Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

E frumoasă, delicată şi are nişte ochi de culoarea valurilor mării. Dar când e pe planşă e mai bine să nu-i stai în cale, pentru că mânuieşte floreta atât de bine încât a devenit campioană olimpică în 1996, la Atlanta. Când steagul României s-a ridicat pe cel mai înalt catarg, Laura Badea ne-a făcut pe toţi să fim mândri că suntem români şi să o îndrăgim pentru totdeauna. Campioana olimpică a rememorat momente frumoase din cariera sa, dar şi momente emoţionante, într-un interviu acordat AGERPRES, în care a răsfoit ''Albumul cu amintiri''. Am descoperit o persoană sinceră, caldă, prietenoasă, care iubeşte sportul şi oamenii.


AGERPRES: Laura, au trecut nişte ani de la momentul Atlanta despre care vorbeam, dar vom reveni la el, pentru că vom răsfoi împreună şi vom comenta fotografiile din Albumul tău cu amintiri. Înainte, însă, te rog să ne spui cât de lung a fost drumul de la visul tău din copilărie de a fi muschetar până la momentul în care ai ţinut o floretă în mână ca un sportiv de performanţă.

Laura Badea: Destul de lung a fost parcursul meu până la a atinge această performanţă. Am început scrima în 1983, la Clubul Sportiv Şcolar 1 Bucureşti. Am fost selecţionată la şcoală de doamna Rodica Popescu şi am continuat în săliţa mică din Ştrandul Tineretului, împreună cu doamna Maria Vicol şi doamna Ana Pascu, cele care erau antrenoare la Clubul Sportiv Şcolar 1. A fost frumos, pentru că eram foarte mulţi copii dornici de aventură, dornici să devenim unul dintre muşchetari şi, bineînţeles, ambiţia, tenacitatea, dorinţa de a accede pe prima treaptă a podiumului au făcut diferenţa în cele din urmă. Dar am avut colegi minunaţi, atât fete, cât şi băieţi, un colectiv de antrenori foarte buni, foarte inimoşi, care ne-au susţinut şi care ne-au dat o tehnică, aş spune eu, decisivă în câştigarea titlului naţional, european, mondial şi olimpic. Deci pot să spun că am fost o răsfăţată a sorţii, pentru că am avut oameni minunaţi în jurul meu, o adevărată echipă, care m-a susţinut şi m-a ajutat să ajung la lotul naţional şi după aceea la lotul olimpic, pentru ca în cele din urmă să câştig în 1996 medalia olimpică, cea mai râvnită medalie de către orice sportiv.

AGERPRES: Înainte de Olimpiada din 1996 ai participat şi în 1992, la Barcelona. Acolo cum a fost?

Laura Badea: Era prima mea participare la Jocurile Olimpice şi mi se spusese în urmă cu câteva zile că nu voi participa în proba individuală, ci doar în proba pe echipe. Am fost puţin supărată, bineînţeles, pentru că mă calificasem să trag în primele trei, dar antrenorul a fost cel care a decis. M-am supus, în cele din urmă, alegerii dumnealui şi am tras, în schimb, foarte bine în proba pe echipe. În meciul împotriva Chinei am făcut trei victorii, inclusiv asaltul decisiv pentru a câştiga şi a ajunge în finală. Am pierdut meciul cu Italia, dar am câştigat împotriva Rusiei. Am luat prima medalie olimpică la 22 de ani, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Este cea mai dragă, pentru că visul meu a fost să ajung la Jocuri. Tatăl meu şi mama mea m-au susţinut foarte mult şi reuşisem. Era primul pas. Au urmat ceilalţi, care au fost frumoşi, valoroşi şi foarte importanţi în cariera mea.

AGERPRES: Momentul cel mai important, Atlanta. Avem câteva fotografii de la sosirea lotului olimpic în ţară. Aceasta este una dintre ele în care erai, probabil, intervievată.

Laura Badea: Da. Am coborât din avion prima, pentru că eu am luat prima medalie a delegaţiei României la Jocuri şi pot să spun că, aducând prima medalie, am fost destul de mediatizată. Într-adevăr, a fost o experienţă unică la aceste Jocuri de la Atlanta, pentru că era şi concurenţa şi dorinţa, chiar şi delegaţia noastră a fost mai numeroasă, mai frumoasă, mai unită.

AGERPRES: Iar titlul de campioană olimpică la floretă l-ai obţinut tu prima dată.

