Jean Bart, pe numele său adevărat, Eugeniu P. Botez, s-a născut în comuna Burdujeni, judeţul Botoşani, la 28 noiembrie 1874. Scriitorul a publicat, la început, sub pseudonimele literare Trotuş şi Gh. Rot, dar în cele din urmă şi-a luat ca nume literar pe cel al celebrului corsar francez din timpul lui Ludovic al XlV-lea, Jean Bart.

Fiu al generalului din arma grăniceri, Panait Botez, Jean Bart a fost elev al dascălului Ion Creangă, a urmat, la Iaşi, Şcoala Fiilor de Militari (1880-1884), apoi Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti (1894-1896) şi Şcoala de Aplicaţie a Marinei de la Galaţi, pe care a absolvit-o în 1896.

A urcat treptele ierarhiei militare de la locotenent la Divizia de Mare (1902-1903) până la gradul de comandor.

A fost membru fondator al ''Revistei maritime'' (1900), a luat parte la întemeierea Ligii Navale Române, iar ca director general în Ministerul Muncii a lucrat la Asistenţa Socială.

Simpatizant al ''Contemporanului'' şi al grupării socialist-poporaniste, a debutat în publicistica socialistă în 1894, în ziarul ''Munca'' (cu articolul ''D. Vlahuţă să ne dumerească''). A mai colaborat la diverse publicaţii ale vremii: ''Adevărul'', ''Adevărul literar şi artistic'', ''Dimineaţa'', ''Noua revistă română'', ''Pagini literare'', ''Viaţa românească'', unde a devenit colaborator permanent.

Cu proză scurtă a debutat în ''Lumea nouă literară şi ştiinţifică'', în 1896, cu povestirea ''Iapa căpitanului''.

În scrierile sale, marea şi tipologia umană au polarizat atenţia marinarului şi scriitorului Jean Bart, el cultivând pentru prima dată în literatura română ''schiţa marină'' şi ''jurnalul de bord'', şi abordând, tot pentru întâia oară, terminologia marinărească într-o operă literară.

Printre volumele pe care le-a publicat se numără: ''Jurnal de bord'' (1901; a doua ediţie în 1916), care constituie debutul său editorial şi este o carte închinată peisajului marin şi călătoriilor pe mare; ''Schiţe marine'' (1928), în care descrie, la modul satiric, lumea porturilor; ''Prinţesa Bibiţa'' (1923); ''În Deltă''; ''În Gibraltar''; ''Peste Ocean. Note dintr-o călătorie în America de Nord'' (1926), în aceasta din urmă descriind lumea americană, cu mediul industrial, cu drama emigranţilor, din primele decenii ale secolului al XX-lea.

În 1916 a publicat volumul de nuvele ''Datorii uitate. Documente omeneşti'', considerat de istoricii literari o ilustrare tipică a tezei poporaniste, prin care intelectualii proveniţi din popor au obligaţii morale faţă de oamenii din mijlocul cărora au plecat.

Cea mai cunoscută operă a sa, unicul său roman ''Europolis'' (1933), considerată o adevărată monografie epică a portului Sulina, ''acolo unde bătrânul Danubiu îşi pierde şi apa şi numele în mare", tratează tema îmbogăţitului în America reîntors acasă, constituind o satiră socială completă a oraşului provincial.

După cum spunea scriitorul şi criticul literar Paul Cernat, ''dincolo de orice alte consideraţii, Europolis rămâne un foarte frumos roman de epocă despre efemeritate, iluzie şi eşec, un roman în care mozaicul etnic al lumii levantine de la gurile Dunării serveşte drept fundal social şi efigie identitară a frontierei maritime româneşti. Sigur că între timp multe s-au schimbat, iar Sulina de azi nu mai seamănă cu portul dinamic şi cosmopolit din anii '20. Însă farmecul şi puterea de seducţie a cărţii lui Jean Bart rămân intacte, peste timp şi mode. O carte pitorească şi melancolică, a cărei prospeţime exotică va face să viseze încă multe generaţii de cititori, şi care, de fapt, aşteaptă să fie redescoperită.''

Jean Bart a mai scris şi studii de specialitate: ''Războiul pe Dunăre'' (''Operaţiile fluviale şi maritime ale războiului din 1877-1878'', 1904) sau ''Cartea Dunării''.

Laureat al Premiului Academiei Române (1916, 1921) şi al Premiului Societăţii Scriitorilor Români (1924). La 8 iunie 1922 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

A murit la 12 mai 1933. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)