La 26 ianuarie, India sărbătoreşte Ziua Naţională - aniversarea proclamării republicii (1960).

Mausoleul imens de marmură albă, construit în Agra, între 1631 şi 1653, prin ordin al împăratului Shah Jahan, în memoria soţiei sale favorite, Taj Mahal este considerat a fi cel mai frumos exemplu de arhitectură mogulă, un stil care combină elemente arhitecturale persane, indiene şi islamice, precum şi una dintre cele mai admirate capodopere ale patrimoniului universal.

Marele poet din Bengal, Rabindranath Tagore, spunea despre Taj Mahal că este ''o lacrimă pe obrazul eternităţii'', Rudyard Kipling afirma că este ''întruchiparea tuturor lucrurilor pure'', în timp ce creatorul său, împăratul Shah Jahan, spune că ''face Soarele şi Luna să verse lacrimi din ochii lor''.

Moartea lui Mumtaz, la naşterea celui de-al 14-lea copil, în 1631, potrivit legendelor, l-a devastat pe împărat, părul albindu-i peste noapte. Disperat de moartea ei, a înfiinţat un consiliu al celor mai buni arhitecţi care să construiască mausoleul.

Taj Mahal este situat pe malul drept al râului Jamuna în vasta grădină în stil mogul, care cuprinde aproape 17 de hectare, în districtul Agra în Uttar Pradesh.

Întregul complex a fost construit în 22 de ani. Potrivit legendelor, pentru realizarea impresionantului monument au fost aduşi din Asia Centrală, zidari, tăietori în marmură, lucrători în mozaic, sculptori, pictori, caligrafi şi alţi artizani. Proiectul a fost realizat de arhitectul iranian Ustad Isa, arhitectul principal al împăratului. De asemenea, materialele de construcţii, pornind de la piatră, marmură şi până la aur, argint şi pietre preţioase, au fost aduse din toată India şi Asia Centrală.

Marea cupolă sub care se află mormântul lui Mumtaz are peste 73 metri înălţime şi este decorată cu frumoase sculpturi în relief şi citate din Coran. Clădirea este ridicată pe o platformă înaltă, pătrată, cu cele patru colţuri retezate, formând un octogon inegal. Ideea este inspirată din stilul ornamental maur, unde fiecare element al construcţiei este distinct, dar se integrează perfect în ansamblul simetric al clădirii.

Mausoleul este flancat de un colţ - într-o parte - şi de către aşa-numitul jawab - în cealaltă parte - , un edificiu menit să confere echilibru întregului ansamblu.

Domul central are 17 metri în diametru şi 65 de metri în înălţime şi este flancat de patru încăperi cu tavan în formă de cupolă, fiecare de 50 de metri înălţime. Întregul mausoleu - atât interiorul, cât şi exteriorul - este decorat cu gravuri de flori şi caligrafie arabă, pentru care s-au folosit pietre preţioase, precum agatele şi jaspul.

Domul are şi o clopotniţă iniţial aurită, până în anii 1800, care apoi a fost refăcută din bronz. Clopotniţa oferă un exemplu deosebit de integrare a ornamentelor tradiţionale persane şi hindu; în vârful acesteia este aşezată o semilună din bronz, ce are colţurile îndreptate spre cer, simbol des întâlnit în lumea islamică, însă vârful clopotniţei şi cele două vârfuri ale semilunii formează un trident, specific modului tradiţional hindu de reprezentare a zeului Shiva.

Mausoleul are în faţă o elegantă grădină ornamentală, cu specific persan. Are 300 de metri lăţime, cu un lac central care ajunge până la pragul porţii monumentale. Zidurile care adăpostesc monumentul funerar al lui Mumtaz Mahal, dar şi pe cel al împăratului Shah Jahan, care a murit în 1666, sunt de asemenea din marmură, încrustate cu 43 de pietre preţioase distincte.

Complexul include o intrare principală, o grădină minuţios aranjată, divizată de patru piscine mari, fiecare dintre aceste secţiuni e divizată încă de două ori în patru alte secţiuni; aici există şi o moschee în partea stângă, o casă de oaspeţi în partea dreaptă, precum şi numeroase alte clădiri ataşate palatului. Mausoleul este amplasat în spatele tuturor acestor structuri, lângă albia râului Jamuna.

Toate acestea transformă mausoleul într-o adevărată bijuterie, care îşi schimbă culoarea de la o oră la alta şi de la un anotimp la altul, astfel că nu arată niciodată la fel. Dacă în serile cu lună plină marmura şi pietrele preţioase îl fac să strălucească, la răsărit întreg ansamblul pare roz, la amiază este alb imaculat, iar seara alb-gălbui.

În 1983, Taj Mahal a intrat în patrimoniul UNESCO. Monumentul este vizitat anual de 2-3 milioane de turişti. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)