Laura Badea: Da, dar am avut exemple. Am avut-o pe doamna Olga Szabo, care în 1956, la Melbourne a luat argintul. Am avut-o pe doamna Maria Vicol, care mi-a fost şi antrenoare, şi care în 1960, la Roma, a luat bronz. Deci am avut antecedente, ca să spun aşa, nişte oameni minunaţi înaintea mea pe care i-am îndrăgit şi care m-au stimulat să ajung acolo, pe prima treaptă a podiumului.

AGERPRES: La gâtul tău sunt două medalii. Una este cea obţinută de tine în calitate de campioană olimpică la individual, iar cealaltă împreună cu echipa. În fotografie eşti alături de colegele tale de echipă.

Laura Badea: Da, sunt alături de Reka Szabo şi de Roxana Scarlat, actualmente Bârlădeanu. Din echipă a mai făcut parte şi Claudia Grigorescu Vanţă. Din păcate, ea nu a tras în proba pe echipe, dar a fost alături de noi, a stat în satul olimpic. Atunci a fost un criteriu mai deosebit la aceste Jocuri pentru participarea la echipe. Am obţinut două medalii, puteau fi ambele de aur, dar a fost foarte bine şi aşa.

AGERPRES: Încă o fotografie în care eşti încadrată de două persoane dragi.

Laura Badea: Din păcate, nu mai sunt astăzi printre noi. Este vorba de domnul Ionel Drâmbă, campion olimpic la individual în 1968 la Mexic în proba de floretă, şi doamna Maria Vicol, de care am amintit mai înainte, campioană mondială în 1969 la Havana şi medaliată cu bronz la Roma, în 1960. Dânsa a decedat acum două săptămâni. Sunt oameni care m-au susţinut şi m-au ajutat foarte mult şi cu sfaturi, şi cu antrenamente. Doamna Vicol stătea dimineaţa şi-mi dădea lecţii individuale. Cu domnul Drâmbă nu am apucat să avem un asalt împreună. Din păcate, s-au dus prea devreme dintre noi. Erau tineri şi frumoşi. Nişte oameni foarte frumoşi.

AGERPRES: Următoarele fotografii sunt tot din 1996, la premierea primilor 10 scrimeri români ai anului. Ai fost alături de care alţi sportivi?

Laura Badea: Au fost Roxana Scarlat, Reka Szabo, Mihai Covaliu, dacă mi-aduc bine aminte, Claudia Grigorescu. În anul acela am câştigat şi Campionatul European, a fost un an foarte bun din toate punctele de vedere. Am reuşit să câştig şi medalia olimpică şi medalia europeană, la Limoges.

AGERPRES: De la acelaşi eveniment, în această fotografie eşti încadrată de doi domni, unul fiind un nume cunoscut în presa sportivă.

Laura Badea: Da, este domnul Octavian Vintilă, unul dintre cei mai cunoscuţi comentatori sportivi de scrimă. A fost campion naţional la sabie, a practicat acest sport o perioadă foarte lungă, a făcut parte din echipa naţională, a participat la Campionate Europene şi Mondiale şi Jocuri Olimpice. Celălalt este domnul Tudor Petruş, cel care a crezut în mine şi în 1988 m-a luat la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, şi alături de care am cucerit cele 23 de medalii europene, mondiale şi olimpice.

AGERPRES: Vorbeai despre clubul Steaua. Avem două fotografii şi de la gala ''Stelele Stelei'', din 1997.

Laura Badea: Da, am fost laureată alături de Veronica Cochelea de la canotaj, din barca de 8+1. A fost şi ea campioană olimpică. Domnul Nicolae Gioca era antrenor atunci.

AGERPRES: Avem o imagine într-o ipostază de-a ta mai puţin cunoscută: locotenent colonel Laura Badea. Ai ajuns în 1988 la clubul Steaua şi ai rămas acolo. De ce ai ales clubul Steaua? Poate pentru că idolul tău, Reka Szabo, era legitimată acolo?

Laura Badea: Am cochetat şi cu clubul Dinamo, unde era antrenoare Aurora Dan, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles. Dar am ales Steaua din mai multe motive: era şi Reka, era şi Elisabeta Tufan, era şi Claudia Grigorescu Vanţă, era şi Roxana Dumitrescu. Toate alcătuiau o echipă foarte valoroasă, lângă care am crescut şi alături de care am obţinut cele mai bune performanţe. Într-adevăr, un moment inedit să mă văd în uniformă militară.

AGERPRES: Pentru a face performanţă în scrimă, pe lângă condiţie fizică, antrenament, e necesar şi un psihic bun. Cum ai reuşit să îmbini aceste două aspecte?

Laura Badea: Am început să-mi doresc foarte tare în momentul în care am ajuns la echipa naţională. În momentul în care am participat la primele Campionate Mondiale, în 1990, la Lyon, am avut oportunitatea să întâlnesc foarte mulţi scrimeri de renume, de marcă. Şi pot să-i spun că-i ''spionam'', mă duceam la planşă, vizionam toate asalturile, încercam să ''fur'' câte ceva de la fiecare, să văd ce ticuri au, cum fac încălzirea, cum fac pregătirea pentru competiţie. Şi mi-am dorit foarte tare să ajung la fel de sus ca şi ei. Nu a fost uşor pentru că nu este suficient doar să ai o pregătire fizică foarte bună, o tehnică de excepţie, ci trebuie să ai şi psihic. În momentele cheie, în momentele importante, psihicul are rolul decisiv. Pentru că valorile sunt egale, toţi sunt egali din punct de vedere fizic şi tehnic, aşa că psihicul primează. Am citit foarte multe cărţi, am făcut şi la facultate ''Psihologia sportului'', am avut psihologi buni, am colaborat o perioadă lungă cu domnul Ştefan Tudoşi, profesor la Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, care m-a învăţat că floreta nu este o armă, ci o prelungire a braţului meu stâng, o prelungire care mă ajută să-mi îndeplinesc visurile şi, bineînţeles, să ajung să practic marea performanţă. Şi aşa am ajuns să îndrăgesc floretele, să am foarte mare grijă de ele, totul să fie perfect.

AGERPRES: O altă pasiune de-a ta sunt limbile străine, vorbeşti fluent patru limbi străine.

Laura Badea: În limba rusă nu am mai conversat de mult timp. Eram foarte bună la limba rusă în şcoală, am avut şi profesori foarte buni. Pe urmă am mai vorbit la competiţii, dar de câţiva ani nu am mai vorbit deloc. Dar înţeleg foarte bine, ştiu să citesc foarte bine, însă îmi este mai greu să mă exprim acum. Franceză am făcut pentru că mi-a trebuit în momentul în care am ajuns la Federaţia Internaţională de Scrimă şi trebuia să avem un anumit nivel. Engleză am făcut, ca toată lumea, în şcoală, şi italiana am învăţat-o din dragoste pentru limba italiană şi pentru adversarele mele din echipa Italiei. Am fost foarte bună colegă cu Diana Bianchedi, chiar şi cu Valentina Vezzali, chiar dacă era puţin mai introvertită, existau momente când accepta să dialogăm, cu Giovanna Trillini şi, nu în ultimul rând, cu Francesca Bortolozzi.

AGERPRES: În 2004, te-ai retras din activitatea competiţională. Avem o fotografie de la momentul festiv, în care eşti alături de Octavian Morariu. Ce ai simţit în acel moment, când te-ai retras din activitate?

Laura Badea: În primul rând tristeţe. A fost nostalgie, pentru că simţeam că mai pot, dar, în acelaşi timp, îmi spuneam în sinea mea că este momentul să mă retrag, pentru că aveam 34 de ani, mi se părea că îmi va fi destul de greu să-mi fac o carieră post-sportivă. Dar am reuşit. Nu a fost uşor. Atunci am primit oferta celor de la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, a domnului Octavian Morariu, care acum este membru CIO pentru România, şi a domnului Ioan Dobrescu, secretarul general, de a veni să lucrez la COSR. A fost o mare onoare şi am acceptat.

AGERPRES: O fotografie tot din 2004, la întoarcerea de la Campionatele Europene de la Copenhaga, în care eşti alături de o splendoare de copil.

Laura Badea: Sunt alături de Maria, fetiţa mea, care atunci avea 2 ani şi jumătate. Acum este domnişoară, are 13 ani. A fost ultimul Campionat European câştigat, atât la individual, cât şi cu echipa, alături de Corina Indrei, Roxana Scarlat şi Cristina Stahl. A fost un campionat de excepţie, rezultatele au fost foarte bune. Maria m-a aşteptat la aeroport, mâncând, bineînţeles (râde - n.r.).

AGERPRES: Mariei îi place sportul?

