COD GALBEN: 01-06-2025 ora 10 Intre 01 iunie, ora 14 – 01 iunie, ora 20Fenomene vizate se va semnala 01 iunie, ora 14 – 01 iunie, ora 20Fenomene vizate COD GALBEN: 01-06-2025 ora 14 Intre 14:35 si 15:30 se va semnala Averse torențiale care vor acumula 15...25 l/mp, descărcări electrice, intensificări ale vântului, izolat grindină. in Județul Satu Mare;
Podgoria Miniş-Măderat, una dintre cele mai vechi podgorii de pe teritoriul ţării noastre, este situată la 20 km de municipiul Arad, pe dealurile de la marginea vestică a munţilor Zarandului, întinzându-se pe o lungime de aproximativ 50 de kilometri şi pe lăţimi cuprinse între unu şi patru kilometri, între apele Mureşului şi ale Crişului alb.
Cele mai vechi mărturii existente cu privire la această podgorie datează din prima jumătate a secolului al XI-lea. Înainte de anul 1038, Gizella, prima regină a Ungariei, a dăruit, cu încuviinţarea soţului său, Ştefan I, ''opt vii'', situate pe dealul Macra (Mocrea), din hotarul Minişului [...], abaţiei din Bakanybel [...], după înfrângerea voievodului Ahtum, descendentul lui Glad, notează E Gluck, în 1983. În secolele al XII-lea şi al XIII-lea, existenţa viilor în satele de la poalele Zarandului este atestată de noi documente. La Pâncota, la Măderat, la Ghioroc, la Miniş etc. viile produceau vin pentru mănăstirile catolice de la Mocrea, Pâncota şi Arad, notează site-ul www.pivnitelebirauas.ro/istoric/.
De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii s-a dezvoltat treptat, vinul devenind o necesitate în secolele XV-XVI, când asigura 80% din veniturile domeniilor şi ale cetăţenilor, precizează site-ul www.oniv.ro. Suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie a oscilat, în funcţie de stăpânire, fie ea otomană sau austriacă, de la 700 ha, în anul 1562, la 2.100-2.800 ha, în 1746 şi până la 6.540 ha, în anul 1880, iar între anii 1907 şi 1944, a oscilat între 5.570 şi 6.248 ha. Cele mai importante transformări au avut loc după Unirea Transilvaniei cu ţara şi îndeosebi după reforma agrară din 1921.
Podgoria Miniş-Măderat a dat, în secolele trecute, unul dintre vinurile preferate ale Curţii Imperiale de la Viena. Începând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Miniş a devenit cunoscut datorită vinurilor sale roşii. În 1744, s-a produs aici, pentru prima dată, un vin roşu dulce de Cadarcă din boabe stafidite, de tip ''Aszu'', care concura îndeaproape cu vinurile de Tokay. După Rapaics Raymond, ''Cadarca de Miniş a devenit renumită datorită strugurilor stafidiţi, dat fiind că acest soi, pe aceste dealuri, se stafideşte uşor''.
Una dintre personalităţile viticulturii româneşti, care a acordat un spaţiu amplu studiului acestei podgorii, este oenologul Alexandru Mihalca. Într-una dintre lucrările sale, acesta îl citează pe I.C. Teodorescu, care, referindu-se la calitatea vinurilor roşii de Miniş, în 1964, îi citează la rândul lui pe Schams şi pe Fabian G. (1835): ''La concursul vinurilor, între 'aszu' de Tokay şi cel de Miniş este greu de decis, depinzând de gust; amândouă pun câte o piatră preţioasă pe cununa lui Bachus, ocupând locuri alăturate: diamantul şi rubinul''. ''Minişul ... concurează cu cele mai scumpe vinuri din străinătate în rang şi renume''. Tot Al. Mihalca aminteşte aprecierea lui Martin Schwartner, care, în 1798, susţinea că ''Nobilitatea vinului de Miniş este de dată mai recentă, dar datorită dulceţii lui, culorii frumoase roşu-negru, a început să întunece renumele celorlalte vinuri şi este considerat de unii în rang, chiar peste cel de Tokay. Viile de la Miniş sunt lucrate de români''.
