După ce dă prima brumă sau prima zăpadă putem merge la cules de porumbe (scorombar, târn, cotobrel, mărăcine, spin), cum sunt numite popular acele fructe mici, sferice, de culoare negru-albăstrui, pe care le găsim pe arbuşti ce cresc la marginea pădurilor.

Porumbele sunt fructe ale porumbarului (Prunus Spinosa), un arbust sălbatic din familia rozaceelor, ce creşte la câmpie, în zonele montane şi atinge 3 metri înălţime, având ramuri spinoase, flori albe şi fructe mici sferice, care se culeg în noiembrie.

Dintre toate fructele de pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Conţin totodată minerale importante precum calciu, potasiu, zinc, fier, cupru, sodiu, magneziu, dar şi vitamine precum provitamina A, vitamine din complexul B şi vitamina C. Pentru proprietăţile lor terapeutice, se folosesc sub formă de decoct, suc, compot, sirop, gem, cidru, ceaiuri, vinuri, must sau combinate cu miere.

În scop medicinal, de la porumbar se mai folosesc florile, mugurii, frunzele şi coaja arbustului. Florile se culeg imediat după înflorire, una câte una. Ele conţin flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, săruri de magneziu şi potasiu şi sunt recomandate ca sedativ şi diuretic în tratamentul nefritelor, cistitelor şi enteritelor. În homeopatie, florile porumbarului se folosesc în preparatele pentru combaterea durerilor de cap şi în afecţiunile cardiace.

Mugurii au acţiune tonică generală, de stimulent al mecanismelor de creştere şi dezvoltare şi în dizarmoniile hormonale. Toate acestea îi recomandă în caz de: deficit imunitar, convalescenţe postgripale sau după boli pulmonare, debilitate psiho-fizică, anorexie, inapetenţă, astenie generală, neurastenie, anemie, dizarmonii de creştere la copii, acnee juvenilă şi furunculoză provocate de poluarea atmosferică.

Frunzele se culeg prin luna iulie şi se recomandă în erupţii tegumentare, boli de rinichi, vezică, pentru eliminarea toxinelor din corp.

Din coaja arbustului se prepară ceai care ajută la curăţarea plămânilor.

Fructele au acţiune astringentă şi diuretică, efect antidiareic şi antidizenteric şi sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecţiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare şi ca dezinfectant al căilor urinare şi în tratamentul artritelor.

Conţinutul mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, care acţionează asupra imunităţii organismului, le conferă porumbelor calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acţionează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală unde îndepărtează tartrul de pe dinţi, apoi în esofag unde acţionează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave şi ajungând în stomac unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.

Porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală şi gripă, tonifică oasele, dinţii şi unghiile. Potasiul conţinut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii şi reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe creşte pofta de mâncare.

Porumbele au şi un conţin redus de glicozid al acidului cianhidric şi nu trebuie consumate în cantităţi mari. De asemenea, fructele nu trebuie consumate crude, deoarece conţin amigdalină, un acid hidrocianic, din cauza căruia ele devin toxice. Această substanţă este distrusă prin supunerea fructelor la temperaturi foarte scăzute (primul îngheţ) sau prin fierbere.AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)