Laura Badea: Maria cochetează cu sportul, dar nu cu sportul de înaltă performanţă. Face sport pentru sănătate, face mişcare, îi place să schieze, să patineze. Are înclinaţii mai mult spre sporturile de iarnă. Face inclusiv cele două ore săptămânale de sport de la şcoală, cu un profesor foarte bun.

AGERPRES: Şi tu la şcoală erai foarte pasionată de fizică, aşa spuneai într-un interviu. Şi, totuşi, ai trecut de la fizică la educaţie fizică.

Laura Badea: Da, pentru că la un moment dat, în clasa a XI-a şi a XII-a, nu mai frecventam atât de des cursurile. Mă duceam, aveam scutire de frecvenţă, dar timpul nu mai era acelaşi. Îmi doream să fac performanţă, încă nu eram decisă pe care drum să o iau, să merg pe partea de fizică sau mă îndrept spre sport. A fost o alegere făcută în ultimul moment şi nu o regret.

AGERPRES: Deşi mereu ai fost sportivă a clubului Steaua, ai participat la un cros al Ministerului Afacerilor Interne. Avem o fotografie în care eşti alături de alte nume de rezonanţă din sport: Nicu Vlad, Maricica Puică, Violeta Beclea Szekely, Elisabeta Lipă, Mariana Bitang. Sunt amintiri frumoase.

Laura Badea: Da, în 2006, la crosul Ministerului Afacerilor Interne, am fost invitată de Elisabeta Lipă, şi mi-a făcut plăcere să fiu alături de aceste mari campioane, pentru că în continuare am rămas prietene, în continuare ne înţelegem foarte bine şi ne dorim ca şi copiii să ajungă în sălile de sport sau pe stadioane, să fie cum era odată, să înţeleagă importanţa sportului. Nu îmi aduc aminte în ce parc a fost făcută poza...

AGERPRES: În 2008, după Jocurile Olimpice de la Beijing, ai întâmpinat-o cu mare drag pe Ana Maria Brânză. Cum este să vezi acest arc peste timp, să vezi că din spate vin nişte tineri sportivi talentaţi?

Laura Badea: Este foarte plăcut, pentru că scrima nu a început nici cu doamna Olga Szabo, nici cu doamna Maria Vicol şi nu s-a terminat cu mine. Scrima continuă şi continuă frumos aş putea spune, privind rezultatele pe care le-au obţinut nu neapărat la floretă, ci şi în celelalte arme. Asta arată că avem potenţial, pentru că Ana face spadă. Şi avem sabreori foarte buni, avem floretiste junioare foarte bune, de perspectivă. Eu sunt foarte bucuroasă când aflu că ele participă al competiţii şi scot rezultate foarte bune. Chiar de curând, Ana a participat la un Grand Prix la Budapesta, unde a terminat pe locul 2, a fost învinsă de o sud-coreeancă. Dar este foarte bine că este acolo, se menţine în top, băieţii sunt acum în Coreea la un concurs de Cupă Mondială. Sperăm în revenirea spadei masculine, pentru că este o generaţie de excepţie, şi, de ce nu?!, şi a floretiştilor. Acum ei sunt într-un con de umbră, dar sunt convinsă că îşi vor reveni.

AGERPRES: În 2008, ţi-ai susţinut teza de doctorat. Ţi-au fost atunci alături, chiar în sală, foarte mulţi prieteni din lumea sportului.

Laura Badea: Da, de la preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român la preşedinta Federaţiei Române de Scrimă, doamna Ana Pascu, Mihai Covaliu, fostul meu antrenor domnul Mihai Epuran, acum profesor renumit de psihologie, domnul rector, bineînţeles. A fost un moment important, un moment aşteptat, pentru că am muncit foarte mult la această teză, 7 ani. Tema a fost ''Contribuţii la clarificarea raportului dintre inteligenţă motrică şi capacitatea de performanţă''. A fost o temă grea, pentru că nu ai cum să cuantifici coeficientul de inteligenţă. Fiind o inteligenţă motrică, este o componentă a inteligenţei generale, aşa că a fost puţin mai greu. Dar nu a fost imposibil, l-am avut coordonator pe domnul Adrian Gagea, care m-a ajutat foarte mult în susţinerea şi organizarea tezei.

AGERPRES: În această fotografie preiei o ştafetă. Ştafeta de Ambasador al României pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe lângă Consiliul Europei. Preiei ştafeta de la o altă mare sportivă, Maricica Puică. Ce responsabilităţi implică această funcţie?

