Lituania sărbătoreşte, în fiecare an, la 16 februarie, Ziua Naţională. La această dată, în 1918, Lituania şi-a proclamat independenţa de stat faţă de Imperiul ţarist. Cea mai sudică, mai mare şi mai populată ţară baltică are o capitală renumită pentru bisericile sale baroce şi Oraşul Vechi incredibil de fermecător.

Oraşul Vilnius a fost fondat în timpul domniei lui Gediminas, principe din 1316, cu ajutorul coloniştilor germani, şi a fost pentru prima dată menţionat în scris, în 1323, motiv pentru care vechiul oraş a fost inclus, în 1994, în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

A fost distrus, în 1377, de cavalerii teutoni, fiind mai apoi reconstruit. Ocupat de Rusia în 1795, a fost timp de mai multe secole un important centru cultural evreiesc. A fost ocupat de germani, în cele două războaie mondiale suferind mari distrugeri. În perioada 1920-1939 a fost anexat Poloniei; a fost luat apoi de sovietici, aceştia redându-l Lituaniei, la rândul ei anexată de Uniunea Sovietică în 1940. Ca urmare a ocupării de germani în cel de-al Doilea Război Mondial, populaţia evreiască a oraşului a fost decimată. Din cele aproape o sută de sinagogi care au existat cândva, în Vilnius, una singură a supravieţuit până în zilele noastre.

În 1991 a devenit capitala Lituaniei independente. Vilnius este atât un centru industrial important al ţării, cât şi unul cultural, reprezentat de clădiri istorice cu arhitectură gotică, renascentistă şi barocă. În 2009, Vilnius a fost Capitala Europeană a Culturii, alături de Linz, din Austria.

Cel mai bun loc pentru a porni într-un tur al oraşului este principala arteră care traversează oraşul medieval - Strada Castelului, care începe din colţul sud-estic al Pieţei Catedralei şi merge până la Strada Mare, pe lângă Piaţa Primăriei, până la Porţile Zorilor, singurele porţi care au mai rămas din fortificaţiile oraşului, construite împotriva invaziei tătare la începutul secolului al XVI-lea.

Cele mai importante atracţii turistice din Vilnius, pe lângă Vechiul oraş, care cuprinde 70 de străzi şi 1.487 de clădiri, sunt: Catedrala Vilnius, Biserica Sf. Ana, Palatul Prezidenţial, Snipiskes, Palatul Ducilor de Lituania, Turnul Gediminas, Biserica Sf. Catherine, Karaite Kenesa, Parcul Vingis, Muzeul Victimelor Genocidului, Siemens Arena.

Catedrala Vilnius este situată în centrul Oraşului Vechi şi se aseamănă mai degrabă cu un templu grecesc, decât cu o biserică ortodoxă. Clădirea a fost construită pe locul unui vechi templu păgân. Biserica din lemn a fost construită în 1251, catedrala în stil gotic fiind construită în 1387. Capela în stil baroc Sf. Cazimir - cea mai spectaculoasă parte a catedralei - a fost construită între 1623 - 1636. În catedrală se regăsesc peste 40 de picturi şi fresce, precum şi opt statui placate cu argint. Turnul înalt de 57 metri a fost construit separat, pe locul fostului donjon.

Castelul Gediminas a fost construit de întemeietorul oraşului Vilnius, marele duce de Gediminas, în secolul al XIII-lea. Castelul a funcţionat pe rând, ca bastion de apărare, temniţă şi atracţie turistică, acum fiind restaurat. Turnul castelului Gediminas, din cărămidă roşie, nu este doar un simbol al capitalei, ci al întregii ţări. În cadrul său funcţionează Muzeul Naţional al Lituaniei.

Piaţa Primăriei a fost centrul politic, cultural şi economic al Vilniusului. Primăria originală din secolul al XV-lea nu a supravieţuit, iar cea din prezent proiectată de Laurynas Gucevicius, arhitectul catedralei oraşului, a fost terminată în 1799. În secolul al XIX-lea era în mod frecvent utilizată pentru evenimente culturale, iar în 1845 a devenit primul teatru al oraşului.

Un tur al Oraşului Vechi presupune şi o vizită la Universitatea Vilnius fondată, în 1579, de regele Poloniei şi Marele Duce al Lituaniei Stefan Bathory. Când şi-a declarat Lituania independenţa în 1918, Universitatea avea 7 institute, 123 de profesori, 104 de unităţi diferite ştiinţifice şi 3.110 elevi. Astăzi, în jur de 23.000 de studenţi studiază în cele 14 facultăţi, 5 institute şi cele patru centre de studiu şi cercetare. Clădirea cu patru etaje prevăzute cu un turn de observaţie datează din 1569, iar ferestrele sunt în stil rococo. În cadrul complexului universitar se află şi Biblioteca Naţională. Biblioteca universităţii cuprinde aproape 5 milioane de volume, precum şi 180.000 de manuscrise.

Tot în Oraşul Vechi este situat şi Palatul Prezidenţial, biroul şi reşedinţa oficială a preşedintelui ţării (din 1997). Palatul datează din secolul al XIV-lea şi pe parcursul istoriei sale a suferit mai multe reconstrucţii, supravegheate de arhitecţi cunoscuţi, precum Laurynas Gucevicius şi Stasov Vasili. În cursul secolului al XIX-lea, Palatul a fost folosit ca reşedinţă pentru mai mulţi guvernatori ai Imperiului Rus. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)