Majarca albă este un soi de viţă-de-vie pentru vinuri albe, care se cultivă, în prezent, în zona Banatului.

Majoritatea autorilor sunt de părere că soiul ar fi originar din Banat, fapt consemnat şi în celebrul ''Dictionnaire encyclopedique des cepages'', realizat de Pierre Galet (2000), un amplu dicţionar al soiurilor existente în lume, în care se afirmă despre Majarca albă că este un soi de viţă-de-vie pentru vinuri albe, originar din Banat, cultivat în Ungaria, în România, în provincia Banat, în Voivodina (''Cepage de cuve blanc qui serait originaire du Banat, cultive en Hongrie, en Roumanie dans le Banat, en Vojvodine et dans la partie orientale de la Croatie''). Totodată, soiul este amintit şi în volumul ''Wine grapes. A complete guide to 1368 vine varieties, including their origins and flavours'' (2012), avându-i ca autori pe Jancis Robinson, Julia Harding şi Jose Vouillamoz, care afirmă că Majarca albă este un soi foarte vechi de origine balcanică, originar probabil din Banat, regiune istorică aparţinând astăzi României, Serbiei şi Ungariei.

Având în vedere că, în Banat, viticultura se practică din timpuri îndepărtate, cel mai probabil soiul Majarcă albă are o origine foarte veche, contribuind, alături de alte soiuri, la renumele unor centre viticole ale locului. Alături de soiurile Creaţă şi Steinschiller, alcătuieşte sortimentul tradiţional din centrul viticol Teremia, valorificând astfel terenurile nisipoase. Este admis în cultură şi în alte centre viticole din Banat, precum: Recaş, Tirol şi Silagiu.

Cultivat de la începuturi în Banatul istoric, parte a Daciei, cuprins între Carpaţii Meridionali, Dunăre, Tisa şi Mureş, Majarca albă a avut, de-a lungul timpului, multe sinonime, în limbi diferite, printre care: Slankamenka, în limba sârbă, Feher Slankamenka, în limba maghiară, Slankamenka Weiss, în germană, potrivit oenologului Ion Puşcă, în volumul ''Vechi soiuri româneşti de viţă-de-vie''.

Majarca albă este un soi autofertil. Fiind puţin pretenţios în ceea ce priveşte solul şi expunerea la soare, poate fi cultivat şi pe terenuri nisipoase. Este sensibil la ger şi la mană, dar este rezistent la secetă şi are, de asemenea, o rezistenţă mijlocie la făinare şi la putregaiul cenuşiu, potrivit prof. dr. Liliana Rotaru, în volumul ''Soiuri de viţă-de-vie pentru struguri de vin'' (2009).

Strugurii sunt de formă cilindrică, uniaxiali, cu boabe dese pe ciorchine, care, la maturare deplină, au o culoare verzuie, cu pete ruginii pe partea însorită. Miezul este zemos, dulce, nearomat, dar cu un gust plăcut.

Majarca albă ajunge la maturitate deplină în cea de-a doua parte a lunii septembrie - prima parte a lunii octombrie, când strugurii acumulează între 170 şi 190 g/l zaharuri, în funcţie de condiţiile naturale ale zonei. Asigură producţii mari, de 15.000-16.000 kg/ha, ajungând uneori până la 22.000 kg.

Din strugurii acestui soi se obţin vinuri seci, uşoare, răcoritoare şi fructuoase, cu o tărie alcoolică situată între 10-12% vol. Sunt vinuri plăcute la gust, cu o aromă discretă, specifică soiului şi cu o aciditate de aproximativ 4 g/l. Este de preferat a fi consumate ca vinuri tinere, în primul an, cel mult în cel de-al doilea an de la obţinere.

Vinul de Majarcă albă se armonizează cu mâncăruri pe bază de peşte sau fructe de mare, cu carne de pasăre la grătar, dar şi cu brânzeturi proaspete moi. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, editor: Cristian Anghelache)