Povestea trupei Smokie începe în 1965, când Chris Norman, alături de prietenii săi de la şcoală, Alan Silson şi Terry Uttley, a alcătuit prima sa trupă. Când au terminat şcoala au început să călătorească în Yorkshire şi în alte părţi ale Angliei, cântând live sub numele Essence, în cluburi şi pub-uri, alături de toboşarul Ron Kelley.

În 1968 şi-au schimbat numele în The Elizabethans, accesta fiind şi anul în care au realizat primele lor înregistrări demo alături de managerul Mark Jordan.

Doi ani mai târziu, semnează un contract cu RCA şi sub numele Kindness lansează primul lor single, ''Lindy Lou/Light of love''. În 1971 Dave Eager devine noul manager al trupei. Trimit din nou înregistrări demo la diverse companii de discuri, pentru ca în februarie 1972 să lanseze trei single-uri prin intermediul DECCA: ''Let the good times roll'', ''Oh yeah'' şi ''Make it better''.

Alături de Peter Noon, fost vocalist la Herman's Hermits Kindness, efectuează turnee ca trupă de acompaniament, moment în care Bill Hurley îi vede cântând, ei semnând contractul cu noul manager în 1973. În acelaşi an, Ron Kelley părăseşte formaţia, iar Pete Spencer, un prieten din şcoală al lui Chris, Alan şi Terry, li se alătură. Ulterior, Bill Hurley organizează o întâlnire cu Nicky Chinn şi Mike Chapman, unul dintre cele mai cunoscute cupluri de compozitori de la acea vreme, care sunt plăcut impresionaţi de abilităţile muzicale ale trupei.

Este semnat un nou contract, Kindness îşi schimbă numele în Smokey, iar mai târziu în Smokie pentru a evita confuzia cu numele cântăreţului Smokey Robinson.

La începutul lui 1975 apare primul single şi album omonim, ''Pass it around'' lansat de RAK records, pentru ca în iulie acelaşi an trupa să cunoască succesul internaţional cu piesa ''If you think you know how to love me'' de pe albumul ''Changing all the time'' apărut ulterior. Este prima apariţie a formaţiei în topurile englezeşti, iar popularitatea lor este în creştere în întreaga Europă.

Între 1975 şi 1982 Smokie lansează 23 de single-uri, care devin toate piese de succes, cum ar fi ''Don't play your Rock'n'Roll to me'' (1975), ''I'll meet you at midnight'' (1976), ''Living next door to Alice'' (1976), ''Lay back in the arms of someone'' (1977), ''It's your life'' (1977), ''Needles and pins'' (1977), ''For a few dollars more'' (1978), ''Oh Carol'' (1978), ''Mexican girl'' (1978), ''Do to me'' (1979), ''Run to me'' (1980), ''San Francisco Bay'' (1981) şi 9 albume: ''Pass it around'' (1975), ''Changing all the time'' (1975), ''Midnight Café'' (1976), ''Bright lights and back alleys'' (1977), ''The Montreux-Album'' (1978), ''The other side of the road'' (1979), ''Solid ground'' (1981), ''Strangers in paradise'' (1982), ''Midnight delight'' (1982).

În 1977 înregistrează back-ground-ul pentru albumul lui Donovan intitulat chiar ''Donovan'', pentru ca în 1983 să facă acelaşi lucru pentru Agnetha Fältskog (blonda din ABBA) pe albumul său, ''Wrap your arms around me''. În 1978 Chris Norman înregistrează un duet cu Suzi Quatro, numit ''Stumblin' in''/''A stranger with you'', care ajunge şi el în topurile americane pentru prima dată. Tot în 1978 Chris şi Pete scriu şi produc hit-ul single ''Head over heels in love'' pentru prietenul lor Kevin Keegan, jucător de fotbal. În 1982 Smokie se desparte, Chris Norman optând pentru carieră solo şi lansând albumul ''Rock away your teardrops'', precum şi primul single, ''Hey Baby'', pe piaţa muzicală germană.

Un an mai târziu, Chris cântă din nou live cu prietenii săi de la Smokie, în cadrul unui mare concert de binefacere pentru victimele incendiului de pe stadionul Bradford, alături de mulţi alţi muzicieni din zona Yorkshire. Smokie se simte atât de bine cântând din nou ca o formaţie, încât decid să reînceapă turneele împreună. Dar după trei ani, în 1986, Chris părăseşte definitiv formaţia, acesta fiind şi anul consacrării sale ca artist solo pe plan internaţional.

