Cel mai mare corp din Sistemul solar este Soarele, potrivit Guinness World Records 2013, o stea, care conţine 99,86% din masa întregului sistem solar, restul de procente fiind deţinut de plantele Jupiter şi Saturn. Termenul de Sistem Solar se referă la Soare şi la toate corpurile ce se rotesc în jurul său.

Soarele, pentru că este o stea, este compus numai din gaz, mare parte hidrogen (71%), heliu (27%), alte 2% - carbon, azot şi oxigen, menţionează site-ul www.astro-urseanu.ro. Energia se produce în interiorul Soarelui, în nucleu, unde materia este foarte densă şi fierbinte. Temperatura acolo este de 15 milioane de grade (15.000.000 K), iar densitatea este de 200 de miliarde de ori mai mare decât pe Terra. În aceste condiţii, nucleele de hidrogen se ciocnesc şi se unesc, formând nuclee de heliu. Soarele, care are o masă de 330.000 de ori mai mare decât a planetei noastre, transformă în fiecare secundă şase sute de mii de milioane de tone de hidrogen în heliu.

Toate corpurile din sistemul solar primesc lumină şi energie de la Soare, altfel în întregul Univers ar fi beznă totală.

Radiaţia emisă de Soare ajunge la Pământ în 8,3 minute, timp în care cu viteza luminii (300.000 km/s) se parcurg cei 150 milioane de km dintre cele două corpuri. Astfel, Soarele se observă de pe Terra cu o întârziere de 8,3 minute.

Suprafaţa Soarelui este numită fotosferă (500 km grosime) şi apare ca o granulaţie. Aici temperatura este de numai 5.500 grade, iar fotonii devin vizibili. Fotosfera apare ca un strat foarte fin comparat cu diametrul de 139.000.000 km al Soarelui. Urmează cromosfera, stratul ce se poate vedea în timpul eclipselor de Soare, ca un inel îngust de culoare roşie. Atomii de hidrogen, din cauza temperaturii foarte mari, emit lumină în partea roşie a spectrului. La baza cromosferei, temperatura este de 6.000 grade, iar la marginea superioară de 50.000 de grade.

Atmosfera exterioară a Soarelui se numeşte coroană şi se poate vedea foarte uşor în timpul eclipselor totale de Soare. Aceasta are un aspect difuz, ca o aureolă albicioasă. Coroana se întinde pe milioane de km depărtare de Soare şi atinge peste 1 milion de grade. Forma acesteia variază în funcţie de activitatea Soarelui. Când activitatea este la maxim, coroana este dispusă mai mult în jurul ecuatorului solar. La minim de activitate însă, coroana înconjoară tot discul solar, mai puţin regiunile polare.

În jurul Soarelui se rotesc 8 planete - Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, 5 planete pitice - Ceres, Pluto, Eris, Makemake şi Haumea, 171 de sateliţi ai planetelor, sute de mii de asteroizi şi câteva mii de comete, potrivit aceluiaşi site. Asteroizii se găsesc în două regiuni, numite centuri de asteroizi: una se află între Marte şi Jupiter, centura principală, iar alta după Neptun, centura lui Kuiper. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă)