Mănăstirea Stavropoleos, aflată în centrul istoric al Capitalei, în spatele Muzeului Naţional de Istorie, a fost ridicată în anul 1724, în timpul celei de-a doua domnii în Ţara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730), de către arhimandritul Ioanichie, venit din Grecia de la Mănăstirea Gura.

Potrivit pisaniei de deasupra uşii de intrare a bisericii, lucrările de construcţie ale aşezământului au fost terminate la 30 octombrie 1724.

Locul pe care aveau să fie zidite biserica şi hanul a fost cumpărat de arhimandritul Ioanichie, în 6 aprilie 1722, de la jupâneasa Despa. În incinta hanului cu două niveluri ce se afla în proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserică, zidind o mănăstire, ce era susţinută economic de către han, rânduiala fiind una frecventă în epocă.

Testamentul arhimandritului Ioanichie arată că la 1 iunie 1724 hanul era deja ridicat, potrivit monografiei aflată pe site-ului oficial al Mănăstirii Stavropoleos, biserica fiind construită în acelaşi an.

Lipsa dovezilor documentare despre un plan prealabil de construire a bisericii, faptul că numai cu trei luni înainte de terminarea construcţiei Ioanichie încă mai cumpăra terenuri ca să încapă altarul, apoi hotărârea de a mări altarul la numai patru ani de la terminarea construcţiei, precum şi constatările ulterioare ale arhitecţilor în timpul restaurărilor, l-au determinat pe generalul P.V. Năsturel (general de artilerie, publicist, istoric şi heraldist) să conchidă că Ioanichie a găsit pe locul cumpărat în 1722, un paraclis al boierilor Popeşti, pe care apoi l-a reparat şi transformat succesiv: a rotunjit zidul dinspre răsărit al altarului, a adăugat absidele, a construit, în 1725, pe locul dăruit de Maria, fata logofătului Radu Greceanul, o clopotniţă şi o pivniţă, a mărit, în 1729, altarul, făcând un schimb de proprietăţi cu Grigorie Greceanul.

După doi ani de la construcţie, în 7 martie 1726, arhimandritul Ioanichie a fost ridicat la rangul de mitropolit al Stavropolei şi exarh al Cariei de către patriarhul Constantinopolului, Ieremia. Tot de atunci, mănăstirea pe care a construit-o a fost numită Stavropoleos.

Cu ocazia hramului din anul 1733, la 8 noiembrie, ctitorul Ioanichie a pus să se zidească în Proscomidie piatra cu numele ctitorilor şi a lăsat prin testament hotărârea ca mănăstirea şi hanul Stavropoleos să fie închinate Mănăstirii Gura din Grecia.

La 7 februarie 1742, stareţul Ioanichie a trecut la cele veşnice, la vârsta de 61 de ani, fiind înmormântat în biserică.

Hanul şi anexele mănăstirii au fost demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au şubrezit turla până la cădere. Din cauza stricăciunilor suferite în timp, între anii 1852-1858, egumenul mănăstirii a cerut în repetate rânduri dărâmarea bisericii şi construirea unei biserici noi.

În 1897, Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor a decis restaurarea acestui lăcaş, adresându-se arhitectului Ion Mincu, care, după trei ani de studii, a ajuns la concluzia că restaurarea este imposibilă, din cauza greşelilor de construcţie.

În cele din urmă, din august 1904, arhitectul Ion Mincu a început lucrările de restaurare. După patru ani arhitectul a prezentat autorităţilor planurile pentru ridicarea, alături de biserică, a clădirii ce amintea de vechiul han dispărut şi care va servi drept muzeu. Restaurarea picturii a fost încredinţată preotului pictor V. Damian.

După moartea lui Ion Mincu lucrările au fost continuate de elevul său, arhitectul Al. Zagorit, iar mai târziu lucrările au continuat sub conducerea profesorului C. Dumitrescu.

Între anii 1904-1940, Biserica Stavropoleos a rămas doar monument istoric, în incintă depozitându-se elemente de arhitectură şi pietre funerare de la bisericile demolate în centrul vechi al Capitalei. În anul 1940 biserica s-a redeschis cultului.

În prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există construcţia în stil neo-românesc, ridicată după planurile arhitectului Ion Mincu la începutul secolului al XX-lea, care adăposteşte o bibliotecă, o sală de conferinţe şi o colecţie de icoane vechi (începutul secolului al XVIII-lea) şi obiecte de cult.

Stilul arhitectonic al Bisericii Stavropoleos este cel brâncovenesc. Armonia volumelor, precum şi calitatea sculpturilor în piatră şi lemn au făcut ca aceasta să fie considerată printre cele mai importante realizări de artă brâncovenească din ţară. În partea superioară a pridvorului s-a păstrat o frescă originală bine conservată, spre deosebire de cea din interior, care s-a degradat din cauza fumului de la lumânări. Intrarea este mărginită de un portal, sculptat în piatră, în partea de sus existând o pisanie bilingvă, în greceşte şi în slavonă, dar redată cu caractere chirilice (un scurt istoric al monumentului).

Catapeteasma, cu uşile împărăteşti şi cu cele două iconostase mici, în lemn, sculptate artistic, sunt bine conservate.
Icoanele sunt originale, pictate pe fond de aur.

Colecţia de obiecte vechi bisericeşti ce aparţin astăzi Bisericii Stavropoleos cuprinde icoane, obiecte de cult, piese de artă decorativă şi fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.

Biserica Stavropoleos are şi o valoroasă bibliotecă alcătuită din numeroase volume de teologie, artă şi istorie. Biblioteca conţine un important fond de scrieri patristice, biblice, dogmatice, liturgice, istorice, pastorale, omiletice, catehetice, dicţionare şi manuale de limbi clasice, dar şi studii despre arta bizantină şi icoana ortodoxă, istoria şi civilizaţia românească a secolului al XVIII-lea, cultura medievală europeană. De asemenea, aici există şi un fond de carte veche, manuscrise şi tipărituri în limbile română, greacă şi slavonă. Sunt peste 80 de manuscrise şi 400 de tipărituri, cărţi de cult sau manuscrise muzicale unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea.

Lăcaşul a redevenit mănăstire în anul 2008, când, cu binecuvântarea patriarhului Daniel, a avut loc tunderea în monahism a patru dintre surorile vieţuitoare de la Stavropoleos. În anul 2011 au fost tunse în monahism alte două surori. Astăzi, potrivit site-ului oficial al acestui locaş, obştea Mănăstirii Stavropoleos este formată din 6 monahii şi un preot duhovnic. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)