COD GALBEN: 01-06-2025 ora 10 Intre 01 iunie, ora 14 – 01 iunie, ora 20Fenomene vizate se va semnala 01 iunie, ora 14 – 01 iunie, ora 20Fenomene vizate
Aristotel Onassis, considerat cel mai bogat om al secolului XX, a fost unul dintre primii constructori de supertancuri petroliere. Magnatul, supranumit ''Grecul de Aur'' şi caracterizat de Winston Churchill drept ''un om de marcă'', a acumulat în timpul vieţii cea mai mare flotă privată din lume. A rămas în istorie pentru succesul în afaceri şi averea sa, dar şi pentru viaţa personală, în care şi-au făcut loc personalităţi feminine precum Athina Livanos, Maria Callas sau Jacqueline Kennedy.
Aristotelis Sokratis Onassis s-a născut la 15 ianuarie 1906, la Smyrna, astăzi Izmir, Turcia. Fiu al unui comerciant de tabac din comunitatea grecească din oraş, a trăit într-un mediu de oameni înstăriţi. Mama sa, Penelope, a murit când Onassis avea şase ani. Tatăl său, Socrates, s-a recăsătorit şi a avut mai mulţi copii. În 1919, anul în care forţele greceşti au invadat Smyrna, Aristotelis Sokratis Onassis lucra la un birou al tatălui său. În 1922, turcii au recâştigat controlul asupra teritoriului, declanşând tensiuni etnice în regiune. Mai mulţi membri ai familiei au murit atunci, iar tatăl său a fost închis pentru că ar fi complotat cu foştii ocupanţi greci. Tânărul Onassis a reuşit să-şi ajute familia să fugă în Grecia, unde a ajuns şi el, cu banii economisiţi de tatăl său legaţi de picioare. Când tatăl a fost eliberat şi s-a întors în familie, Aristotel Onassis a primit un tratament aspru, astfel că a decis să-şi facă averea în altă parte.
A navigat spre Argentina în 1923, cu 250 de dolari la el. În Buenos Aires, a avut mai multe locuri de muncă pasagere înainte să se angajeze ca electrician la United River Plate Telephone Company, conform articolului "Headliners, Aristotel Onassis is Dead", publicat de New York Times, la 16 martie 1975. Argentinian naturalizat, Onassis a primit, mai târziu, cetăţenia elenă, fiind numit consul general adjunct al Greciei la Buenos Aires, în 1931.
Reia legăturile cu tatăl său şi începe o afacere de import de tutun, care se dovedeşte a fi de succes şi îi aduce primul milion. După întoarcerea la Atena, pentru înmormântarea tatălui său, pleacă la Londra, unde află de situaţia dificilă a unor armatorii canadieni, în contextul crizei economice mondiale. Astfel, ajunge să cumpere de la aceştia şase vapoare la un preţ de 20.000 de dolari fiecare, conform www.greece.org. A rebotezat primele două vase lansate la apă ''Onassis Socrates'' şi ''Onassis Penelope'', în memoria părinţilor.
Vapoarele sale încep să efectueze transporturi de marfă în Oceanul Atlantic. În acea perioadă, Onassis îşi împărţea timpul între Londra şi Buenos Aires, unde se aflau birourile companiei sale, Olympic Maritime S.A. În 1935, intră în afaceri cu tancuri petroliere. Însă, în 1939, imperiul în creştere al lui Onassis intră sub ameninţarea războiului. Ajuns în SUA, la New York şi Washington, încheie acorduri pentru a-şi salva flota, închiriind vapoarele forţelor aliate care luptau împotriva Germaniei şi a Japoniei.
În timpul anilor de război, îşi petrece timpul în Long Island şi la Hollywood. O întâlneşte pe Athina (Tina) Livanos, tânăra fiică a magnatului elen Stavros Livanos. În pofida opoziţiei din partea lui Stavros Livanos, cei doi se căsătoresc la Catedrala Ortodoxă din New York, la 28 decembrie 1946.
După război, a devenit cel mai mare armator privat din lume, având ca principal obiect de activitate transportul de petrol. În 1953, Onassis a devenit acţionar majoritar la compania ''Société des Bains'', care cuprindea cele mai importante hoteluri din Principatul Monaco, conform lucrării ''Glamour: A History'', de Stephen Gundle. A pierdut mai multe procese cu administraţia americană, care l-a acuzat de ''practici neortodoxe'' în obţinerea unor vase americane, cu autorităţile peruane şi chiliene, iar mai târziu cu societăţi norvegiene, care îl acuzau de nerespectarea reglementărilor internaţionale de mediu. Aceste acuze îl determină, în cele din urmă, să renunţe la flota de pescadoare.
