Cantautorul Valeriu Sterian s-a născut la 21 septembrie 1952 în Ştiubei, comuna Râmnicelu, judeţul Buzău. În timpul liceului a început să studieze pianul şi vioara, dar ulterior s-a simţit atras de baterie. A cântat la tobe în formaţia liceului, ''Copiii Florilor'', fondată chiar de el şi cu care a debutat în 1971. În perioada în care a cântat cu ''Copiii Florilor'' a început să studieze chitara.

În 1972 s-a mutat la Bucureşti, ca student la Universitate, Facultatea de Psihologie. În duet cu un vechi coleg de liceu, a câştigat, sub titulatura ''Vali şi Carmen'', Premiul Pentru Cel mai bun cântec (''Nopţi'') în anul ce a a urmat, la a doua ediţie a Festivalului ''Primăvara Baladelor'', potrivit site-ului www.bestmusic.ro.

Piesa ''Nopţi'' va fi ulterior cenzurată şi Vali o va cânta cu refrenul ''Vino, mamă, să vezi ce-a mai rămas din oameni!''. În noiembrie 1973, Carmen Marin se retrage, fiind înlocuit de Carmen Cula, fosta basistă a grupului Catena. Se menţine astfel numele duo-ului ''Vali şi Carmen''. În această formulă, apar cântece precum ''Eroilor noştri'', au loc concerte în cluburi studenţeşti şi apariţii la Televiziunea Română. Duetul îşi încetează activitatea şi începând cu anul 1975, Vali Sterian cântă singur.

În această perioadă, poetul Adrian Păunescu începe organizarea Cenaclului Flacăra, iar Vali Sterian, împreună cu cei mai importanţi artişti folk şi rock ai momentului (Mircea Florian, Doru Stănculescu, Marcela Saftiuc, Sfinx, Pro Musica) se alătură Cenaclului, contribuind la apariţia şi popularizarea acestuia. Sterian va părăsi Cenaclul la începutul anilor '80.

În 1975, este editat la Electrecord primul său material discografic intitulat ''Muzică folk''. Acesta este un disc single ce conţine două piese: ''Cu iubirea de moşie'' şi ''Cântec de oameni'', la care colaborează cu muzicianul Dan Andrei Aldea.

Apare melodia ''Amintire cu haiduci'', cea mai cunoscuta creaţie a sa alături de ''Nopţi''. Această melodie este editată pe o culegere folk apărută în anul 1978 la Electrecord, unde Vali Sterian mai apare cu piesa ''Eroilor noştri''.

În 1979 apare albumul ''Antirazboinica'', cu piesa omonimă pe versuri de Adrian Păunescu, datând din 1974, când a fost ilustrată de o filmare în TVR. Pe acest prim disc al lui Vali Sterian o mare parte dintre texte, compoziţiile muzicale, vocea, percuţiile şi chitara acustică sunt semnate de cantautor.

Tot în 1979, alături de Iulian Constantinescu (percuţie), Bebe Teodorescu (tobe) şi Gabi Vulpe (bas), fondează Compania de Sunet, formaţie din care vor face parte de-a lungul timpului muzicieni valoroşi din diverse sfere muzicale: rock, folk, pop, blues sau jazz. Din acest moment, înregistrează şi concertează sub titulatura Valeriu Sterian şi Compania de Sunet, are turnee prin ţară, dar şi în Bulgaria, Ungaria, fosta Uniune Sovietică, Polonia, Norvegia, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii.

În 1982 lansează albumul ''Veac XX'', în formula: Vali Sterian (compozitor, voce şi chitară acustică), Dan Bădulescu (chitară electrică), Ioan Ranga (bas), Iulian Constantinescu (tobe). Textele sunt semnate de Vali Sterian, George Ţărnea, William Shakespeare şi Adrian Păunescu.

Pe parcursul anilor '80 Sterian, se îndreaptă către rock (hard, baladă şi progresiv), ieşind treptat din sfera folkului. În 1984, Vali Sterian compune ''Axioma copiilor (pe versurile poetului George Ţărnea), piesă care, prin balansul reggae abordat, se diferenţiază de creaţiile anterioare. În acelaşi an Vali înregistrează această piesă alături de Florin Porumb (chitară), Mihai Teleagă (bas) şi Iulian Constantinescu (percuţie). În 1985, formula de concert a Companiei de Sunet devine: Vali Sterian (voce, chitară), Adrian Ilie (chitară), Mihai Teleagă (bas), Doru Istudor (tobe), Liviu Mihalcea (clape). De asemenea, 1985 este anul în care sunt compuse piesele ''Zori de zi'', ''Fericire'' şi ''Speranţe vii'', ultima aparţinând lui Adrian Ilie, potrivit site-ului www.bestmusic.ro.

Urmează o perioadă plină de spectacole alături de Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă sau Doru Stănculescu. În acelaşi timp, participă la marile festivaluri şi gale rock, alături de cele mai importante nume ale genului: Roşu şi Negru, Iris, Holograf, Voltaj, Compact. Pe perioada sezoanelor estivale concertează pe litoral. În septembrie 1986, Adi Ilie şi Istudor părăsesc Compania de Sunet şi refondează Voltaj.

