Franţa sărbătoreşte ziua naţională la 14 iulie. Aceasta marchează aniversarea căderii Bastiliei (1789). Situată în Vestul Europei, Franţa are drept limite Belgia, Luxemburg, Germania, Elveţia, Italia, Monaco, Marea Mediterană, Spania, Andorra, Oceanul Atlantic şi Canalul Mânecii.
Cea mai mare ţară (ca suprafaţă) din Europa Occidentală, cu două faţade martime (Oceanul Atlantic şi mările adiacente în Vest şi Marea Mediterană în Sud Est), Franţa are un relief variat. Munţii cuprind: Alpii Francezi, cu văi adânci şi relief glaciar tipic (gheţari, lacuri, creste ascuţite, văi), cu altitudinea sub 3.000 m în Alpii Maritimi şi peste 4.000 m în Alpii Savoiei (Mont Blanc 4.810 m, altitudinea maximă din ţară), Munţii Pirinei, în Sud-Vest, la graniţa cu Spania (altitudine maximă 3.404 m în Pic d'Aneto) şi Munţii Jura (altitudine maximă 1.723 m) şi Vosgi (altitudine maximă 1.424 m), mai scunzi şi mai vechi, în Est, bine împăduriţi.
De asemenea, are regiuni colinare şi podişuri, Ardenii în Nord-Est, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central, dominat de înălţimi vulcanice (Puy de Dome 1.465 m, Puy de Sancy 1.886 m), în partea central-sudică, precum şi bazine şi culoare depresionare (bazinul Parisului, al Aqitaniei, culoarul Rhonului, câmpia Alsaciei) şi câmpii litorale (Languedoc, Roussillon, Gascogne), potrivit Enciclopediei Statelor Lumii (2005). Clima este temperat-oceanică, cu precipitaţii mai bogate în Vest şi în munţii înalţi (peste 1.000 mm/an) şi mediteraneană (precipitaţii 500 mm/an) pe litoralul sudic, unde vânturile reci, precum mistralul şi tramontanul, pot compromite recoltele de citrice. Reţeaua hidrografică este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) şi orientată spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) şi spre Marea Mediterană (Rhone). Peste 1/4 din teritoriu este acoperit de păduri temperate (stejar, fag, conifere). Fauna este relativ bogată, există şase Parcuri Naţionale în Alpi şi Pirinei, şi peste 100 de rezervaţii ce protejează elemente rare din floră şi faună, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagră ş.a.
Paris este capitala şi cel mai mare oraş al Franţei, fiind cel mai dinamic centru economic al ţării, important centru cultural, de afaceri şi politic al lumii şi renumit pentru arhitectura sa neoclasică, dar şi pentru influenţa sa majoră în modă, arte şi gastronomie, potrivit travelworld.ro. Denumit şi ''Oraşul Luminilor'', Parisul este considerat unul dintre cele mai vizitate fiind un oraş impresionant, plin de zone istorice şi culturale, monumente, parcuri de distracţii şi de recreere. Monumentele şi obiectivele turistice din capitala Franţei sunt adevărate simboluri recunoscute în toată lumea. Principalele zone sau obiective turistice sunt Parisul şi împrejurimile.
Turnul Eiffel este un simbol parizian, construit pentru Expoziţia Universală din 1889. Proiectat de inginerul de poduri Gustave Eiffel (1832-1923), turnul, înalt de 300 m şi alcătuit dintr-un grilaj de fier forjat, a constituit o capodoperă tehnologică. Folosind cunoştinţe de ultimă oră despre comportamentul arcelor din metal şi despre armătura metalică, structura turnului Eiffel a anunţat o revoluţie în ingineria civilă şi în designul arhitectonic. Turnul a fost cea mai înaltă construcţie din lume până în 1930, la terminarea clădirii Chrysler, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. Vârful Turnului Eiffel poate fi văzut din orice punct al Parisului.
