Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Municipiul Suceava, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în NE României, în partea centrală a Podişului Sucevei, la o altitudine de 325-340 m, pe dreapta râului Suceava.

Pe teritoriul Sucevei au fost descoperite vestigii care atestă locuirea aici încă din paleoliticul superior (100.000-10.000 î.Hr.), în aşezări aparţinând unei populaţii de vânători şi culegători. Din epoca bronzului (mileniul II î.Hr.) au fost descoperite între altele, în partea de vest a oraşului, două morminte. Pe malul stâng al pârâului Şcheia au fost descoperite vestigii din vremea dacilor liberi (carpi şi costoboci), respectiv din secolele II-III d.Hr. (locuinţe, vase ceramice lucrate din pastă fină, bine arsă, modelate la roată), care dovedesc vechi tradiţii dacice precum şi influenţa civilizaţiei romane.

Din vremea migraţiilor datează vechile aşezări săteşti din partea de est a actualului oraş, care în secolul XIV-lea se vor grupa, constituindu-se astfel primul nucleu al viitorului oraş medieval. Domnul Moldovei Petru I Muşat (1375-1391) a decis să schimbe reşedinţa domnească de la Siret la Suceava, care devine astfel pentru mai bine de două secole capitala Moldovei.

Oraşul este menţionat prima dată într-un document din 11 februarie 1388, emis în Cetatea Sucevei de Petru I Muşat. După stabilirea reşedinţei la Suceava Petru I Muşat iniţiază construirea a două fortificaţii: Cetatea de la Şcheia şi Cetatea de Scaun. Tot atunci a fost ridicată şi biserica Mirăuţi (prima catedrală mitropolitană).

Timp de aproape trei secole, oraşul a cunoscut o perioadă de prosperitate şi de glorie, iar Cetatea de Scaun a fost cel mai însemnat punct de rezistenţă al Moldovei, atingând apogeul în vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504), care i-a acordat o atenţie sporită, consolidând Cetatea, Curtea Domnească, adăugând noi şi importante construcţii în oraş, îngrijindu-se de dezvoltarea sa economică şi culturală. Suceava a ocupat un loc de prim plan între oraşele Moldovei, fiind cel mai important centru al producţiei de mărfuri şi al schimbului intern şi extern, aici aflându-se vama principală a ţării.

Din Suceava au fost emise numeroase hrisoave domneşti privind organizarea administrativă, juridică, fiscală, militară, comercială etc., aici s-au pus, în vremea lui Ştefan cel Mare, bazele istoriografiei româneşti (''Letopiseţul anonim al Moldovei'') , aici s-au scris şi păstrat manuscrise şi cărţi valoroase, s-au lucrat broderii, podoabe de aur, ţesături.

Tot în vremea domniei lui Ştefan cel Mare, Cetatea de Scaun a fost extinsă şi întărită. Cetatea de Scaun a Sucevei a putut rezista astfel asediului turcilor din vara anului 1476, când însuşi sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (în 1453), venise să supună Moldova. Cetatea a rezistat şi asediului turcilor din anul 1485 şi mai ales în 1497, când a fost asediată de oştile regelui polon Ioan Albert. În Cetatea Sucevei s-a stins din viaţă, la 2 iulie 1504, Ştefan cel Mare.

Urmaşii lui Ştefan cel Mare la tronul Moldovei - Bogdan al III-lea (1504-1517), Ştefăniţă Vodă (1517-1527), dar mai ales Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546), au continuat politica de dezvoltare a Sucevei. La 18 septembrie 1538, când oastea otomană comandată de Soliman Magnificul a înconjurat-o cu 200.000 de ostaşi şi 230 de tunuri, Cetatea Sucevei ar fi putut să reziste asediului, dar Petru Rareş a fost trădat de marii boieri, care hotărâseră să închine ţara turcilor, astfel încât domnul a fost nevoit să se refugieze în Cetatea Ciceului (28 septembrie 1538).

Mai târziu, Alexandru Lăpuşneanu, ajutat de turci să urce pe tronul Moldovei, pentru a doua oară (1564-1568), le îndeplineşte acestora dorinţa de a distruge Cetatea Sucevei, incendiind-o şi părăsind-o, după care a mutat (în 1564) reşedinţa voievodală la Iaşi. Totuşi, la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea, Suceava este temporar reşedinţa unor domnitori care s-au străduit să facă o politică independentă.

La 21 mai 1600, armatele voievodului Mihai Viteazul au intrat, fără luptă, în Cetatea de Scaun a Sucevei, încheindu-se astfel actul primei Uniri a Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei. Câteva zile mai târziu, Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jura credinţă voievodului Mihai Viteazul, care se intitula ''domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei''.