În 1988, componenţa grupului se schimbă complet. La tobe apare Marius Keseri (actualul toboşar al Direcţiei 5), la chitară vine Cristian Luca, pe post de basist este cooptat Laurenţiu Cristea, iar segmentul instrumentelor cu clape este acoperit de Radu Bacalu şi Lucian Blaga. În această formulă, în 1989 apare cel mai de succes album realizat de Vali Sterian înainte de Revoluţie şi ultimul editat la Electrecord, ''Nimic fără oameni'', care conţine cântece noi precum ''Te aştept'', ''Zbor în amintiri'' sau ''Sunt vinovat'', dar şi piese mai vechi.

A participat activ la fenomenul Piaţa Universităţii din 1990, implicându-se în evenimentele sociale de atunci şi devenind pentru foarte mulţi un lider de opinie.

În 1991, înfiinţează Compania de Sunet S.R.L. fiind cooptaţi toboşarul Dan Incrosnatu, claviaturistul Cristian Păunescu şi chitaristul Dan Cimpoeru, fost membru în Voltaj şi Florian din Transilvania, care va rămâne alături de Vali Sterian până la mijlocul anilor '90. În această componenţă este lansat în 1991 albumul ''Vino, Doamne!''.

Cu aportul instrumentiştilor Dan Cimpoeru (chitară solo), Mihai Petrescu (bas) şi Radu Gheorghe (tobe) lansează albumele ''S-a votat Codul penal'' (1992), ''Evenimentul zilei... şi altele'' (1994). Din punct de vedere muzical, Sterian continua linia rock de pe materialele precedente, apropiindu-se mai mult de hard rock.

În 1993, Vali Sterian pune bazele propriului studio de înregistrare, ''B'Inişor'' care devine în următorii ani un important loc de înregistrare şi producţie muzicală atât pentru unii colegi de generaţie, cât şi pentru tineri aspiranţi din muzica folk, pop sau rock. Apare în calitate de toboşar şi percuţionist pe albumul ''Ia toji baladist'', lansat de Nicu Alifantis în 1993.

În 1994, reînregistrează într-o variantă rock ''Amintire cu haiduci'', iar în 1995, la insistenţele sale, Mircea Bodolan revine în muzica folk după o pauză de 8 ani, timp în care s-a dedicat exclusiv artei teatrale. Cu aportul lui Sterian, Bodolan lansează primul disc de autor, ''Rănitul dintre linii''. Începând cu 1996, Sterian şi Mircea Bodolan pun bazele şi participă la creşterea Casei Eliad, care devinde în scurt timp principalul loc de întâlnire şi de concerte pentru muzicienii de folk şi nu numai. În paralel cei doi publică revista ''Folk Club Casa Eliad''.

În vara anului 1997, cântă pe scena Sălii Palatului împreună cu celebra Joan Baez. Începând cu acelaşi an, prezintă şi realizează pentru o perioadă, la Televiziunea Română, împreună cu Victor Socaciu, emisiunea folk ''Vânare de vânt'', prin care urmărea promovarea tinerilor muzicieni folkişti.

În iulie 1998, Sterian lansează albumul ''Rugah, într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuţie, muzicuţă, pian); Mihai Neniţă (vioară, pian); Dan Pirici (bas); Oliver Sterian (percuţie); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan şi Doru Stănculescu (voci adiţionale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul revine la sunetele acustice şi la muzica folk din primii ani de activitate. Albumul conţine care devin hituri: ''Anotimpuri'', ''Pariu pe o lacrimă'', ''Ruga'', ''Viaţă duplicitară''. Ultima componenţă a Companiei de Sunet: Dan Pirici (bas), Oliver Sterian (percuţie), Ilie Vorvoreanu (chitară), mai precizează site-ul www.bestmusic.ro.

La 16 decembrie 2000, Valeriu Sterian moare, cu câteva zile înainte de a împlini 48 de ani, bolnav de cancer.

Fundaţia Culturală Phoenix lansează în 2000 două albume postume: ''The Very Best of Valeriu Sterian'' şi ''Din darul magilor 5 - In memoriam Valeriu Sterian''.

În 2005, a fost organizat concertul ''In memoriam Valeriu Sterian'' la Râmnicu Sărat, oraşul natal al artistului. La eveniment au participat George Stanca, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Andrei Partoş, Florin Chilian, Zoia Alecu, Emil Constantinescu şi mulţi alţi prieteni ai folkistului. Tot atunci a fost lansat volumul ''Pariu pe o lacrimă'', scris de Vasile Ghinea, un volum despre viaţa lui Sterian.

Valeriu Sterian a fost căsătorit din 1976 cu Lucia Sterian, împreună având un fiu, Oliver, bateristul trupei Voltaj.

''Şi-a scris singur majoritatea cântecelor şi nu a scris decât despre lucruri care l-au intrigat sau impresionat puternic şi tocmai aşa pot să afirm cu siguranţă că Vali Sterian este cel mai uşor de înţeles ascultându-i muzica. Acolo, printre cuvinte, Vali e cel mai sincer şi cu noi şi cu el însuşi'', spunea fiul său Oliver Sterian, potrivit site-ului www.foreverfolk.com.

Colegul său Nicu Alifantis spunea despre Sterian: ''A ars până la ultima picătură crezând în muzica sa!'', iar Florin Chilian afirma: ''Era unul dintre puţinii oameni care aveau o verticalitate a spiritului şi a gestului, care ştia să spună nu, indiferent de eventualele consecinţe pe care le ştia'', conform aceluiaşi site. AGERPRES (Documentare - Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Vlad Ruşeanu, editor: Horia Plugaru)