La 6 martie 2015 se împlinesc 70 de ani de la instalarea guvernului condus de dr. Petru Groza, primul guvern din istoria României cu majoritatea formată din membri ai PCR.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, profitând de prezenţa Armatei Roşii, Uniunea Sovietică şi-a impus dominaţia în estul Europei, inclusiv în România.

După instalarea, la 6 decembrie 1944, a guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu, în Bucureşti şi în ţară au fost organizate, de către comunişti, demonstraţii de protest împotriva generalului. Agitaţiile au culminat cu manifestaţia din 24 februarie 1945, care s-a soldat cu victime.

În aceste condiţii, la Bucureşti a sosit adjunctul ministrului de Externe sovietic, Andrei Ianuarevici Vîşinski. Acesta a cerut regelui Mihai I demiterea generalului Rădescu şi formarea unui guvern al Frontului Naţional Democrat.

La refuzul regelui, în Bucureşti au fost concentrate unităţi sovietice de blindate, a fost dezarmat batalionul de gardă al Marelui Stat Major, a fost interzisă legătura cu armatele române de pe front, radioul şi presa au trecut sub control sovietic.

În urma acestor măsuri, la 1 martie 1945, generalul Rădescu a demisionat. În fruntea noului guvern a fost desemnat prinţul Barbu Ştirbey, dar nici acest guvern nu l-a mulţumit pe Vîşinski, ameninţându-l pe rege că dacă nu-l numeşte pe Petru Groza prim-ministru, România urma să fie lichidată ca stat independent.

După noi presiuni, regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) a cedat, şi, la 6 martie 1945, i-a încredinţat lui Petru Groza formarea noului guvern, primul guvern din istoria României format în mare majoritate din membri ai PCR. În guvern au mai intrat reprezentanţi ai Frontului Plugarilor, PNŢ - aripa Anton Alexandrescu, PNL - aripa Gheorghe Tătărescu şi PSD.

Cabinetul condus de dr. Petru Groza este considerat a fi primul guvern cu majoritate comunistă aflat în fruntea ţării şi cel care a deschis calea comunizării României.

Impunerea, de către Uniunea Sovietică, a acestui guvern a provocat o stare conflictuală între suveran şi executiv. În 1946 şi 1947, PCR a devenit principala forţă politică din România. Programul său politic prevedea abolirea monarhiei şi instaurarea unui regim republican în România. Acest lucru s-a întâmplat la 30 decembrie 1947, când preşedintele Consiliului de Miniştri, dr. Petru Groza, i-a prezentat regelui actul de abdicare, care fusese deja redactat.

Izolarea era completă, în condiţiile în care oricum Bucureştii şi restul ţării erau sub ocupaţia trupelor sovietice: telefoanele fuseseră deconectate, Palatul Elisabeta era înconjurat de trupele diviziei ''Tudor Vladimirescu''. În aceste circumstanţe, Mihai I a semnat, în numele său şi al urmaşilor săi, documentul abdicării de la prerogativele regale.

A fost convocată imediat o şedinţă fulger a Consiliului de Miniştri la care a participat şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Mihail Sadoveanu. Petru Groza a prezentat actul de abdicare şi s-a emis o proclamaţie în care se consemna ''hotărârea de instaurare în România a unei forme republicane de guvernământ''.

În aceeaşi zi, într-o şedinţă extraordinară, Adunarea Deputaţilor a proclamat Republica Populară Română.

Regele Mihai I a părăsit teritoriul României la 3 ianuarie 1948, începând un lung exil. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)