Federaţia Rusă sărbătoreşte ziua naţională la 12 iunie, data adoptării Declaraţiei privind proclamarea suveranităţii de stat, în 1990.

Situată în Estul Europei şi partea de Nord a Asiei, este cea mai întinsă ţară din lume, ocupând mai mult de a opta parte din suprafaţa locuită a globului. Deţine 20% din suprafaţa mondială de păduri şi pe teritoriul său se află cel mai adânc lac din lume, Lacul Baikal (1.620 m), potrivit turistik.ro

Rusia se întinde de la Marea Baltică la Oceanul Pacific, iar relieful său este variat, constituit în principal din câmpii şi platouri. Partea apuseană este ocupată de Marea Câmpie Rusă, drenată de fluviul Volga, presărată cu coline şi podişuri vechi, cu altitudini sub nivelul mării în apropierea Mării Caspice. O altă mare câmpie este cea a Siberiei de Vest, drenată de fluviul Obi, cu altitudini ce variază între 150 şi 300 m, o câmpie mlăştinoasă, cu păduri de răşinoase, vegetaţie de tundră şi de taiga.

Podişul Siberiei centrale, cu altitudine medie 700 m, este cuprins între fluviile Enisei şi Lena, şi Munţii Siberiei orientale (Verhoiansk, Cerski, Kolâma, munţii vulcanici din Peninsula Kamciatka, între care Kliucevski - 4.750 m, altitudinea maximă din Rusia).

Munţii apar în sud-vest (Caucaz), în sud, la graniţa Mongoliei şi a Chinei, în est (pe coasta Pacificului). O barieră între Rusia europeană la vest şi cea asiatică (Siberia) la est, o constituie Munţii Ural, munţi vechi, ce se întind pe circa 2.000 km pe direcţia nord-sud, cu o altitudine maximă de 1.894 m. Prin nenumăratele resurse naturale, aceşti munţi constituie un adevărat muzeu mineralogic. Munţii Caucaz sunt munţi tineri cu o altitudine maximă atinsă de vârful Elbrus (5.642 m). În sudul Siberiei Centrale se află Munţii Saiani şi Altai, cu o altitudine medie de 3.000 m, în sud-est, centru-est şi estul Siberian se înşiră lanţuri de munţi cu piscuri înalte şi gheţari, iar în Extremul sud-estic, spre Marea Japoniei, Munţii Sihote Alin. 

Peninsula Kamciatca, cea mai mare peninsulă din Asia de Est, se întinde pe o suprafaţă de 370.000 km, între strâmtoarea Berin, Marea Ohoţk şi Insula Sahalin. În anul 1966 regiunea vulcanică de pe peninsulă a fost declarată patrimoniu mondial UNESCO. Pe teritoriul său, se află golful Avacea, unul dintre cele mai mari golfuri naturale din lume, munţii vulcanici Sredinii (Kliucev, 4.750 m altitudine maximă), dar şi numeroase gheizere şi circa 160 de vulcani dintre care 28 activi.

Clima ţării variază de la continentală umedă în majoritatea Rusiei europene, subarctică în Siberia şi polară în nordul îndepărtat. Domină clima temperat-continentală, mai umedă spre vest, în apropierea Mării Baltice şi pe ţărmul Oceanului Pacific, unde se simte influenţa musonilor; şi excesivă în Siberia, unde se ating temperaturi şi de minus 75 de grade Celsius.

Varietatea climei conduce la o varietate a vegetaţiei în Rusia. Astfel, în zona polară găsim tundra (muşchi, licheni, plante pitice) şi silvo-tundra (arbuşti izolaţi). În sudul tundrei se întinde taigaua, cea mai întinsă pădure din lume, ce ocupă circa o jumătate din teritoriul ţării, de la Marea Baltică la Oceanul Pacific. Între taiga şi stepele din sud care au o vegetaţie ierboasă, se întind păduri de conifere şi stejar.

Fauna este, de asemenea, extrem de bogată. În aceste teritorii trăiesc sute de specii de animale şi păsări: renul, elanul, vulpea polară, lupul, iepurele alb, potârnichea polară (în tundră), ursul alb, foca, morsa (în insulele şi apele Oceanului Artic), veveriţa, lupul, ursul brun, râsul, hermelina şi samurul (în taiga), vulpea, pisica sălbatică (în pădurile de conifere şi stejar), rozătoare, păsări răpitoare, şerpi de deşert şi semideşert.

Rusia deţine circa 25 de parcuri naţionale în care sunt ocrotite specii rare ale faunei precum: tigrul siberian, cerbul silka, sau foca de Baikal. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Marina Bădulescu)