Suceava mai cunoaşte momente de înflorire în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care face aici ample lucrări de construcţie, atât la Cetatea de Scaun, cât şi la Curtea Domnească. A urmat apoi o perioadă de declin, favorizat de distrugerile provocate de războaiele turco-polone. În 1675, din ordinul turcilor, Dumitraşcu Cantacuzino, domn al Moldovei (1674-1675, a doua oară), a aruncat în aer, cu ajutorul explozibilului, Cetatea Sucevei, care a rămas de atunci în ruină.

În 1775, nordul Moldovei (regiunea Bucovinei) intră sub stăpânire habsburgică (1775-1918), perioadă în care Suceava a devenit capitala unui ţinut şi apoi a unui judeţ, s-au construit clădirile spitalului, gării feroviare, primăriei, prefecturii, tribunalului, s-a introdus iluminatul electric, s-au realizat lucrări de canalizare şi de instalare a conductelor de apă potabilă ş.a. Gara Burdujeni, o copie la scară redusă a celei din Freiburg (Germania), construită de firma Strousberg, a fost deschisă în 1869, cu ocazia inaugurării căii ferate Roman-Suceava.

La 28 noiembrie 1918 oraşul Suceava, odată cu întreaga regiune a Bucovinei, au fost integrate în graniţele României reîntregite.

În perioada interbelică, Suceava - reşedinţa judeţului cu acelaşi nume - , a fost mai mult un centru negustoresc, industria fiind reprezentată doar de câteva fabrici şi ateliere meşteşugăreşti.

După cel de-al Doilea Război Mondial, în partea de nord-est a oraşului, cât şi în vest, în zona Şcheia, s-au concentrat cele mai importante obiective industriale, unde erau prelucrate materii prime din această parte a ţării (fabrici de hârtie, prelucrare a lemnului, piese maşini şi utilaje, sticlă, industrie alimentară, industrie uşoară).

Suceava a fost declarat municipiu şi reşedinţă a judeţului omonim la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011 Suceava avea 92.121 locuitori.

Numeroase monumente, biserici şi alte obiective de interes turistic pot fi văzute la Suceava: Cetatea de Scaun (secolul XIV), situată pe un platou înalt, restaurată în ultimii ani; ruinele Cetăţii Şcheia (secolul XIV); ruinele Curţii Domneşti (ridicată, peste resturile unui palat de lemn datând din timpul domniei lui Petru Muşat, de Ştefan cel Mare, refăcută de Vasile Lupu); biserica ''Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul'' (denumită şi a Coconilor sau Beizadelelor), ctitorie din anii 1642-1643 a lui Vasile Lupu, menită să servească drept paraclis al Curţii Domneşti; biserica Învierii, fondată în 1551 de soţia voievodului Petru Rareş, doamna Elena (Brancovici); biserica având hramul ''Sfântul Gheorghe'' - Mirăuţi (sau Mitropolia Veche), ctitorie din secolul XIV a lui Petru I Muşat, devenită sediul Mitropoliei Moldovei în 1401, în timpul lui Alexandru cel Bun, biserica Mirăuţi este numită astfel pentru că aici erau miruiţi voievozii Moldovei înainte de înscăunare (aici a fost uns ca domn, la 2 aprilie 1457, Ştefan cel Mare; în 1996-1997, cu ocazia unor lucrări de restaurare, au fost descoperite la biserica Mirăuţi, mormântul lui Petru I Muşat şi mormântul doamnei Evdochia de Kiev, prima soţie a lui Ştefan cel Mare); mănăstirea ''Sfântul Ioan cel Nou'' (secolul XVI) (în biserica mănăstirii se află moaştele Sfântului Ioan cel Nou, martirizat, în 1303, la Cetatea Albă, aduse în 1402 de Alexandru cel Bun; din 1991 la mănăstirea ''Sfântul Ioan cel Nou'' se află reşedinţa nou-înfiinţatei Arhiepiscopii a Sucevei şi Rădăuţilor); biserica Sf. Dumitru, ctitorie a lui Petru Rareş din anii 1534-1535; mănăstirea Zamca, ridicată în 1606, cel mai important aşezământ monahal al bisericii armene din România, a fost ridicată pe un platou din partea de vest a oraşului de armenii refugiaţi în Moldova încă din secolul XVI; bisericile cu hramurile ''Sfântul Nicolae'' (1612), ''Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil'' (1612), ''Adormirea Maicii Domnului'' - Iţcani (1639); statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, amplasată în parcul vechii cetăţi, operă a sculptorului Eftimie Bârlădeanu, dezvelită în anul 1977.

În Suceava funcţionează Universitatea ''Ştefan cel Mare'' (înfiinţată în 1990); Muzeul de etnografie şi artă populară (în clădirea fostului Han Domnesc, construcţie de la sfârşitul secolului XVI); Muzeul Naţional al Bucovinei, cu colecţii de arheologie, istorie, ştiinţele naturii, artă, etnografie, găzduit în clădirea fostei Prefecturi (1898). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactor Arhivă foto: Elena Bălan; editor: Irina Andreea Cristea)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.