Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

La 23 august 1939, cu câteva zile înainte de declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică au încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov, care, potrivit prevederilor protocolului adiţional (anexele secrete), stabilea destinele ţărilor baltice (Estonia, Lituania şi Letonia), Finlandei, Poloniei şi României.

Înfrângerea rapidă a Franţei, retragerea trupelor britanice de pe continent, ocuparea unei mari părţi a Europei de către Germania nazistă, existenţa unor înţelegeri politice între acestea şi URSS au dus la izolarea completă a României pe plan internaţional. Aliaţii României din Înţelegerea Balcanică (Iugoslavia, Grecia şi Turcia), atenţi la propria lor soartă, încercau să evite orice complicaţii de natură să le revoce opţiunea neutralităţii.

După semnarea de către Franţa, la 22 iunie 1940, a armistiţiului cu Germania, la Compiegne, prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a rupt graniţele româneşti, ocupând teritoriile Basarabiei, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei (44.500 kmp şi o populaţie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6.000 kmp şi o populaţie de 500.000 de locuitori din Nordul Bucovinei).

Rapturile teritoriale au continuat prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, când Ungaria horthystă a ocupat 44.492 kmp, respectiv nord-estul Transilvaniei, cu o populaţie de 2.667.000 locuitori. Prin tratatul din 7 septembrie 1940, de la Craiova, Bulgaria a încorporat judeţele Durostor şi Caliacra, cu o suprafaţă totală de 6.921 kmp şi aproximativ 410.000 locuitori.

La 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de Germania, împotriva URSS, în vederea reîntregirii teritoriului său. Au fost angajate în operaţiunile militare efectivele celor două armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată şi 6 brigăzi independente, precum şi aviaţia militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament şi 146 de vânătoare).

Generalul Ion Antonescu a ordonat armatei să treacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi Nordul Bucovinei: ''Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul, Zdrobiţi vrăşmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre (...)''. Eliberarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei a fost finalizată la 26 iulie 1941, eveniment care a fost salutat cu satisfacţie de opinia publică românească. În acţiunile din această perioadă au fost angajaţi peste 450.000 de militari români.

La 16 octombrie 1941, după două luni de lupte grele, trupele Armatei a IV-a române au cucerit Odessa. Pierderile Armatei Române s-au ridicat la 92.545 militari, dintre care 17.729 morţi şi 63.345 răniţi şi 11.471 dispăruţi. Începând cu 15 iunie 1942, unităţi militare române au fost introduse succesiv în luptele din Caucaz şi Cotul Donului - Stalingrad, unde au acţionat în condiţii deosebit de grele de climă şi de lipsuri materiale (tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, muniţii, echipament gros pentru iarnă, alimente şi medicamente), luptând până la 3 februarie 1943. În aceste lupte, Armata Română a suferit mari pierderi materiale şi umane: 155.010 ostaşi din 228.072 cât au avut, la 19 noiembrie 1942, cele două corpuri (a III-a şi a IV-a).

Preocupările românilor în ceea ce priveşte scoaterea ţării din război au crescut în intensitate către sfârşitul anului 1943, prin canalele deschise la Ankara şi Stockholm.

În martie 1944, au început, la Cairo, convorbiri între emisarul opoziţiei democratice din România, Barbu Ştirbei, plecat cu consimţământul lui Ion Antonescu, şi reprezentanţii Marii Britanii, SUA şi URSS, privind desprinderea României de Reich. În 29 martie, un mesaj al generalului Maitland Wilson către mareşalul Ion Antonescu l-a informat pe acesta că guvernul sovietic era dispus să stabilească legătura cu el, cerându-i să ordone predarea trupelor române de pe Frontul de Est. Mareşalul a arătat, în răspunsul său, imposibilitatea morală de a accepta capitularea necondiţionată, atât timp cât România dispunea încă de însemnate forţe militare, iar Germania a ajutat România în momente critice.

Convorbirile româno-sovietice de la Stockholm între reprezentanţii oficiali ai celor două ţări au fost reluate la 12 aprilie 1944. Guvernul sovietic a transmis condiţiile ''minimale'' de armistiţiu: frontiera din 1940, despăgubiri de război, revenirea Transilvaniei sau a ''celei mai mari părţi a ei'' la România. Guvernul român a respins condiţiile de armistiţiu la 15 mai.

La 20 august 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareşalul Rodion Malinovski au declanşat ofensiva pe direcţia Iaşi-Chişinău. Peste două zile, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamţ-Huşi-Chişinău, făcând o puternică spărtură în frontul germano-român din Moldova. Se demonstra, astfel, că ţara noastră se afla la capătul rezistenţei. Generalul Friessner a cerut continuarea rezistenţei pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, lucru cu care, în general, mareşalul a fost de acord.

În dimineaţa zilei de 23 august 1944, politicianul Gheorghe Brătianu a făcut un nou demers pe lângă mareşal, în vederea încheierii neîntârziate a armistiţiului. La orele amiezii, mareşalul Ion Antonescu a fost în audienţă la regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947), declarând că este dispus să semneze armistiţiul după stabilizarea frontului şi obţinerea acordului lui Hitler. În aceste condiţii, la ora 16.30, regele Mihai I a ordonat demiterea şi arestarea mareşalului Ion Antonescu, conducătorul statului, şi a principalului său colaborator, Mihai Antonescu, viceprim-ministru.

La ora 22.30, prin Proclamaţia către ţară, difuzată de posturile de radio, regele anunţa "ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite".

