Mănăstirea Voroneţ, probabil cel mai cunoscut aşezământ ortodox din România, este situată în satul Voroneţ, în prezent un cartier al oraşului Gura Humorului, judeţul Suceava, aflată în arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Este una dintre cele mai vestite ctitorii ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, domnul Moldovei între anii 1457 şi 1504. Înălţată, din 26 mai până în 14 septembrie 1488, Mănăstirea Voroneţ are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

În 1547 i s-a adăugat pridvorul şi i s-a făcut pictura exterioară sub privegherea mitropolitului Grigorie Roşca.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.

Potrivit tradiţiei, la Voroneţ exista un mic schit de lemn, unde trăia Daniil Sihastrul, cel la care Sfântul Voievod Ştefan cel Mare cerea sfat şi ajutor în momentele de cumpănă. În locul vechiului schit de lemn, Sfântul Ştefan cel Mare a ridicat actuala biserică. În prezent, aici se află o lespede cu inscripţia: "Acest mormânt este al părintelui nostru David, ca schimnic Daniil".

Mănăstirea Voroneţ, "Capelă Sixtină a Orientului", este pictată în întregime şi la exterior cu icoane şi scene ilustrative din Sfânta Scriptură. Pictarea zidurilor exterioare, din temelie până la streaşină, este o lucrare ce a dat edificiului o mare strălucire.

Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul "albastru de Voroneţ", considerat de specialiştii în arte plastice ca unic în lume şi comparat cu roşul lui Rubens sau verdele lui Veronese.

Pe faţada de vest (peretele apusean al pridvorului închis) se remarcă îndeosebi marea frescă reprezentând "Judecata de Apoi". Pe peretele sudic este pictată pe fond albastru genealogia Mântuitorului Iisus Hristos ("Arborele lui Iesei"). Pe coloane sunt pictaţi şi filosofi greci şi latini, printre care Platon şi Aristotel. În absidele laterale sunt pictate icoane ale mai multor Sfinţi Mucenici şi Sfinţi Părinţi ai Bisericii.

În ceea ce priveşte compoziţia cu "Judecata de Apoi", la Voroneţ există o particularitate, această imagine fiind prezentă de altfel în toată lumea creştină. Picturi cu această temă există şi la alte biserici din Nordul Moldovei (Humor, Vatra Moldoviţei, Arbore, Suceviţa etc.) dar nicăieri compoziţia nu are o desfăşurare mai amplă şi mai unitară.

Intensitatea ei dramatică, bogăţia imaginaţiei, elementele de reinterpretare locală şi mai ales preţioasele armonii ale coloritului - în care domină albastrul metalic şi tonurile aurii, care se armonizează cu verdele-închis, roşu-carmin, brun, alb, gri şi negru, fac din "Judecata de Apoi" de la Voroneţ o adevărată capodoperă de valabilitate mondială.

Celebrele culori albastru de Voroneţ, roşu de Humor sau verdele Mănăstirii Arbore au rezistat peste 450 de ani ploilor şi îngheţurilor, secretul fabricării acestora fiind încă necunoscut. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneţ stă o rocă albastră numită azurit.

La interior, în naosul bisericii, se află tabloul votiv al ctitorului mănăstirii, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, pictat în anul 1496. Acesta este reprezentat, împreună cu doamna Maria-Voichiţa şi moştenitorul tronului, Bogdan, închinând (prin mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe) această mănăstire Mântuitorului Iisus Hristos ca mulţumire că l-a sprijinit în lupta împotriva cotropitorilor turci.

În stânga uşii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. Pe contrafort este pictat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, patronul Mănăstirii Voroneţ, iar pe primele rânduri ale acestui ansamblu de pictură, sus, "Acatistul Sfântului Nicolae" şi mai jos, "Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava".

În pridvor pictura reprezintă calendarul creştin ortodox. Deasupra uşii de la intrare, în pronaos, se află o minunată icoană - "Dulcea îmbrăţişare" şi mai sus inscripţia în piatră ce precizează numele ctitorului şi timpul înălţării mănăstirii.

Biserica Mănăstirii Voroneţ face parte dintre puţinele monumente de arhitectură religioasă din Bucovina care şi-a păstrat forma iniţială. Ea are un plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului.

Singura excepţie privind forma construcţiei o reprezintă adăugarea unui pridvor, în 1547. Acest pridvor închis reprezintă o soluţie arhitectonică particulară, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat, peretele dinspre apus al pridvorului fiind un perete plin, fără nicio deschidere.

Biserica este o construcţie din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat natural de o fereastră mare la răsărit şi câte una mică pe laterale. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn de tisă aurit, uşile împărăteşti fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. Naosul, având absidele puţin pronunţate în adâncime, este delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime, care lasă o deschidere cât o uşă obişnuită. Deasupra naosului se află o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre. Pronaosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte.

În partea din dreapta a pronaosului se găseşte mormântul schimonahului Daniil (prăznuit la 18 decembrie), primul stareţ al Mănăstirii Voroneţ, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992.

Mănăstirea Voroneţ este împrejmuită de ziduri groase, ca de cetate, acestea neavând totuşi dimensiunile şi masivitatea celor de la mănăstirile Putna, Moldoviţa sau Suceviţa. AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)