Ortodoxe
Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi Sf. Emilia, mama sa (Anul Nou. Harţi. Tedeum)

Greco-catolice
Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos. Sf. Vasile cel Mare. Anul Nou civil. Harţi

Romano-catolice
Sf. Maria, Născătoarea de Dumnezeu; Fer. Marian, pr. m.

Sărbătoarea Tăierii împrejur cea după trup a Domnului se prăznuieşte în Biserica Ortodoxă la 1 ianuarie.

Mântuitorul Hristos a primit semnul Legii Vechi care impunea tăierea împrejur ca semn de legătură veşnică între poporul evreu şi Dumnezeu. Patriarhul Avraam a primit de la Dumnezeu această poruncă pentru toţii copii ce se vor naşte de parte bărbătească în acest neam. Tăierea împrejur din Legea Veche închipuia Botezul pe care l-a adus ca taină şi legământ Legea Harului, pruncul primind odată cu aceasta şi numele.

Printre motivele pentru care Iisus Hristos a primit tăierea împrejur cea trupească a Legii Vechi, arhimandritul Ilie Cleopa îl menţionează şi pe acela al eliberării noastre din robia Legii, ferindu-ne de tăierea împrejur cea după trup. A venit însuşi Cel fără de păcat şi a primit tăierea împrejur, ca pe noi fii Săi după har, să ne elibereze, să ne aducă altă tăiere împrejur mult mai sfântă şi mai curată decât Lega Veche, adică Botezul. În Hristos botezându-ne primim tăierea împrejur cea duhovnicească, ce se lucrează cu Duhul Sfânt fără mână omenească.

Astăzi este sărbătorit şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândul sfinţilor.

A avut patru fraţi şi o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni.

Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol şi la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.

Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înfiinţat o şcoală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina şi Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creştine.

De la Sfintele Locuri s-a întors din nou în Cezareea Capadociei unde a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, după care s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viaţă de asceză şi rugăciune.

Venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop. În această calitate a început o pastoraţie pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de "Vasiliade".

Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică: "Contra lui Eunomiu" sau "Despre Sfântul Duh", lucrări ascetice: "Regulile vieţii monahale", "Despre judecata lui Dumnezeu", comentarii: "Omilii la Hexameron", numeroase cuvântări şi epistole.

A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A murit la 1 ianuarie 379, la 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii, un nume de referinţă în istoria creştinismului universal. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)