Scriitorul Thomas Mann s-a născut la 6 iunie 1875, la Lübeck. După terminarea studiilor la München, colaborează, începând din 1894, la ziarul satiric ''Simplicissimus''. În 1898 debutează cu volumul ''Micul domn Friedman''. În 1905 se căsătoreşte cu Katja Pringsheim, cu care are şase copii.

Prima sa operă importantă, ''Casa Buddenbrook'', publicată în 1901, s-a bucurat de mare succes, făcându-l dintr-o dată cunoscut pe scriitor. Această amplă cronică de familie prezintă istoria familiei Buddenbrook pe parcursul a trei generaţii. Modelat după biografia lui Mann, romanul abordează, pe fundalul evenimentelor petrecute în Germania pe parcursul secolului al XlX-lea, şi tema mai largă a declinului burgheziei.

Romanele şi nuvelele ce au urmat - ''Tonio Kröger'' (1903), ''Tristan'' (1903), ''Alteţa regală'' (1909), ''Moartea la Veneţia'' (1913), pun în lumină două concepţii opuse, a celor care îşi dedică existenţa spiritului şi a celor ce se consacră acţiunii. Se pare că, în 1914, Thomas Mann aderă la această din urmă direcţie, disociindu-se de fratele său, scriitorul Heinrich Mann, adept al naţionalismului german şi al războiului. După Primul Război Mondial, Thomas Mann îşi schimbă atitudinea.

Din această perioadă datează romanul ''Muntele vrăjit'' (1924). Acţiunea este simplă, având valoare simbolică şi constituind totodată un pretext pentru discuţii, care reflectă întreaga mişcare de idei de la începutul secolului al XX-lea. Tânărul inginer din Hamburg, Hans Castorp, îşi vizitează vărul, Joachim, bolnav de tuberculoză, la sanatoriul Berghof din Davos, Elveţia. Venit aici pentru trei săptămâni, Hans Castorp va rămâne şapte ani, întrucât se constatase că şi el era bolnav, şi nu va părăsi sanatoriul decât o dată cu izbucnirea Primului Război Mondial.

Romanul prezintă viaţa din sanatoriu şi disputele dintre umanistul Settembrini şi iezuitul Naphta, la care participă şi Hans Castorp. ''Muntele vrăjit'' constituie un spaţiu simbolic, unde timpul şi sentimentele se desfăşoară într-un ritm diferit aceluia al lumii obişnuite, de ''jos'', din câmpie. Experienţa bolii şi apropierea morţii conferă celor ce populează acest spaţiu un statut deosebit de cel al oamenilor comuni. ''Muntele vrăjit'' reprezintă, de asemenea, o Europă în miniatură agitată de luptele de idei, care au zguduit continentul, în preajma Primului Război Mondial.

Thomas Mann spunea despre roman: "Ce v-aş putea spune despre această carte şi despre felul în care ar trebui ea citită? Cred că modul deosebit în care este construită compoziţia ei face ca plăcerea lecturii să fie mai mare şi mai profundă când o citeşti a doua oară - aşa cum şi muzica trebuie să-ţi fie cunoscută ca s-o poţi savura cu adevărat".

Cartea a fost publicată în limba română în 2010 şi 2014 de către Editura Rao.

În 1929, Thomas Mann este distins cu premiul Nobel pentru literatură.

Venirea la putere a lui Hitler, în 1933, îl determină să ia calea exilului. În acelaşi an, regimul nazist îi retrage toate distincţiile, iar, în 1936, îi este retrasă cetăţenia germană. Thomas Mann se refugiază mai întâi în Franţa, apoi la Zürich, iar după 1938 se stabileşte în California, dobândind cetăţenia americană în 1944.

Operele sale din această perioadă apără valorile spirituale şi intelectuale periclitate de noul val de ''barbari''. Romanele sale au drept cadru motivele mitice ce permit evocarea problemelor lumii moderne (tetralogia ''Iosif şi fraţii săi'', 1933-1943, ''Doctor Faustus'', 1947). Romanul ''Doctor Faustus'' foloseşte un motiv clasic pentru a pătrunde în conflictul dintre spirit şi senzualitate. ''Cât priveşte alesul'' (1952) şi ''Confesiunile unui cavaler al industriei sau Felix Krull'', sunt două opere neterminate, în care reapare ironia şi gustul pentru parodie, trăsături care au animat de atâtea ori operele sale.

După război, în 1949, Thomas Mann revine în Germania, susţinând mai multe conferinţe pe teme literare la Frankfurt pe Main şi Weimar. În 1952 se stabileşte la Zürich, unde a murit, la 12 august 1955.

Scriitor de largă anvergură, Thomas Mann sondează nu numai eul interior, ci şi problemele legate de valorile culturale europene în schimbare. Pentru a coordona aceste două planuri, Thomas Mann foloseşte de cele mai multe ori limbajul simbolic. Operele sale demonstrează o preocupare permanentă pentru interacţiunea dintre problemele culturale şi psihologice. Apropierea dintre creaţie şi nevroză şi afinitatea geniu - maladie sunt temele fundamentale, iar în plan secundar apar teme cum ar fi homosexualitatea şi sexualitatea infantilă. Problema valorilor artistice într-o societate burgheză este, de asemenea, o preocupare constantă la Thomas Mann. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)