Potrivit spuselor lui N. Perentsenyi, pe vremuri exista o zicală care spunea că ''vinurile de Tokay sunt bune pentru bolnavi, iar cele de Miniş pentru cei sănătoşi'', iar naturalistul Grossinger afirma, pe la 1779, că: ''Cine este setos de vin roşu şi negru să meargă mai întâi în Comitatul Arad, la Miniş, Mocrea şi la Pâncota, unde găseşte un asemenea vin nobil, după care rămâne mult în urmă vinul de Burgundia şi alte vinuri renumite''.
În anul 1749, contele Grassalkovich a construit la Miniş o pivniţă de mare capacitate, care există şi astăzi. De altfel, în localităţile podgoriei se întâlnesc numeroase pivniţe vechi, denumite de localnici ''colne'', ceea ce constituie o dovadă în plus a dezvoltării viticulturii pe aceste meleaguri.
Vinurile de Miniş au fost premiate la diferite concursuri, la Londra (1862, 1876), în Polonia (1865), la Budapesta (1875, 1884) ş.a., pătrunzând pe piaţa externă în numeroase ţări.
Podgoria este formată din două centre viticole: Miniş, în sud, şi Măderat, în nord. Ioan Slavici, originar din Şiria, descrie frumuseţea acestor locuri în romanul său ''Mara'': ''De la Radna înainte, un lung şir de dealuri acoperite cu vii. Cale de o zi bună, până la Măderat, la poalele dealurilor, sat se-nşiră de sat, iar printre vii sunt risipite colnele, pe care nimeni n-a încercat încă să le numere.'' Slavici surprinde şi atmosfera din timpul culesului viei: ''Ce-i aici în timpul culesului, pe la începutul lui octombrie, aceasta nu poate s-o ştie decât cel ce-a văzut cu ochii lui. Serile, viind dinspre Arad, pe şesul neted, vezi în faţa ta parcă un alt cer, focurile ce ard la crame, prin păduri şi pe fâneţele acum cosite şi lăsate păşune. Din când în când răsună prelungit câte o puşcă descărcată, ori se ridică pe ici pe colo câte o rachetă, încât simţi pe nevăzute că e lume-lume, multă lume, risipită pe acolo, pe dealuri şi văi.''
Cele două centre viticole, Miniş şi Măderat, cu toate că sunt apropiate, prezintă diferenţe mari. La Miniş, condiţiile de climă şi de sol favorizează producerea vinurilor roşii de calitate, iar la Măderat, situat mai la nord, climatul mai puţin darnic şi solurile mai adânci şi mai fertile favorizează obţinerea unor vinuri albe şi roşii mai puţin bogate, apropiate de categoria celor de consum curent, notează oenologul Mihai Macici în volumul ''Lumea vinurilor. Vinurile lumii''.
Centrul viticol Miniş este recunoscut pentru producerea de vinuri roşii de cea mai înaltă calitate. Din sortiment face parte, în continuare, soiul Cadarcă, renumit şi în trecut, la care s-au adăugat, după filoxeră, şi câteva soiuri negre de mare valoare, cultivate şi în alte zone, precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare. Cu toate că s-a renunţat la valorificarea soiului Cadarcă prin producerea de vinuri roşii dulci, din struguri stafidiţi, acesta rămâne pe un loc onorant în sortimentul centrului viticol.
Vinurile roşii de Miniş se caracterizează printr-o coloraţie intensă, o aciditate mai mare faţă de a celor obţinute în podgoriile sudice şi prin conţinutul lor ridicat în extract şi glicerol, ceea ce le face mai corpolente, pline şi în acelaşi timp catifelate. Aceste vinuri au o plăcută vioiciune gustativă şi evoluează bine prin învechire, notează oenologul Mihai Macici.
La Miniş funcţionează cea mai veche Vinotecă cu cel mai vechi vin, produs în 1926. Tot aici, a luat fiinţă, în anul 1957, Staţiunea Experimentală Viticolă Miniş (1957), care funcţionează în prezent ca Staţiune de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş. În 1987, a fost deschis, în localitatea Miniş, Muzeul Viei şi Vinului.
În centrul viticol Măderat se obţin atât vinuri de calitate superioară, albe şi roşii, din soiurile Riesling italian, Sauvignon, Pinot gris, Furmint, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare, precum şi vinuri de masă de Mustoasă de Măderat, Fetească regală, Oporto şi Sangiovese. Soiurile de calitate sunt cultivate pe terenurile în pantă cu expoziţie sudică sau sud-estică, iar cele pentru vinuri de larg consum sunt cultivate pe suprafeţele mai plane de la baza versanţilor, cu soluri adânci şi relativ fertile.
Vinurile roşii obţinute la Măderat din Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare se situează puţin sub nivelul celor obţinute la Miniş, fapt datorat, în mare parte, poziţionării mai la nord a centrului viticol Măderat.
Totodată, este demn de amintit faptul că, în centrul viticol Măderat se remarcă vinurile albe obţinute la Mocrea, de o calitate deosebită. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)
Cele mai vechi mărturii existente cu privire la această podgorie datează din prima jumătate a secolului al XI-lea. Înainte de anul 1038, Gizella, prima regină a Ungariei, a dăruit, cu încuviinţarea soţului său, Ştefan I, ''opt vii'', situate pe dealul Macra (Mocrea), din hotarul Minişului [...], abaţiei din Bakanybel [...], după înfrângerea voievodului Ahtum, descendentul lui Glad, notează E Gluck, în 1983. În secolele al XII-lea şi al XIII-lea, existenţa viilor în satele de la poalele Zarandului este atestată de noi documente. La Pâncota, la Măderat, la Ghioroc, la Miniş etc. viile produceau vin pentru mănăstirile catolice de la Mocrea, Pâncota şi Arad, notează site-ul www.pivnitelebirauas.ro/istoric/.
De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii s-a dezvoltat treptat, vinul devenind o necesitate în secolele XV-XVI, când asigura 80% din veniturile domeniilor şi ale cetăţenilor, precizează site-ul www.oniv.ro. Suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie a oscilat, în funcţie de stăpânire, fie ea otomană sau austriacă, de la 700 ha, în anul 1562, la 2.100-2.800 ha, în 1746 şi până la 6.540 ha, în anul 1880, iar între anii 1907 şi 1944, a oscilat între 5.570 şi 6.248 ha. Cele mai importante transformări au avut loc după Unirea Transilvaniei cu ţara şi îndeosebi după reforma agrară din 1921.
Podgoria Miniş-Măderat a dat, în secolele trecute, unul dintre vinurile preferate ale Curţii Imperiale de la Viena. Începând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Miniş a devenit cunoscut datorită vinurilor sale roşii. În 1744, s-a produs aici, pentru prima dată, un vin roşu dulce de Cadarcă din boabe stafidite, de tip ''Aszu'', care concura îndeaproape cu vinurile de Tokay. După Rapaics Raymond, ''Cadarca de Miniş a devenit renumită datorită strugurilor stafidiţi, dat fiind că acest soi, pe aceste dealuri, se stafideşte uşor''.
Una dintre personalităţile viticulturii româneşti, care a acordat un spaţiu amplu studiului acestei podgorii, este oenologul Alexandru Mihalca. Într-una dintre lucrările sale, acesta îl citează pe I.C. Teodorescu, care, referindu-se la calitatea vinurilor roşii de Miniş, în 1964, îi citează la rândul lui pe Schams şi pe Fabian G. (1835): ''La concursul vinurilor, între 'aszu' de Tokay şi cel de Miniş este greu de decis, depinzând de gust; amândouă pun câte o piatră preţioasă pe cununa lui Bachus, ocupând locuri alăturate: diamantul şi rubinul''. ''Minişul ... concurează cu cele mai scumpe vinuri din străinătate în rang şi renume''. Tot Al. Mihalca aminteşte aprecierea lui Martin Schwartner, care, în 1798, susţinea că ''Nobilitatea vinului de Miniş este de dată mai recentă, dar datorită dulceţii lui, culorii frumoase roşu-negru, a început să întunece renumele celorlalte vinuri şi este considerat de unii în rang, chiar peste cel de Tokay. Viile de la Miniş sunt lucrate de români''.
Potrivit spuselor lui N. Perentsenyi, pe vremuri exista o zicală care spunea că ''vinurile de Tokay sunt bune pentru bolnavi, iar cele de Miniş pentru cei sănătoşi'', iar naturalistul Grossinger afirma, pe la 1779, că: ''Cine este setos de vin roşu şi negru să meargă mai întâi în Comitatul Arad, la Miniş, Mocrea şi la Pâncota, unde găseşte un asemenea vin nobil, după care rămâne mult în urmă vinul de Burgundia şi alte vinuri renumite''.
În anul 1749, contele Grassalkovich a construit la Miniş o pivniţă de mare capacitate, care există şi astăzi. De altfel, în localităţile podgoriei se întâlnesc numeroase pivniţe vechi, denumite de localnici ''colne'', ceea ce constituie o dovadă în plus a dezvoltării viticulturii pe aceste meleaguri.
Vinurile de Miniş au fost premiate la diferite concursuri, la Londra (1862, 1876), în Polonia (1865), la Budapesta (1875, 1884) ş.a., pătrunzând pe piaţa externă în numeroase ţări.
Podgoria este formată din două centre viticole: Miniş, în sud, şi Măderat, în nord. Ioan Slavici, originar din Şiria, descrie frumuseţea acestor locuri în romanul său ''Mara'': ''De la Radna înainte, un lung şir de dealuri acoperite cu vii. Cale de o zi bună, până la Măderat, la poalele dealurilor, sat se-nşiră de sat, iar printre vii sunt risipite colnele, pe care nimeni n-a încercat încă să le numere.'' Slavici surprinde şi atmosfera din timpul culesului viei: ''Ce-i aici în timpul culesului, pe la începutul lui octombrie, aceasta nu poate s-o ştie decât cel ce-a văzut cu ochii lui. Serile, viind dinspre Arad, pe şesul neted, vezi în faţa ta parcă un alt cer, focurile ce ard la crame, prin păduri şi pe fâneţele acum cosite şi lăsate păşune. Din când în când răsună prelungit câte o puşcă descărcată, ori se ridică pe ici pe colo câte o rachetă, încât simţi pe nevăzute că e lume-lume, multă lume, risipită pe acolo, pe dealuri şi văi.''
Cele două centre viticole, Miniş şi Măderat, cu toate că sunt apropiate, prezintă diferenţe mari. La Miniş, condiţiile de climă şi de sol favorizează producerea vinurilor roşii de calitate, iar la Măderat, situat mai la nord, climatul mai puţin darnic şi solurile mai adânci şi mai fertile favorizează obţinerea unor vinuri albe şi roşii mai puţin bogate, apropiate de categoria celor de consum curent, notează oenologul Mihai Macici în volumul ''Lumea vinurilor. Vinurile lumii''.
Centrul viticol Miniş este recunoscut pentru producerea de vinuri roşii de cea mai înaltă calitate. Din sortiment face parte, în continuare, soiul Cadarcă, renumit şi în trecut, la care s-au adăugat, după filoxeră, şi câteva soiuri negre de mare valoare, cultivate şi în alte zone, precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare. Cu toate că s-a renunţat la valorificarea soiului Cadarcă prin producerea de vinuri roşii dulci, din struguri stafidiţi, acesta rămâne pe un loc onorant în sortimentul centrului viticol.
Vinurile roşii de Miniş se caracterizează printr-o coloraţie intensă, o aciditate mai mare faţă de a celor obţinute în podgoriile sudice şi prin conţinutul lor ridicat în extract şi glicerol, ceea ce le face mai corpolente, pline şi în acelaşi timp catifelate. Aceste vinuri au o plăcută vioiciune gustativă şi evoluează bine prin învechire, notează oenologul Mihai Macici.
La Miniş funcţionează cea mai veche Vinotecă cu cel mai vechi vin, produs în 1926. Tot aici, a luat fiinţă, în anul 1957, Staţiunea Experimentală Viticolă Miniş (1957), care funcţionează în prezent ca Staţiune de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş. În 1987, a fost deschis, în localitatea Miniş, Muzeul Viei şi Vinului.
În centrul viticol Măderat se obţin atât vinuri de calitate superioară, albe şi roşii, din soiurile Riesling italian, Sauvignon, Pinot gris, Furmint, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare, precum şi vinuri de masă de Mustoasă de Măderat, Fetească regală, Oporto şi Sangiovese. Soiurile de calitate sunt cultivate pe terenurile în pantă cu expoziţie sudică sau sud-estică, iar cele pentru vinuri de larg consum sunt cultivate pe suprafeţele mai plane de la baza versanţilor, cu soluri adânci şi relativ fertile.
Vinurile roşii obţinute la Măderat din Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir şi Burgund mare se situează puţin sub nivelul celor obţinute la Miniş, fapt datorat, în mare parte, poziţionării mai la nord a centrului viticol Măderat.
Totodată, este demn de amintit faptul că, în centrul viticol Măderat se remarcă vinurile albe obţinute la Mocrea, de o calitate deosebită. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.