Unic în sud-estul Europei, muzeul-parc de la Gărâna, judeţul Caraş-Severin, cuprinde exponate din lemn pietrificat cu o vechime de peste 18 milioane de ani.

Muzeul de la Gărâna a fost înfiinţat în anul 2012 de inginerul geolog Tiberiu Stoia. Pasionat de mineralogie şi călătorii, Tiberiu Stoia a avut ocazia, prin natura meseriei, să viziteze peste 50 de ţări din Europa şi alte continente, colecţionând roci, minerale, pietre semipreţioase, dar şi lemne pietrificate, vechi de milioane de ani.

Pădurea de lemne fosilizate de la Gărâna se află în Poiana Lupului, unde se desfăşoară anual renumitul festival de jazz din Munţii Banatului. Muzeul deţinea, la deschidere, peste douăzeci exponate aduse din Banat, Ţara Almăjului sau din zona Bozovici. Au fost expuse, de asemenea, fosile din Munţii Apuseni, din Ţara Haţegului, de la Roşia Montană, zona Maramureş, precum şi o piesă achiziţionată din Austria. 
 
Primele lemne transformate în piatră au fost descoperite de geologul bănăţean în fostele mine de la Bozovici, de pe Valea Almăjului, având o vechime de 18 milioane de ani. Este vorba despre Chiparosul de baltă care, potrivit geologului, în prezent mai există în formă de pădure doar în nordul Mexicului şi sudul Statelor Unite ale Americii. În rest, se mai găseşte doar ca şi copac ornamental.

Buştenii sunt cu adevărat spectaculoşi întrucât arată precum lemnul, dar sunt de fapt pietre. Cel mai mare are doi metri lungime şi un diametru de aproape un metru. Potrivit iniţiatorului muzeului, în anii 80, din cauza unui copac pietrificat foarte dur, cu o lungime de şase-şapte metri, a fost necesară devierea galeriei de la Bozovici, întrucât acesta nu a putu fi distrus nici cu dinamita.
 
  Vizitatorii muzeului în aer liber de la Gărâna sunt surprinşi de imaginea "pădurii împietrite" şi, ascultându-l Tiberiu Stoia, pot afla detalii despre felul în care aceste lemne au ajuns să se pietrifice. ''Dacă te uiţi atent la aceste lemne, se văd încă inelele, forma lemnului, tot, însă, acestea sunt doar pietre acum. Deocamdată, muzeul este mic, dar îl voi creşte din an în an'', preciza Stoia la deschiderea muzeului.

Lemnele pietrificate sunt rezultatul acţiunii silicei (dioxid de siliciu), care în soluţie apoasă a substituit moleculele lemnului original. Altfel spus, aceste lemne, aflate de obicei în zone vulcanice, din cauza emisiilor de soluţii fierbinţi, numite silicite, s-au silicifiat, adică în loc să putrezească, s-au pietrificat. De-a lungul a milioane de ani, ţesutul lemnos a tot fost acoperit de straturi de sediment, iar materialul organic a fost parţial înlocuit de silice. Lemne pietrificate se găsesc majoritar în SUA, dar şi în alte zone din întreaga lume, în special în cele vulcanice, dar şi în râuri, în foste cariere de cărbune. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Horia Plugaru)