Norman le-a oferit soluţia colegilor de la Smokie de a-l înlocui cu prietenul său, Alan Barton, iar acesta a fost cooptat în trupă, componenţa devenind: Alan Barton - solist vocal/chitară, Terry Uttley - voce/chitară bas, Alan Silson - voce/chitară, Martin Bullard - clape şi Steve Pinnell - tobe/percuţie.

În noua formulă, ei lansează, în 1989, albumul ''Boulevard Of Broken Dreams'', care a ajuns pe primul loc în top 10 în Norvegia, timp de 10 săptămâni. Trupa a concertat în mod continuu pe tot parcursul anului în Scandinavia, Germania, Austria, Irlanda şi Australia, culminând cu un turneu în Marea Britanie.

În 1990 lansează ''Whose Are These Boots?'', un album cu piese originale, moderne, pe care şi-au pus amprenta toţi membrii trupei. Urmează în 1992 albumul ''Chasing Shadows''. Trupa efectuează un turneu în Europa, Scandinavia şi Africa de Sud şi un nou video live. Un an mai târziu, apare ''Burnin' Ambition'', album care a avut mare succes în Germania. 1994 a adus în atenţia fanilor albumul ''Celebration'', cu hit-uri vechi şi mai noi.

În 1995, Alan Silson, Terry Uttley şi Alan Barton sunt victime ale unui accident rutier, în timp ce se deplasau spre aeroportul din Dusseldorf. Silson şi Uttley au suferit răni mai puţin grave, dar Alan Barton, după cinci zile la terapie intensivă, a murit. A fost un moment de mare criză pentru trupă, pentru că pierduseră nu doar un muzician talentat, dar şi un prieten drag.

După o perioadă, trupa l-a ales pe Mike Craft drept noul frontman Smokie. În 1996 s-a alăturat trupei Mick McConnell. Apar albumele ''The World And Elsewhere'' (1995), ''Light A Candle'' (1996). Smokie pleacă în turneu în Germania, unde se bucură de mare succes. Pentru albumul de Crăciun, ''Light A Candle',' au pregătit mai multe turnee de promovare.

În 1997 au susţinut concerte în SUA şi în capitala mondială a muzicii, Nashville. Ei au început să lucreze cu producătorul Barry Beckett pentru realizarea unui nou album. Barry a fost impresionat de talentele muzicale şi vocale ale trupei, astfel născându-se albumul ''Wild Horses'' (1998).

În perioada 1998-1999 Smokie a efectuat turnee în Europa, Rusia, Africa de Sud, cu ''Wild Horses'', apoi un turneu în Danemarca, Suedia, trupa ajungând la vânzări de peste 90.000 de exemplare în Suedia şi primind Discul de platină. Smokie a ajuns cu turneul şi în zone în care nu mai fusese până atunci - Ulan Bator (Mongolia), Montevideo (Uruguay), Malta, Beijing (China).

În 2000 au lansat albumul ''Uncovered'', urmat un an mai târziu de ''Uncovered Too''. După trei ani de pauză discografică, în 2004, Sokie a lansat ''On The Wire''.

În prezent, Smokie este alcătuită din Terry Uttley - chitară bas şi voce, Mike Craft - voce şi chitară, Mick McCornell - chitară şi voce, Martin Bullard - clape şi Steve Pinnell - baterist.

Trupa a venit pentru prima oară în România în 1983, într-un concert memorabil la Sala Polivalentă din Bucureşti. De atunci, britanicii au mai susţinut multe concerte la Bucureşti sau în alte oraşe din ţara noastră, în 13 octombrie 2014 urmând să urce pe scena Sălii Palatului, alături de Bonnie Tyler.

Smokie a fost catalogată drept cea mai bună trupă live din Europa. Piesa ''Living Next Door To Alice'' a înregistrat vânzări de peste zece milioane de exemplare la nivel mondial. Trupa a avut 13 piese în Top 20 în anii '70 şi a vândut, până în prezent, peste 30 de milioane de discuri, albume şi single-uri la nivel mondial. AGERPRES/(Documentar - Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)