Muzeul Luvru, muzeu naţional şi galerie de artă a Franţei în Paris, a fost construit ca reşedinţă regală, edificiu început sub Francois I în 1546, pe locul unei cetăţi din sec. al XII-lea. A încetat să fie palat odată cu mutarea curţii la Versailles (1682), iar în sec. al XVIII-lea s-au făcut planuri de transformare a edificiului în muzeu public. În 1793, guvernul revoluţionar a deschis Galeria Principală; Napoleon a construit aripa nordică; două mari aripi vestice au fost adăugate şi deschise de Napoleon III. După completarea sa, Luvrul cuprindea un vast complex de clădiri sub forma a două cadrilatere principale, găzduind două mari curţi. O controversată intrare în formă de piramidă (din sticlă şi oţel) a fost proiectată de I.M. Pei şi deschisă în 1989. Colecţia de pictură este una dintre cele mai bogate din lume, cuprinzând toate perioadele artei europene până la impresionism; Colecţia de pictură franceză din sec. XV-XIX este neegalată, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. În prezent, muzeul găzduieşte peste 380.000 obiecte şi 35.000 de opere de artă. Peste 60.000 de metri pătraţi sunt dedicaţi exponatelor permanente.
Arcul de Triumf, un simbol plin de istorie al poporului francez, a fost ridicat în onoarea celor ce au luptat pentru Franţa, în special în timpul războaielor napoleoniene. Pe interior şi deasupra Arcului sunt inscripţionate numele tuturor generalilor şi războaielor purtate. Arcul de Triumf măsoară 49.5 metri înălţime, 45 de metri lăţime şi 22 în adâncime şi este al doilea arc de triumf ca mărime din lume. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulaţie în toate direcţiile şi de aceea piaţa Charles de Gaulle, în care este situat Arcul, este cunoscută şi sub numele de "Piaţa Stelei" (Place de l'Étoile). Arcul se află la capătul de vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Monumentul este prevăzut şi cu un lift de la nivelul subteran până la nivelul de observaţie. Turiştii pot urca cele 284 de trepte sau pot folosi liftul şi apoi să urce încă 46 de trepte până sus. De pe Arcul de Triumf poate fi admirată panorama către cele 12 artere importante care pleacă din Place de l'Etoile.
Printre alte simboluri ale Parisului se numără Palatul Versailles, care a fost reşedinţa oficială, începând cu 1661, a regilor Ludovic al XIV-lea (Regele Soare), Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea şi se află pe lista Patrimoniului Universal UNESCO din 1979; Bulevardul Champs-Elysees cunoscut şi sub numele de "La plus belle avenue du monde" (Cel mai frumos bulevard din lume) şi se întinde de la Piaţa Concorde până la Arcul de Triumf; faimoasa Catedrală Notre-Dame în stil gotic, Domul Invalizilor, Basilica Sacre Coeur, Parc de la Villette, Place de la Concorde, cea mai mare piaţă publică din Paris; Palatul Regal (Palais Royal) construit în 1629 de către Cardinalul Richelieu; Pantheonul, a cărui construcţie a început în 1757 şi a fost încheiată în 1791; Muzeul Rodin construit în onoarea celui cunoscut ca părintele sculpturii moderne, Auguste Rodin (1840-1917); Place Vendome, creată în 1702, ca un monument închinat gloriei armatelor lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare; Galeriile Lafayette; Cabaretul Moulin Rouge, construit în 1889; Muzeul d'Orsay găzduit de o fostă gară, cu acelaşi nume; Grand Palais (Marele Palat) construit pentru Expoziţia Mondială din 1900; cartierul Monmartre sau Cartierul artiştilor situat pe dealul de aproape 130 de metri din nordul Parisului; Turnul Montparnasse, construit în 1973; Opera din Paris construită între anii 1862-1875; clădirea Muzeului Orangerie, principala sa destinaţie fiind aceea de a găzdui portocalii pe timpul iernii; Centrul Georges Pompidou, un complex cultural construit într-un stil arhitectural high-tech; Primăria Parisului (Hotel de Ville de Paris) ce datează din secolul al XVI-lea şi a fost centrul vieţii politice din Paris; Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris (1607); Place des Vosges (Piaţa Vosgilor), cea mai veche piaţă din Paris (1604) şi una dintre cele mai frumoase pieţe din lume.
Alte atracţii turistice includ: Fontainebleau, Compiegne, Vaux-le-Vicomte, parcul de distracţii Disneyland Paris, unic în Europa; valea Loirei, cu vestitele castele din secolele XV-XVI (Chinon, Chenonceau, Blois, Amboise, Chambord, Angers, Azay-le-Rideau, Saumur, Valencay, Loches, Cheverny, Villandry), litoralul Oceanului Atlantic, cu staţiunile Deauville, Trouville, Honfleur şi mănăstirea Mont St. Michel (sec. X) de pe insuliţa omonimă în Normandia, Les Sables d'Olonne în Vendee, Biarritz şi alte staţiuni de pe Cote d'Argent (în Sud-Vest), litoralul mediteranean, cu Cote d'Azur (St. Tropez, St. Raphael, Cannes, Grasse, Antibes, Nice, Menton), precum şi sectorul cuprins între gurile Rhonului şi graniţa cu Spania (La Grande Motte, Port-Camargue, Cap d'Agde, Port-Leucate, Port-Barcares); Provence cu Avignon (Palatul Papilor, podul St. Benezet), Arles (vestigii romane, monumente medievale), Aix-en-Provence; Alpii cu oraşele Grenoble, Chambery, Annecy, Briancon (fiecare cu multe monumente istorice şi de artă) şi staţiunile Chamonix, Mont Blanc, Les Contamines, Avoriaz, Megeve, Aix-les-Bains, Evian-les-Bains, munţii Pirinei, cu Lourdes, Font Romeu, Vernet-les-Bains; metropolele regionale Lyon, Bordeaux, Strasbourg, Marseille, vechile oraşe Reims, Chartres, Amiens. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, Irina Andreea-Cristea, editor: Cristian Anghelache)
Cea mai mare ţară (ca suprafaţă) din Europa Occidentală, cu două faţade martime (Oceanul Atlantic şi mările adiacente în Vest şi Marea Mediterană în Sud Est), Franţa are un relief variat. Munţii cuprind: Alpii Francezi, cu văi adânci şi relief glaciar tipic (gheţari, lacuri, creste ascuţite, văi), cu altitudinea sub 3.000 m în Alpii Maritimi şi peste 4.000 m în Alpii Savoiei (Mont Blanc 4.810 m, altitudinea maximă din ţară), Munţii Pirinei, în Sud-Vest, la graniţa cu Spania (altitudine maximă 3.404 m în Pic d'Aneto) şi Munţii Jura (altitudine maximă 1.723 m) şi Vosgi (altitudine maximă 1.424 m), mai scunzi şi mai vechi, în Est, bine împăduriţi.
De asemenea, are regiuni colinare şi podişuri, Ardenii în Nord-Est, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central, dominat de înălţimi vulcanice (Puy de Dome 1.465 m, Puy de Sancy 1.886 m), în partea central-sudică, precum şi bazine şi culoare depresionare (bazinul Parisului, al Aqitaniei, culoarul Rhonului, câmpia Alsaciei) şi câmpii litorale (Languedoc, Roussillon, Gascogne), potrivit Enciclopediei Statelor Lumii (2005). Clima este temperat-oceanică, cu precipitaţii mai bogate în Vest şi în munţii înalţi (peste 1.000 mm/an) şi mediteraneană (precipitaţii 500 mm/an) pe litoralul sudic, unde vânturile reci, precum mistralul şi tramontanul, pot compromite recoltele de citrice. Reţeaua hidrografică este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) şi orientată spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) şi spre Marea Mediterană (Rhone). Peste 1/4 din teritoriu este acoperit de păduri temperate (stejar, fag, conifere). Fauna este relativ bogată, există şase Parcuri Naţionale în Alpi şi Pirinei, şi peste 100 de rezervaţii ce protejează elemente rare din floră şi faună, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagră ş.a.