La începutul anului 1954, Onassis a încheiat un contract cu regele saudit Saud Ibn Abdul Aziz, prin care se obliga să-i livreze flota sa de tancuri în schimbul priorităţii în transportul petrolului saudit. În 1956, şi-a vândut întreaga flotă de baleniere Japoniei şi a devenit director administrativ al societăţii elene de transport aerian pe termen de 21 de ani. În 1970, a încheiat un contract prin care se obliga să investească în Grecia 600 milioane dolari. Neînţelegerile apărute au dus la rezilierea contractului, în noiembrie 1971. După răsturnarea regimului militar, Onassis a intrat în conflict cu premierul Konstantinos Karamanlis, pretinzând facilităţi fiscale cu care guvernul nu a fost de acord. Deciziile lui Onassis în privinţa zborurilor efectuate de compania sa aeriană au determinat, în cele din urmă, preluarea de către guvern, la 1 ianuarie 1975, a firmei ''Olympic Airways''.
De-a lungul vieţii, a deţinut numeroase imobile şi castele în mai multe regiuni ale globului, a avut conturi deschise la peste 200 de bănci din întreaga lume, după cum notează site-ul The Famous People.
Aristotel Onassis şi Athina Livanos au avut doi copii: Alexander (decedat într-un accident de avion la Atena, în 1973) şi Christina. Căsătoria lor s-a destrămat după ce Onassis a început o relaţie cu celebra soprană Maria Callas, cei doi dezminţind tot timpul că ar avea o legătură sentimentală. Onassis şi Livanos au divorţat în 1960. Cea de-a doua căsătorie a fost cu Jacqueline Kennedy, văduva fostului preşedinte american John Fitzgerald Kennedy, pe care a cunoscut-o la o petrecere organizată pe iahtul său, în 1963, cu doar câteva luni înainte de asasinarea lui Kennedy. Cei doi s-au căsătorit în octombrie 1968 într-o capelă din insula Skorpios, insula deţinută de Onassis.
Afectat de moartea fiului său, Alexander, la 24 de ani, Aristotel Onassis începe să aibă probleme de sănătate. A murit la Paris, la 15 martie 1975, şi a fost înmormântat alături de fiul său, pe Insula Skorpios. Potrivit testamentului lăsat de Aristotel Onassis, fiica sa Christina a moştenit 55% din avere, iar restul de 45%, care i-ar fi revenit fiului său, a fost utilizat pentru crearea Fundaţiei Alexander S. Onassis, potrivit www.greeka.com. Christina Onassis a preluat controlul asupra companiilor, dovedindu-se un succesor capabil să gestioneze imperiul construit de tatăl său. Însă, Christina a murit în 1988, la vârsta de 37 de ani, lăsând în urmă o fetiţă de trei ani. Fiica ei, Athina, a devenit cea mai bogată adolescentă din lume, la împlinirea a 18 ani, în ianuarie 2003, moştenind o avere de 2,7 miliarde de dolari, ca descendent al bunicului său, pe care nu l-a cunoscut. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)
Aristotelis Sokratis Onassis s-a născut la 15 ianuarie 1906, la Smyrna, astăzi Izmir, Turcia. Fiu al unui comerciant de tabac din comunitatea grecească din oraş, a trăit într-un mediu de oameni înstăriţi. Mama sa, Penelope, a murit când Onassis avea şase ani. Tatăl său, Socrates, s-a recăsătorit şi a avut mai mulţi copii. În 1919, anul în care forţele greceşti au invadat Smyrna, Aristotelis Sokratis Onassis lucra la un birou al tatălui său. În 1922, turcii au recâştigat controlul asupra teritoriului, declanşând tensiuni etnice în regiune. Mai mulţi membri ai familiei au murit atunci, iar tatăl său a fost închis pentru că ar fi complotat cu foştii ocupanţi greci. Tânărul Onassis a reuşit să-şi ajute familia să fugă în Grecia, unde a ajuns şi el, cu banii economisiţi de tatăl său legaţi de picioare. Când tatăl a fost eliberat şi s-a întors în familie, Aristotel Onassis a primit un tratament aspru, astfel că a decis să-şi facă averea în altă parte.
A navigat spre Argentina în 1923, cu 250 de dolari la el. În Buenos Aires, a avut mai multe locuri de muncă pasagere înainte să se angajeze ca electrician la United River Plate Telephone Company, conform articolului "Headliners, Aristotel Onassis is Dead", publicat de New York Times, la 16 martie 1975. Argentinian naturalizat, Onassis a primit, mai târziu, cetăţenia elenă, fiind numit consul general adjunct al Greciei la Buenos Aires, în 1931.
Reia legăturile cu tatăl său şi începe o afacere de import de tutun, care se dovedeşte a fi de succes şi îi aduce primul milion. După întoarcerea la Atena, pentru înmormântarea tatălui său, pleacă la Londra, unde află de situaţia dificilă a unor armatorii canadieni, în contextul crizei economice mondiale. Astfel, ajunge să cumpere de la aceştia şase vapoare la un preţ de 20.000 de dolari fiecare, conform www.greece.org. A rebotezat primele două vase lansate la apă ''Onassis Socrates'' şi ''Onassis Penelope'', în memoria părinţilor.
