Prozatorul şi publicistul Nicolae Iliescu s-a născut la 7 februarie 1956, la Bucureşti. A absolvit, în 1975, Liceul ''Gheorghe Lazăr'' din Capitală, apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, al cărei licenţiat devine în 1979. Este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti.

A fost, pe rând, profesor în judeţele Dâmboviţa şi Ialomiţa (1979-l983) şi în învăţământul liceal din Bucureşti (1983-l986), referent şi redactor în cadrul administraţiei centrale a Uniunii Scriitorilor (1986-l989). Corector şi redactor la diferite publicaţii literare, colaborează la ''România literară'', ''Contemporanul'', ''Ramuri'' ş.a. A fost, de asemenea, membru al cenaclului ''Junimea'', condus de Ovid S. Crohmălniceanu, şi al ''Cenaclului de Luni'', condus de Nicolae Manolescu.

În 1978 Nicolae Iliescu debutează cu un articol de critică în revista ''Amfiteatru'', precum şi în ''Tribuna'' cu o povestire. Colaborează la antologia de proză scurtă ''Desant '83''. Debutul editorial are loc în 1983, cu volumul ''Departe, pe jos...'', care adună un număr de 14 povestiri. A urmat, în 1988, romanul ''Dus-întors'', în a cărui introducere se arată că cel care ''povesteşte lucrurile din acest roman este, de ce nu, personajul propriului său roman". ''Nicolae Iliescu scrie o proză autoreflexivă, ironică, în care ficţiunea şi realul devin termeni substituibili'', se arată în ''Dicţionarul Scriitorilor Români'' (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998).

A desfăşurat activitate ca cercetător ştiinţific şi profesor asociat şi a fost secretar ştiinţific al Secţiei de Filologie şi Literatură din cadrul Academiei Române, secţie condusă de acad. Eugen Simion.

Nicolae Iliescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990 (Filiala Bucureşti - Proză) şi membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO). Între anii 2004 şi 2008 a făcut parte din Consiliul Uniunii Scriitorilor. Din 2011 este redactor-şef al revistei lunare de literatură şi artă "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană Bucureşti.

A mai publicat volumele: ''Discheta de demaraj'' (1995), ''Distribuţia a fost următoarea'' (1995), ''Depăşirea interzisă'', ''Abatorul de vise'' (2001), ''Completarea însuşimii mele'' (2003), ''Mezanin'', ''Scaunul catodic'' (2004), ''Diacritice'' (2005), ''De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică'' (2006), ''Priveşte dincolo de tine'' (2010). Împreună cu prozatorul George Cuşnarencu a publicat volumul ''Dodecaedru'' (1991) şi ''Exilaţi în amintiri'' (2010), iar împreună cu Mihaela Iliescu volumele ''Cele şapte minuni ale lumii'' (1998) şi ''Parfumul oraşelor'' (2004).

În 1991 a primit premiul pentru proză ''Ion Creangă'' al Academiei Române, iar în 1995 - Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca. Premiul pentru Critică, Istorie literară pe 2006 al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti i-a revenit lui Daniel Cristea-Enache, şi, ex aequo, premiul Primăriei Sectorului 2 a fost decernat lui Nicolae Iliescu pentru volumul "De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică" (Editura Muzeului Literaturii Române).

Scriitorul Nicolae Iliescu a fost distins, în 2004, cu Ordinul naţional ''Pentru Merit'' în grad de Cavaler, de preşedintele României, Ion Iliescu, la propunerea preşedintelui Academiei Române, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea ştiinţei româneşti.AGERPRES/ (Documentare: Ruxandra Bratu;editor: Marina Bădulescu)