Paris este capitala şi cel mai mare oraş al Franţei, fiind cel mai dinamic centru economic al ţării, important centru cultural, de afaceri şi politic al lumii şi renumit pentru arhitectura sa neoclasică, dar şi pentru influenţa sa majoră în modă, arte şi gastronomie, potrivit travelworld.ro. Denumit şi ''Oraşul Luminilor'', Parisul este considerat unul dintre cele mai vizitate fiind un oraş impresionant, plin de zone istorice şi culturale, monumente, parcuri de distracţii şi de recreere. Monumentele şi obiectivele turistice din capitala Franţei sunt adevărate simboluri recunoscute în toată lumea. Principalele zone sau obiective turistice sunt Parisul şi împrejurimile.
Turnul Eiffel este un simbol parizian, construit pentru Expoziţia Universală din 1889. Proiectat de inginerul de poduri Gustave Eiffel (1832-1923), turnul, înalt de 300 m şi alcătuit dintr-un grilaj de fier forjat, a constituit o capodoperă tehnologică. Folosind cunoştinţe de ultimă oră despre comportamentul arcelor din metal şi despre armătura metalică, structura turnului Eiffel a anunţat o revoluţie în ingineria civilă şi în designul arhitectonic. Turnul a fost cea mai înaltă construcţie din lume până în 1930, la terminarea clădirii Chrysler, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. Vârful Turnului Eiffel poate fi văzut din orice punct al Parisului.
Muzeul Luvru, muzeu naţional şi galerie de artă a Franţei în Paris, a fost construit ca reşedinţă regală, edificiu început sub Francois I în 1546, pe locul unei cetăţi din sec. al XII-lea. A încetat să fie palat odată cu mutarea curţii la Versailles (1682), iar în sec. al XVIII-lea s-au făcut planuri de transformare a edificiului în muzeu public. În 1793, guvernul revoluţionar a deschis Galeria Principală; Napoleon a construit aripa nordică; două mari aripi vestice au fost adăugate şi deschise de Napoleon III. După completarea sa, Luvrul cuprindea un vast complex de clădiri sub forma a două cadrilatere principale, găzduind două mari curţi. O controversată intrare în formă de piramidă (din sticlă şi oţel) a fost proiectată de I.M. Pei şi deschisă în 1989. Colecţia de pictură este una dintre cele mai bogate din lume, cuprinzând toate perioadele artei europene până la impresionism; Colecţia de pictură franceză din sec. XV-XIX este neegalată, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. În prezent, muzeul găzduieşte peste 380.000 obiecte şi 35.000 de opere de artă. Peste 60.000 de metri pătraţi sunt dedicaţi exponatelor permanente.
Arcul de Triumf, un simbol plin de istorie al poporului francez, a fost ridicat în onoarea celor ce au luptat pentru Franţa, în special în timpul războaielor napoleoniene. Pe interior şi deasupra Arcului sunt inscripţionate numele tuturor generalilor şi războaielor purtate. Arcul de Triumf măsoară 49.5 metri înălţime, 45 de metri lăţime şi 22 în adâncime şi este al doilea arc de triumf ca mărime din lume. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulaţie în toate direcţiile şi de aceea piaţa Charles de Gaulle, în care este situat Arcul, este cunoscută şi sub numele de "Piaţa Stelei" (Place de l'Étoile). Arcul se află la capătul de vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Monumentul este prevăzut şi cu un lift de la nivelul subteran până la nivelul de observaţie. Turiştii pot urca cele 284 de trepte sau pot folosi liftul şi apoi să urce încă 46 de trepte până sus. De pe Arcul de Triumf poate fi admirată panorama către cele 12 artere importante care pleacă din Place de l'Etoile.