Vapoarele sale încep să efectueze transporturi de marfă în Oceanul Atlantic. În acea perioadă, Onassis îşi împărţea timpul între Londra şi Buenos Aires, unde se aflau birourile companiei sale, Olympic Maritime S.A. În 1935, intră în afaceri cu tancuri petroliere. Însă, în 1939, imperiul în creştere al lui Onassis intră sub ameninţarea războiului. Ajuns în SUA, la New York şi Washington, încheie acorduri pentru a-şi salva flota, închiriind vapoarele forţelor aliate care luptau împotriva Germaniei şi a Japoniei.
În timpul anilor de război, îşi petrece timpul în Long Island şi la Hollywood. O întâlneşte pe Athina (Tina) Livanos, tânăra fiică a magnatului elen Stavros Livanos. În pofida opoziţiei din partea lui Stavros Livanos, cei doi se căsătoresc la Catedrala Ortodoxă din New York, la 28 decembrie 1946.
După război, a devenit cel mai mare armator privat din lume, având ca principal obiect de activitate transportul de petrol. În 1953, Onassis a devenit acţionar majoritar la compania ''Société des Bains'', care cuprindea cele mai importante hoteluri din Principatul Monaco, conform lucrării ''Glamour: A History'', de Stephen Gundle. A pierdut mai multe procese cu administraţia americană, care l-a acuzat de ''practici neortodoxe'' în obţinerea unor vase americane, cu autorităţile peruane şi chiliene, iar mai târziu cu societăţi norvegiene, care îl acuzau de nerespectarea reglementărilor internaţionale de mediu. Aceste acuze îl determină, în cele din urmă, să renunţe la flota de pescadoare.
La începutul anului 1954, Onassis a încheiat un contract cu regele saudit Saud Ibn Abdul Aziz, prin care se obliga să-i livreze flota sa de tancuri în schimbul priorităţii în transportul petrolului saudit. În 1956, şi-a vândut întreaga flotă de baleniere Japoniei şi a devenit director administrativ al societăţii elene de transport aerian pe termen de 21 de ani. În 1970, a încheiat un contract prin care se obliga să investească în Grecia 600 milioane dolari. Neînţelegerile apărute au dus la rezilierea contractului, în noiembrie 1971. După răsturnarea regimului militar, Onassis a intrat în conflict cu premierul Konstantinos Karamanlis, pretinzând facilităţi fiscale cu care guvernul nu a fost de acord. Deciziile lui Onassis în privinţa zborurilor efectuate de compania sa aeriană au determinat, în cele din urmă, preluarea de către guvern, la 1 ianuarie 1975, a firmei ''Olympic Airways''.
De-a lungul vieţii, a deţinut numeroase imobile şi castele în mai multe regiuni ale globului, a avut conturi deschise la peste 200 de bănci din întreaga lume, după cum notează site-ul The Famous People.
Aristotel Onassis şi Athina Livanos au avut doi copii: Alexander (decedat într-un accident de avion la Atena, în 1973) şi Christina. Căsătoria lor s-a destrămat după ce Onassis a început o relaţie cu celebra soprană Maria Callas, cei doi dezminţind tot timpul că ar avea o legătură sentimentală. Onassis şi Livanos au divorţat în 1960. Cea de-a doua căsătorie a fost cu Jacqueline Kennedy, văduva fostului preşedinte american John Fitzgerald Kennedy, pe care a cunoscut-o la o petrecere organizată pe iahtul său, în 1963, cu doar câteva luni înainte de asasinarea lui Kennedy. Cei doi s-au căsătorit în octombrie 1968 într-o capelă din insula Skorpios, insula deţinută de Onassis.
Afectat de moartea fiului său, Alexander, la 24 de ani, Aristotel Onassis începe să aibă probleme de sănătate. A murit la Paris, la 15 martie 1975, şi a fost înmormântat alături de fiul său, pe Insula Skorpios. Potrivit testamentului lăsat de Aristotel Onassis, fiica sa Christina a moştenit 55% din avere, iar restul de 45%, care i-ar fi revenit fiului său, a fost utilizat pentru crearea Fundaţiei Alexander S. Onassis, potrivit www.greeka.com. Christina Onassis a preluat controlul asupra companiilor, dovedindu-se un succesor capabil să gestioneze imperiul construit de tatăl său. Însă, Christina a murit în 1988, la vârsta de 37 de ani, lăsând în urmă o fetiţă de trei ani. Fiica ei, Athina, a devenit cea mai bogată adolescentă din lume, la împlinirea a 18 ani, în ianuarie 2003, moştenind o avere de 2,7 miliarde de dolari, ca descendent al bunicului său, pe care nu l-a cunoscut. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.