Cântăreaţa de muzică populară Maria Dragomiroiu s-a născut la 11 iulie 1955, la Ioneşti, judeţul Vâlcea.

A plecat foarte tânără din comuna natală, venind la şcoală în Bucureşti. A urmat cursurile Liceului ''I. L. Caragiale'', iar în perioada în care era elevă s-a înscris la concursul "Floarea din grădină". A trecut de etapele eliminatorii cu note maxime, însă la ultima etapă juriul a ezitat să-i decerneze trofeul pe motiv că glasul său seamănă cu al Mariei Tănase. În cele din urmă, juriul i-a acordat nota 10, iar tânăra Maria a obţinut trofeul "Floarea din grădină". Din acel moment colegii de liceu şi profesorii îi spuneau "floricica noastră", potrivit site-ului artistei, www.mariadragomiroiu.ro.

Când vorbeşte despre începuturile carierei sale artistice, artista spune că este recunoscătoare multor oameni care au ajutat-o la primii paşi în muzică.

''Sunt foarte mulţi oameni care m-au susţinut şi cărora le-am mulţumit mereu: naşa mea, Ileana Sărăroiu; realizatoarea Florentina Satmari; etnomuzicologul Harry Brauner, care, în calitate de preşedinte de juriu la concursuri de interpretare, m-a remarcat şi m-a prezentat lui Adrian Păunescu, la Cenaclul Flacăra; jurnalistul George Stanca, ce mi-a făcut o cronică frumoasă după ce m-a urmărit la o emisiune; Dinu Săraru, care m-a ajutat să fac primul meu album; Tudor Vornicu, cel ce m-a pus în valoare în emisiunile lui. Sunt foarte mulţi oameni care m-au ajutat şi mi-au dat şansa să fiu ceea ce sunt astăzi'', declara Maria Dragomiroiu într-un interviu în 2010, la Etno TV.

Primul album care i-a apărut a fost ''Floricică de pe coastă'', în 1983. Au urmat trei discuri care îi poartă numele, în 1985, 1987 şi 1988. În 1991, a lansat albumul ''Of, lume, cum eşti făcută'', iar din 1995 a scos an de an albume: ''Viaţa-i un noroc'' (1995), ''Lume dragă'' (1996), ''Omule, om bun să fii'' şi ''Cine iubeşte şi lasă'' (1997), ''Doamne, multe trag'' (1998), ''Dragoste, otravă dulce'' (1999).

''Eu sunt de părere că nu este bine să lansezi materiale atât de des. Marii artişti au trăit şi cu un singur cântec! E bine să laşi omul să înţeleagă piesele tale mai bine. Apoi, nu cantitatea contează, ci calitatea'', spunea artista în interviul amintit.

În decembrie 2002 şi-a lansat, la Bucureşti, cel de-al şaptelea compact disc, intitulat "Cântecul şi dragostea", fiind totodată primul album editat la propria casă de producţie numită DMB. CD-ul include 16 piese selectate din vastul repertoriu al îndrăgitei cântăreţe. Muzica celor 16 cântece aparţine Mariei Dragomiroiu, ea fiind şi autoarea a patru texte, iar celelalte 12 texte sunt semnate de Dumitru Popescu Chiselet.

Au urmat albumele ''Viaţă, viaţă'' (2003), ''Cântece de petrecere - vol. I Mai întoarce, Doamne, roata'' (2004), ''Inimă'' şi ''Cântece de petrecere - vol. II Aşa trec zilele mele'' (2006), ''De la suflet - Cântece de petrecere'' (2007), ''Omule, eu nu-ţi port pică'' - dublu CD (2009).

În 2013, a lansat un alt dublu CD - ''Femeia este trandafir", care conţine 22 de piese.

Printre cele mai cunoscute şi îndrăgite piese ale Mariei Dragomiroiu se numără ''Cântecul şi dragostea'', ''Singur prin străini'', ''Când ne-o fi mai rău'', ''Cine de dragoste zace'', ''Tot femeia e mai tare'', ''Toate ai să le pierzi odată'', ''Mamă scumpă'', ''Am tras de la viaţă multe'', ''Ce e-n lume preţios'', ''Tare greu e iubitul'', ''Măicuţă, de-ai fi ştiut''.

Viaţa artistei s-a împărţit mereu între concerte, turnee şi familie. Iubeşte muzica, îşi iubeşte meseria, îi place să le cânte oamenilor, dar dorul de casă şi de copii a însoţit-o mereu când a fost departe.

''Plecam foarte des în turnee alături de soţul meu (Bebe Mihu - n.r.) şi cel mai mult îmi era dor de copiii mei, Mircea şi Ileana. Şi ei mi-au mărturisit cât de mult îmi simţeau lipsa. Mie, cel mai mult, îmi place să stau acasă, unde e cel mai liniştitor şi sigur loc, de aceea mi-era greu să stau mai mult de o săptămână plecată'', mărturisea artista în interviul de la Etno TV.

Chiar dacă are o carieră de succes de mulţi ani, Maria Dragomiroiu spune că nu poate scăpa nici acum de emoţii când urcă pe scenă. Mai ales atunci când cântă pentru românii din afara ţării.

