Charles Robert Darwin a reuşit să creeze şi să argumenteze o teorie ştiinţifică - darwinismul, ce explică diversitatea lumii organice ca urmare a acţiunii selecţiei naturale şi a supravieţuirii organismelor mai adaptate.

În decembrie 1831, profesorul şi protectorul său Henslow, l-a recomandat pe Charles Darwin ca naturalist al expediţiei bricului regal ''Beagle''. Această călătorie de cinci ani în jurul lumii (1831-1836) i-a determinat în mare măsură viziunea sa evoluţionistă.

Pe parcursul călătoriei, a efectuat numeroase observaţii şi a acumulat o serie de date care i-au cristalizat diferite idei, ipoteze, alcătuind piatra de temelie a viitoarei sale teorii.

Darwin a observat mecanismul evoluţiei speciilor în selecţia naturală, idee prezentată în 1832, schiţată apoi în 1842 şi expusă mai amănunţit în 1844. Însă, lucrarea lui de bază ''Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă'' a apărut mai târziu, abia la 24 noiembrie 1859.

Cele 1.250 de exemplare s-au vândut în aceeaşi zi. Cartea a fost reeditată în 1860, 1861, 1866, 1869, 1872 mult adăugită, ultima din timpul vieţii lui Darwin. O frumoasă ediţie princeps, în limba română, a celebrei lucrări a apărut la editura Academiei Române în 1957, într-un tiraj foarte mic, de numai 6.500 exemplare, tipărite pe hârtie velină satinată.

Această lucrare a fost într-o oarecare măsură stimulată şi de manuscrisul compatriotului său Alfred Russel Wallace (1823-1913), care a studiat diversitatea plantelor şi a animalelor în India de Est şi Malaesia. În memoriul său, trimis lui Darwin pentru recenzie, el expunea aceleaşi idei ca şi Darwin despre rolul primordial al selecţiei naturale în transformarea speciilor.

Ideile principale ale darwinismului sunt următoarele: evoluţia organismelor ca rezultat al dezvoltării lor istorice, adică ''evoluţia este continuă şi nu se dezvoltă pe un plan anumit''; concepţia privind forţele motrice ale evoluţiei lumii organice (variabilitatea, ereditatea, selecţia naturală în lupta pentru existenţă); legităţile şi căile posibile ale evoluţiei organismelor (divergenţa, convergenţa); demonstrează posibilitatea reglării (prognozării) proceselor evolutive.

Odată apărut ca teorie, darwinismul şi-a îndeplinit misiunea sa istorică, şi anume: a contribuit la formarea concepţiei materialiste (ştiinţifice) despre lume; a combătut ideile despre crearea lumii organice; a determinat dezvoltarea diferitelor discipline biologice, cum ar fi paleontologia, embriologia, fiziologia, anatomia sistematică, selecţia etc.

Darwin şi-a dezvoltat ideile evoluţioniste şi în lucrările sale ulterioare: ''Polenizarea la orhidee'' (ediţiile I - 1862, II - 1877), ''Variabilitatea plantelor şi animalelor în stare domestică'' (ediţiile I - 1868, II - 1875), ''Originea omului şi selecţia sexuală'' (ediţiile I - 1871, II - 1874), ''Expresia emoţiilor la om şi animale'', unde a avansat ideea existenţei unui registru universal de expresii faciale la om (1872), ''Plante insectivore'' (1875), ''Autobiografia. Polenizarea încrucişată şi autopolenizarea în regimul vegetal'' (ediţiile I - 1876, II - 1878), ''Încrucişarea la plante'' (1880).

Charles Robert Darwin s-a născut în orăşelul Shrewsburg, la 12 februarie 1809, într-o familie de medici. În perioada 1825-1828, Darwin a urmat cursurile de medicină ale Universităţii din Edinburg, la care a renunţat. A mers, apoi, la Universitatea din Cambridge pentru a urma studii de teologie, după trei ani renunţând şi la acestea.

Fiind atras de cunoaşterea naturii, a luat legătura cu naturalişti de seamă, ca Robert Grant, John Henslow şi Adam Sedgwick. La vârsta de 17 ani prezenta două comunicări ştiinţifice la zoologie despre Flustra (Briozoare) şi Pontobdella muricata (Hirudinee) şi devenea membru activ al societăţii studenţilor naturalişti ''Plinius''.

După cum aprecia şi zoologul român Constantin Motaş (1972), Darwin a ştiut ''să primească toate laudele fără să se îmbete de succes şi toate atacurile, cu o seninătate şi o linişte desăvârşite''. El a fost copleşit de critici, dar şi de onoruri. A primit numeroase medalii, decoraţii, premii şi titlul de membru a 69 de societăţi din întreaga lume, inclusiv de la ''Societatea transilvană de Ştiinţe naturale din Sibiu''.

Charles Darwin a murit la 19 aprilie 1882, fiind înmormântat la Westminster Abbey, în apropierea unui alt gigant al ştiinţei universale - Isaac Newton. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)