Laura Badea: Am fost în această funcţie până în 2011, când am predat ştafeta Andreei Răducan, campioană olimpică la gimnastică, multiplă medaliată europeană şi mondială. A fost, în primul rând, o mare responsabilitate că am preluat ştafeta de la doamna Maricica Puică, campioană olimpică şi medaliată cu bronz în 1984 la semifond. A fost o mare responsabilitate, pentru că dânsa s-a luptat foarte mult la Consiliul Europei, a participat la toate şedinţele, chiar a organizat în România o amplă întâlnire a celor de la Consiliul Europei şi a celor care erau ambasadori la rândul lor în ţările europene. Am participat la fel de fel de workshop-uri, am încercat să iniţiem - şi am reuşit, în bună parte - comportament şi metode de fairplay în România, în activităţile sportive, lupta împotriva violenţei pe stadioane şi în sălile de sport. Este o treabă de lungă durată, care se va vedea probabil în timp. Şi Andreea militează pentru aceleaşi valori, pentru toleranţă. Sperăm să se vadă rezultatele.

AGERPRES: O fotografie de la Gala din 2012, ''Campioni de legendă''...

Laura Badea: Am fost foarte uimită că am fost aleasă printre ceilalţi campioni de legendă. A fost un eveniment foarte frumos, am avut posibilitatea să mă reîntâlnesc cu marii campioni.

AGERPRES: O latură a activităţii tale care nu are legătură cu sportul, are legătură cu acţiunile caritabile. Te-ai implicat în foarte multe şi avem nişte imagini de la câteva. Aici ai fost la Brăila unde ai dus ajutoare persoanelor sinistrate.

Laura Badea: Am fost împreună cu cei de la Ministerul Apărării Naţionale. A fost o acţiune frumoasă şi m-am bucurat că am putut să aducem o mângâiere oamenilor şi să vedem o mulţumire în ochii lor.

AGERPRES: În fotografia asta munceai chiar, din greu...

Laura Badea: La Casa Speranţei. Am fost cu Monica Roşu, cu Otilia Bădescu, cu Doina Ignat dacă mi-aduc bine aminte, să construim o casă pentru persoanele cu dizabilităţi, care au fost şi ei alături de noi şi ne încurajau şi chiar ne ajutau.

AGERPRES: Cea mai recentă poză cu tine este de la întoarcerea delegaţiei României de la Jocurile Olimpice de la Soci, în 2014. Eşti mereu alături de sportivi, alături de colegi din generaţia ta, dar şi de cei mai tineri. Cum priveşti sportul din ziua de azi?

Laura Badea: Lucrând la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi ocupându-mă şi de partea de educaţie, ca director al Academiei Olimpice Române, cea care promovează valorile olimpice - respect, toleranţă, fair-play - mă interesează ca sportul să fie o componentă importantă în primul rând la şcoală, ca şcoala, împreună cu noi, campionii, să dezvolte dorinţa de a face sport, de a face mişcare. Bineînţeles că nu toţi au posibilitatea de a ajunge la sportul de înaltă performanţă. Este destul de greu. Unii sunt dispuşi să muncească, alţii mai puţin, dar sunt în continuare consumatori de sport, ceea ce este un lucru foarte important. Practică sportul în mod organizat, merg la sală, ceea ce este foarte bine pentru sănătatea lor în primul rând, pentru dezvoltarea lor armonioasă, pentru a-ţi forma un program în care sportul este o parte importantă. Şi, de ce nu, de a da un exemplu şi celorlalţi că azi alergăm 1 kilometru, mâine alergăm 2 kilometri şi tot aşa până ajungem poate să participăm la un semi-maraton, poate să participăm la un cros pentru o cauză nobilă. Şi ne simţim noi altfel, este ca o evadare din cotidian.

AGERPRES: Laura, îţi mulţumesc din suflet că ţi-ai făcut timp să ajungi la noi, la acest interviu. Îţi doresc să ai succes în tot ceea ce faci. Acest set de fotografii ţi-l facem cadou. Şi pentru că mai este foarte puţin până la ziua ta îţi spunem ''La mulţi ani!'' şi îţi oferim un buchet de flori.

Laura Badea: Mulţumesc frumos! Mai e puţin, într-adevăr, şi este ziua mea. Sunt superbe, minunate, sunt florile mele preferate - şi irişii, şi lalelele, şi freziile, şi trandafirii galbeni!
AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Vlad Ruşeanu, editor: Horia Plugaru)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.