''Orice apariţie în fata publicului român din diaspora este emoţionantă. Oamenii se regăsesc în cântecele noastre şi apreciază mai mult muzica populară de când sunt plecaţi. Spectacolele noastre sunt ca nişte şezători româneşti, unde ne întâlnim să cântam, să jucam, să depănăm amintiri'', spunea artista în interviu.

Maria Dragomiroiu are o colecţie de costume populare foarte frumoase, unele foarte vechi, pe care le îngrijeşte cu mare atenţie şi spune că fiecare costum are povestea lui.

''Am foarte multe costume şi mi-e drag de ele. Fiecare are povestea lui. Unele sunt cumpărate de mine, altele sunt primite de la oamenii din satele pe unde merg să cânt, cele mai vechi având cu mult peste sută de ani. Multe sunt refăcute şi remodelate, întărite, dar sunt atât de firave, ca foaia de ceapă, încât nu le mai pot purta oriunde. Unul dintre cele mai dragi sufletului meu este cel făcut de mine, început în anul 1971 şi pe care l-am purtat la concursul 'Floarea din grădină'. Pe cele noi, stilizate, le imaginez şi le lucrez împreună cu croitoreasa mea'', povesteşte Maria Dragomiroiu în interviu.

Un element distinctiv pentru artistă este părul - frumos, lung, bogat. Maria Dragomiroiu a declarat în repetate rânduri că acordă părului a atenţie deosebită, îl scurtează de 2-3 ori pe an câţiva centimetri şi foloseşte vitamine pentru păr. Ştie că dincolo de voce, aspectul este foarte important pentru un artist şi spune că orice apariţie a sa este ''un examen'', pe care vrea să-l treacă neapărat ''cu 10, o notă dată de public'', pentru că ''aprecierea oamenilor reprezintă bucuria şi împlinirea'' sa.

De-a lungul carierei, apreciata interpretă de muzică populară a primit numeroase premii şi distincţii. În 1972 a cucerit Premiul I - solist vocal muzică populară, în cadrul concursului cultural-artistic al elevilor faza pe Municipiu, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Premiul "Frumoasa Oltului" la Festivalul folcloric ''Cântecele Oltului''.

În 1973, a primit Premiul special în cadrul Festivalului Cântecului Popular "Maria Tănase" din partea Comitetului pentru cultură şi artă al Judeţului Dolj. Un an mai târziu, a cucerit Premiul Flacăra acordat pentru "Păstrarea purităţii folclorului", din partea Cenaclului Flacăra.

Anul 1976 i-a adus Premiul I şi trofeul festivalului în cadrul Festivalului muzical - coregrafic "Toamna muzicală băcăuană" şi Premiul special în cadrul festivalului - concurs "Toamna culturală buzoiană". În 1977 a obţinut Trofeul "Floarea din grădină" al concursului cu acelaşi nume organizat de Televiziunea Română.

În 1995, a primit Diploma "Vedeta Cântecului Popular" din partea revistei "Vedete", în 1996 - Premiul Criticii Muzicale pentru "Arta interpretării cântecului românesc" din partea Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali din România "Mihail Jora".

Anul 2000 i-a adus Premiul special al Societăţii Academice "Titu Maiorescu". În 2004, a fost decorată cu Premiul Meritul cultural în grad de Comandor de Preşedinţia României.

Lista premiilor a continuat cu Diploma - pentru Doamna cântecului popular românesc din partea Primăriei Urlaţi
şi Diploma jubiliară cu prilejul "Zilelor Municipiului Călăraşi" (2005), Diploma de excelenţă cu ocazia jubileului TVR 50, pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române şi Diploma de excelenţă pentru "Vocea de aur a folclorului românesc"
(2006), Diploma "Simfonia Lalelelor" - pentru Doamna Cântecului Popular Românesc din partea Primăriei Piteşti (2007), "Premiul de Excelenţă" pentru dragostea şi devotamentul cu care a slujit muzica populară românească pe parcursul a 30 de ani de carieră din partea Asociaţiei Cultural-Artistică BEST ART şi "Discul de Aur" pentru albumul "Cântecul şi Dragostea" apărut la Casa de discuri "DMB Music Records" (2009).

Tot în 2009 a primit Diploma pentru 30 de ani de activitate în slujba folclorului românesc, acordată de TVR, iar în
2013 i-a fost decernată Diploma CECILIA CUTESCU-STORK, cu ocazia Centenarului Academiei de Studii Economice din Bucureşti, conform site-ului www.mariadragomiroiu.ro.

Iubeşte muzica, florile şi îi place să aibă grijă de florile din propria curte. Când merge la ţară, la casa părintească,
îi place să aibă grijă de curte şi grădină.

Este bunică şi se mândreşte cu cei patru nepoţi: trei fetiţe - Ilinca, Maria şi Ana şi un băieţel - Daniel.

Pentru toamna anului 2015 Maria Dragomiroiu pregăteşte un concert care va marca 35 de activitate artistică. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Elena Bălan, editor: Horia Plugaru)