În acelaşi timp, s-a anunţat formarea unui guvern de uniune naţională (Iuliu Maniu - PNŢ, C.I. Brătianu - PNL, Constantin Titel Petrescu - PSD şi Lucreţiu Pătrăşcanu - PCR), care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Naţiunile Unite: "din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite". În Declaraţia guvernului condus de generalul Constantin Sănătescu, se specifica: "în domeniul politicii externe, prima măsură luată de guvern a fost acceptarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. Prin reprezentanţii lor, guvernul Uniunii Sovietice şi guvernele din Marea Britanie şi Statele Unite au garantat independenţa României în cadrul suveranităţii respectate, neamestecul lor în viaţa noastră de stat.''

Comentând desfăşurarea evenimentelor din august 1944 din România, radiodifuziunea britanică relata, chiar în 23 august: "gestul României va avea efecte profunde", iar postul de radio american din Europa, din aceeaşi seară, sublinia: "De acum înainte România este un nou aliat în tabăra Naţiunilor Unite, ea manifestând voinţa de a se alătura la lupta care se duce împotriva inamicului comun".

Începând din aceeaşi seară, Armata Română a trecut la lupta antifascistă. În perioada 23-28 august, lupte grele s-au dat pe Valea Prahovei, în porturile dunărene, în Dobrogea, Muntenia şi Oltenia. Capitala a fost teatrul unor puternice lupte între forţele germane şi trupele române. Lupte grele s-au dat la Şcoala superioară de Război, Prefectura din Ilfov, bariera Rahova, pădurile Băneasa şi Otopeni. În urma operaţiunilor militare au fost capturaţi 6.700 de militari germani, dintre care şapte generali şi 358 de ofiţeri. La 28 august, Bucureştii erau eliberaţi prin forţe proprii.

Semnarea Convenţiei de armistiţiu a avut loc, la Moscova, la 12 septembrie 1944, care declară România o ţară înfrântă în război, consacră anexiunile sovietice din 28 iunie 1940 şi impune plata unor despăgubiri de război către URSS, în valoare de 300 milioane de dolari, urmând a fi achitate în decurs de şase ani, în produse petrolifere, lemnoase etc. A fost declarat nul Arbitrajul de la Viena ''Transilvania sau cea mai mare parte a ei'' revenind României.

Prin eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, la 25 octombrie 1944, s-a încheiat eliberarea întregului teritoriu transilvan.

Participarea României la războiul antifascist s-a desfăşurat până la 12 mai 1945, perioadă în care ostaşii români au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a unor zone din Austria. Pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, România a mobilizat aproximativ 567.000 de soldaţi. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei şi în munţii Tatra, soldate cu mari pierderi de vieţi omeneşti.

Acţiunile militare duse de Armata Română pentru eliberarea Ungariei au demarat la începutul lunii octombrie 1944, când primele unităţi au depăşit frontiera româno-ungară, la vest de Salonta. Una dintre principalele operaţiuni a fost ''Operaţiunea Budapesta''. Zona Budapesta avea o importanţă deosebită în sistemul defensiv din Ungaria. În interiorul marelui oraş şi pe căile de acces au fost grupate importante forţe inamice, dispuse în linii succesive de apărare, mai mult, locuinţele au fost şi ele amenajate pentru lupte de stradă de lungă durată.

Ca peste tot acolo unde au luptat, soldaţii români au manifestat o deosebită grijă faţă de populaţia civilă, de monumentele de artă, de clădirile publice şi de instituţii: ''Populaţia civilă care nu ia parte la rezistenţă va fi luată sub protecţie, asigurându-i-se viaţa, liniştea, avutul...''.

Luptele din interiorul oraşului s-au caracterizat printr-o înverşunare a inamicului cu totul deosebită: s-a agăţat cu disperare de fiecare casă, a format din mai multe clădiri apropiate centre de rezistenţă independente. S-a folosit artileria şi aviaţia. Militarii români, cu un eroism extraordinar, au pătruns aproximativ zece km în interiorul capitalei maghiare şi au luptat în zonele: Poşta Centrală, cazarma Franz Ioseph, fabrica de cauciuc, Gara de Est, hipodrom etc.

Pentru eliberarea Budapestei, Corpul 7 armată a pierdut 10.708 militari morţi, răniţi şi dispăruţi dintre care 365 de ofiţeri, respectiv 30% din trupele participante.

În Cehoslovacia, Armata Română, acţionând în continuare alături de Armata Sovietică, a desfăşurat acţiuni în perioada 18 decembrie 1944 - 12 mai 1945. La operaţiune au participat 248.450 de militari români din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi.

De asemenea, aproximativ 2.000 de militari români din Regimentul 2 Care de Luptă şi-au adus contribuţia la eliberarea părţii de nord-est a Austriei. Ei au înfruntat inamicul în lupte grele la Mistelbach, Zistersdorf şi Poysdorf.

Cu un efectiv total de peste 560.000 de militari, din care au pierit peste 169.822, Armata Română, care a parcurs peste 1.700 kilometri de la Marea Neagră până în cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 de kmp de sub ocupaţia străină (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoşi, a forţat 12 cursuri mari de apă şi a eliberat peste 3.821 de localităţi, dintre care 53 de mari oraşe. Ostaşii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii.

La 9 mai 1945, când războiul s-a încheiat cu victoria Naţiunilor Unite, Armata Română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei.

Prin Convenţia de Armistiţiu din septembrie 1944 şi, mai târziu, prin Tratatul de Pace de la Paris din anii 1946-1947, României i s-au impus condiţii grele de natură politică, economică şi militară din partea marilor puteri ale Naţiunilor Unite. Prin aceste acte internaţionale, se consfinţeau pierderile suferite de către ţara noastră în est şi sud-est, dar i se accepta, cu unele rezerve exprimate din partea puterilor anglo-saxone, revenirea nord-estului Transilvaniei în cadrul graniţelor sale, fapt realizat în martie 1945. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)

Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews


Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - [email protected].

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.