Republica Botswana, cu o suprafaţă de 581.730 kmp şi o populaţie de 2.182.719 (estimare din iulie 2015), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), sărbătoreşte la 30 septembrie ziua naţională. La această dată, în 1966, statul sud-african şi-a proclamat independenţa.

Triburile de păstori beciuani (din marea familie bantu), imigrate în secolul al XVI-lea din sud împing spre zonele aride (deşertul Kalahari) populaţia boşimană aborigenă. Ameninţaţi de expansiunea burilor şi, dinspre nord de cea germană, beciuanii acceptă protecţia Marii Britanii. Partea nordică a ţinuturilor locuite de beciuani devine, în 1885, sub numele Bechuanaland, protectorat britanic; zona meridională, proclamată colonie a Coroanei, este inclusă în 1895 în Colonia Capului, iar în 1910 în Uniunea Sud-Africană, rămânând până astăzi o provincie a Republicii Africa de Sud.

La 30 septembrie 1966, Bechuanaland îşi proclamă, sub numele de Botswana, independenţa în cadrul Commonwealth-ului, avându-l ca preşedinte pe Seretse Kama (1966-1980). În timpul preşedinţiei sale, ţara cunoaşte o perioadă de dezvoltare economică şi pace internă, Botswana rămânând până astăzi unul dintre puţinele state africane care au reuşit să pună bazele unui sistem politic democratic şi stabil.

Ţara este cel mai mare producător de diamante din lume, fapt ce i-a adus o creştere economică constantă de la proclamarea independenţei până în prezent. Astăzi, Guvernul consideră diversificarea economiei o prioritate.

Atracţiile turistice ale ţării includ: Rezervaţia Kalahari Central, delta Okavango, urmărirea antilopelor din rezervaţiile Gaborone şi Mokolodi, a girafelor din Rezervaţia Khutse, a păsărilor flamingo din Câmpiile Makgadikgadi sau a babuinilor de pe stâncile Savute. De altfel, fauna ţării este foarte variată, cu lei şi leoparzi, în Rezervaţia Moremo, bizoni şi hipopotami în Parcul Naţional Chobe, crocodili de-a lungul râului Chobe, hiene rare în Parcul Naţional Transfrontalier Kgalagadi.

Capitala ţării este Gaborone, cel mai mare oraş din Botswana, cu o populaţie de 247.000 de locuitori (2014), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), fiind un oraş în care tradiţionalul se îmbină perfect cu modernul.

Oraşul a fost numit după Kgosi Gaborone, liderul populaţiei Batlokwa, care a migrat din regiunea lor aflată în Munţii Magaliesberg şi s-a stabilit, în 1881, în zona Tlokweng (pe atunci, cunoscută sub numele de Moshaweng), se arată pe site-ul www.botswanatourism.co.bw.

Odată ce planurile pentru construcţia oraşului au fost stabilite, experţi tehnici din mai multe oraşe europene, dar şi din jurul Botswanei au fost aduşi pentru a superviza planificarea şi ridicarea oraşului.

La mijlocul anului 1963 a început construcţia barajului Gaborone, ridicat pe fluviul Ngotwane, pentru a completa nevoile noului oraş.

Ridicarea oraşului a început în 1964, iar în doar 18 luni, o nouă capitală s-a conturat pe harta continentului african. Aproape în acelaşi timp s-au încheiat lucrările la clădirile Adunării Naţionale şi ale Guvernului. De asemenea, au fost construite un spital, o şcoală, o staţie de energie electrică, o staţie radio, mai multe bănci şi magazine, o poştă, o biserică, un hotel, precum şi peste 1.000 de case, potrivit aceluiaşi site menţionat.

Centrul oraşului este o zonă exclusiv pietonală, în care se găsesc multe centre comerciale şi de afaceri, precum şi hoteluri, printre primele care au fost construite. Într-un capăt al acestuia se află zona birourilor guvernamentale şi a Adunării Naţionale, iar în partea opusă se află birourile Primăriei Gaborone.

Zona guvernamentală este deschisă publicului, fiind o zonă plină de flori şi copaci, dar care deţine şi o serie de importante monumente. Aici se află Adunarea Naţională a ţării, Biroul preşedintelui, precum şi un număr de clădiri ministeriale. Printre monumente, se află statuia din bronz a primului preşedinte al Botswanei, Sir Seretse Kama (1921-1980) realizată de artistul britanic Norman Pearce şi care se află în faţa Adunării Naţionale, dar şi monumentul istoric, care îi comemorează pe cei care au servit în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.

Alte puncte de interes în capitala Gaborone: Muzeul Naţional (deschis oficial în 1968) are ca scop prezentarea şi promovarea moştenirii naturale şi culturale a ţării; Galeria de Artă deschisă în 1975, prezintă expoziţii de artă, meşteşuguri tradiţionale şi fotografie; Centrul de Arte Vizuale Thapong este dedicat tinerilor artişti, dar care oferă şi cursuri de artă copiilor; Grădinile Botanice oferă vizitatorilor prilejul de a lua contact cu flora din Botswana, dar şi studiul cărţilor de botanică în cadrul unei biblioteci, şi a unei case de oaspeţi în stil colonial; Gaborone Game Reserve este unul dintre puţinele rezervaţii naţionale situat în cadrul unui oraş, care găzduieşte numeroase specii de mamifere indigene, precum şi numeroase specii de păsări locale, dar şi migratoare. AGERPRES/ (Documentare-Irina Andreea Cristea: editor: Marina Bădulescu)