În urmă cu 120 de ani, la 14/26 septembrie 1895, a fost inaugurat podul peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, proiectat şi construit de inginerul Anghel Saligny. Era, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa continentală şi al treilea pod din lume.

Podul, care iniţial s-a numit ''Podul Regele Carol I'', iar de-a lungul timpului a devenit cunoscut mai ales ca ''Podul Anghel Saligny'', a fost proiectat pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa.

Lucrările de construcţie ale podului au început la 9/21 octombrie 1890 şi au durat cinci ani (1890-1895).Ultimul nit, din argint, a fost bătut la data de 14/26 septembrie 1895, chiar de către regele Carol I, conform site-ului www.istorie-pe-scurt.ro.

Iniţial, guvernul român a organizat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi realizarea a două poduri peste Dunăre şi peste braţul Borcea, însă niciunul dintre proiectele prezentate comisiei de examinare nu a fost acceptat.

În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, l-a însărcinat oficial pe inginerul Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti - Cernavodă. Anghel Saligny şi-a format o echipă de ingineri specialişti de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, în vederea proiectării şi executării construcţiei podului. Printre aceştia s-au numărat Ion Băiulescu, N. Herjeu, Şt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade şi alţii, conform sursei amintite.

Planurile inginerului Anghel Saligny au adus la acea vreme două mari inovaţii în construcţia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului turnat (moale) în locul fierului pudlat, ca material de construcţie pentru tabliere de poduri.

Legătura feroviară realizată între Feteşti şi Cernavodă avea o lungime de 21 km şi cuprindea podurile peste Braţul Borcea şi podul peste Dunăre. Terasamentele liniei de cale ferată Feteşti - Cernavodă au constituit la sfârşitul secolului al XIX-lea cea mai mare şi cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în ţara noastră.

Podul peste Dunăre avea o deschidere centrală de 190 metri şi alte patru deschideri de 140 metri, precum şi un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Pe două console de câte 50 de metri se rezemau grinzi independente, de 90 de metri lungime. Podul peste Borcea cuprindea trei deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Ambele poduri se aflau la 30 m peste nivelul apelor Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.

Cu rampele de acces, cei 4.087,95 metri de poduri formau, în 1895, cel mai lung complex de poduri construit în România şi al treilea ca lungime din lume, conform site-ului www.e-cernavoda.ro.

La capătul podului dinspre Cernavodă au fost ridicate, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă (1877-1878), statuile a doi dorobanţi. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de Ambasada franceză de la Bucureşti, ca un dar în cinstea regelui Carol I, aminteşte site-ul menţionat.

Costul total al lucrărilor, inclusiv liniile de cale ferată şi construcţia gărilor, a fost de 35 milioane lei, în aur.

În ziua inaugurării podului - 14 septembrie 1895 - a avut loc o amplă ceremonie. După ce regele Carol I a bătut ultimul nit - unul de argint -, a fost zidit documentul inaugurării şi a fost oficiat un serviciu religios.

În aceeaşi zi a avut loc şi proba de rezistenţă, un convoi de 15 locomotive trecând pe pod cu o viteză de 60 km/h. După aceasta a trecut trenul destinat oaspeţilor prezenţi la ceremonie, care a trecut pe pod cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, inginerul Anghel Saligny împreună cu şefii echipelor care lucraseră la construcţie au stat într-o şalupă sub pod.
Despre podul construit peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă au scris la acel moment numeroase ziare din străinătate, precum Times sau Ilustrazione Italia.

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, podul peste Borcea a fost distrus (refăcut în 1921), iar cel peste Dunăre a fost avariat. Şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, în urma unui bombardament aerian, podul peste Dunăre a suferit avarii grave. În perioada 1963-1967 au fost executate lucrări de consolidare, utilizându-se aproximativ 1.000 de nituri şi 4.000 tone de material metalic.

Podul Anghel Saligny a fost folosit până în 1987, când a fost construit un nou pod, alături de cel vechi, care a fost dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată a fost realizat un pod rutier, pentru Autostrada A2.

Podul este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile ''Dorobanţii''. AGERPRES (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)