Printre alte simboluri ale Parisului se numără Palatul Versailles, care a fost reşedinţa oficială, începând cu 1661, a regilor Ludovic al XIV-lea (Regele Soare), Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea şi se află pe lista Patrimoniului Universal UNESCO din 1979; Bulevardul Champs-Elysees cunoscut şi sub numele de "La plus belle avenue du monde" (Cel mai frumos bulevard din lume) şi se întinde de la Piaţa Concorde până la Arcul de Triumf; faimoasa Catedrală Notre-Dame în stil gotic, Domul Invalizilor, Basilica Sacre Coeur, Parc de la Villette, Place de la Concorde, cea mai mare piaţă publică din Paris; Palatul Regal (Palais Royal) construit în 1629 de către Cardinalul Richelieu; Pantheonul, a cărui construcţie a început în 1757 şi a fost încheiată în 1791; Muzeul Rodin construit în onoarea celui cunoscut ca părintele sculpturii moderne, Auguste Rodin (1840-1917); Place Vendome, creată în 1702, ca un monument închinat gloriei armatelor lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare; Galeriile Lafayette; Cabaretul Moulin Rouge, construit în 1889; Muzeul d'Orsay găzduit de o fostă gară, cu acelaşi nume; Grand Palais (Marele Palat) construit pentru Expoziţia Mondială din 1900; cartierul Monmartre sau Cartierul artiştilor situat pe dealul de aproape 130 de metri din nordul Parisului; Turnul Montparnasse, construit în 1973; Opera din Paris construită între anii 1862-1875; clădirea Muzeului Orangerie, principala sa destinaţie fiind aceea de a găzdui portocalii pe timpul iernii; Centrul Georges Pompidou, un complex cultural construit într-un stil arhitectural high-tech; Primăria Parisului (Hotel de Ville de Paris) ce datează din secolul al XVI-lea şi a fost centrul vieţii politice din Paris; Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris (1607); Place des Vosges (Piaţa Vosgilor), cea mai veche piaţă din Paris (1604) şi una dintre cele mai frumoase pieţe din lume.
Alte atracţii turistice includ: Fontainebleau, Compiegne, Vaux-le-Vicomte, parcul de distracţii Disneyland Paris, unic în Europa; valea Loirei, cu vestitele castele din secolele XV-XVI (Chinon, Chenonceau, Blois, Amboise, Chambord, Angers, Azay-le-Rideau, Saumur, Valencay, Loches, Cheverny, Villandry), litoralul Oceanului Atlantic, cu staţiunile Deauville, Trouville, Honfleur şi mănăstirea Mont St. Michel (sec. X) de pe insuliţa omonimă în Normandia, Les Sables d'Olonne în Vendee, Biarritz şi alte staţiuni de pe Cote d'Argent (în Sud-Vest), litoralul mediteranean, cu Cote d'Azur (St. Tropez, St. Raphael, Cannes, Grasse, Antibes, Nice, Menton), precum şi sectorul cuprins între gurile Rhonului şi graniţa cu Spania (La Grande Motte, Port-Camargue, Cap d'Agde, Port-Leucate, Port-Barcares); Provence cu Avignon (Palatul Papilor, podul St. Benezet), Arles (vestigii romane, monumente medievale), Aix-en-Provence; Alpii cu oraşele Grenoble, Chambery, Annecy, Briancon (fiecare cu multe monumente istorice şi de artă) şi staţiunile Chamonix, Mont Blanc, Les Contamines, Avoriaz, Megeve, Aix-les-Bains, Evian-les-Bains, munţii Pirinei, cu Lourdes, Font Romeu, Vernet-les-Bains; metropolele regionale Lyon, Bordeaux, Strasbourg, Marseille, vechile oraşe Reims, Chartres, Amiens. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, Irina Andreea-Cristea, editor: Cristian Anghelache)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.