrie Cuzco.

Cultura Killke a fost prezentă în regiunea Cuzco din 900 până în 1200 d.Hr, înaintea sosirii incaşilor în 1200. Arheologii au descoperit pe 13 martie 2008 ruinele unui templu străvechi, cu drumuri şi sistem de irigare la Sacsayhuaman, o faimoasă fortăreaţă lângă capitala incaşilor Cuzco. Datarea cu carbon radioactiv a Sacsayhuaman a arătat că cultura Killke a construit fortăreaţa în anul 1100. În 2007, săpăturile au dezvăluit un alt templu la marginea fortăreţei, indicându-i întrebuinţarea religioasă, cât şi pe cea militară.

Cuzco a fost capitala Imperiului Incaş. Oraşul era împărţit în două sectoare, care erau şi ele la rândul lor împărţite în alte două sectoare. Un drum ducea din fiecare sfert al oraşului în partea corespunzătoare a imperiului. Fiecare lider local trebuia să construiască o casă în oraş şi să locuiască o parte din an în Cuzco, dar numai în partea care corespundea cu partea imperiului ce o stăpânea.

După legenda incaşă, oraşul a fost construit de către Sapa Inca Pachacútec, omul care a transformat oraşul-stat Cuzco în măreţul imperiu Tahuantinsuyu. Dovezile arheologice indică o creştere mai lentă a oraşului dinainte ca Pachacútec să ajungă la putere. A existat, însă, un plan al oraşului şi două râuri au fost canalizate în jurul acestuia.

Oraşul incaş original, despre care se spune că a fost înfiinţat în secolul al XI-lea, a fost ruinat de Francisco Pizarro în 1535. Însă, mai există rămăşiţe, care să ateste existenţa incaşilor pe aceste teritorii, cum ar fi Templul Soarelui. Printre cele mai notabile clădiri din oraş se numără catedrala Santo Domingo.

În apropiere de oraş se află şi presupusa locuinţă de iarnă a împăratului Pachautti, Machu Picchu, la care se poate ajunge fie pe o potecă incaşă, fie cu trenul. Pe lângă aceasta se mai găsesc fortăreţele Ollantaytambo şi Sacsayhuaman.

Alte ruine, mai puţin populare, sunt Inca Wasi, cel mai înalt dintre toate sit-urile incaşe aflându-se la o altitudine de 3.980 metri, Vilcabamba, capitala imperiului după cucerirea, de către conchistadori, a oraşului Cuzco, grădina de sculpturi de la Chulquipalta (cunoscută şi sub numele de Ńusta Espańa, Yurak Rumi), cât şi Huillca Raccay, Patallacta, Choquequirao, Moray şi multe altele.

Zona înconjurătoare, localizată în valea Huatanay, este o zonă agricolă importantă, unde se cultivă porumb, orz, quinoa, ceai şi cafea.

Site-ul whc.unesco.org mai notează că unul dintre factorii principali care ameninţă integritatea oraşului Cuzco este legat de cutremure. După un cutremur puternic care a avut loc în 1950, multe clădiri valoroase culturale s-au deteriorat şi nu au fost reparate încă din cauza lipsei de fonduri. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru)