Charles Lindbergh a fost primul cutezător care a reuşit traversarea în zbor Oceanul Atlantic, fără escală, performanţă ratificată de Federaţia Aeronautică Internaţională, în 1927, drept record mondial pentru un zbor neîntrerupt. El a răspuns unei iniţiative, lansate de Raymond Orteig, ce se adresa aviatorilor curajoşi din orice ţară aliată, pentru traversarea Atlanticului de la Paris la New York sau invers.
Charles Lindbergh s-a născut în Detroit, Michigan. Şi-a petrecut copilăria într-o mică fermă din Little Falls, Minnesota. De mic, a dat dovadă de înclinaţie către mecanică şi a urmat un colegiu de profil. După finalizarea studiilor liceale, a lucrat doi ani la ferma părinţilor. S-a înscris la Universitatea Wisconsin-Madison, profilul inginerie mecanică. Pasionat de avioane, el a părăsit universitatea şi a urmat Şcoala de Zbor Lincoln din Nebraska. După absolvire, în 1924, şi-a satisfăcut serviciul militar, în timpul căruia a fost pilot în rezervă. A fost desemnat cel mai bun pilot din grupă.
La 19 mai 1919, Raymond Orteig, afacerist de origine franceză în domeniul hotelier din New York, lansează un premiu de 25.000 de dolari pentru primul zbor fără escală, pe ruta New York - Paris. Timp de cinci ani, concursul nu a atras niciun competitor. Însă, până la jumătatea anilor '20, avioanele se dezvoltaseră astfel încât un asemenea zbor să devină posibil. Orteig relansează recompensa, la 1 iunie 1925, prin crearea unui depozit de 25.000 de dolari în titluri financiare negociabile la Bryant Bank. De această dată, concursul atrage numeroşi competitori. Primele tentative eşuează, unele dintre ele având finaluri tragice.
De la 10 mai 1927, tânărul aviator Charles A. Lindbergh începe să efectueze primele teste cu avionul său monoplan Ryan, denumit Spirit of St. Louis, ce valora 10.000 de dolari şi era construit de John Wright. În dimineaţa zilei de 20 mai 1927, micul avion cu un sigur motor decolează de pe aeroportul Roosevelt Field, Long Island. La 33 de ore şi 30 de minute distanţă, pe data de 21 mai, acesta aterizează pe aeroportul Le Bourget, din Paris, sub pilotajul tânărului de 25 de ani Charles Lindbergh.
Iniţiatorul competiţiei, Raymond Orteig, se afla în vacanţă în Franţa când a primit un mesaj de la fiul său prin care era anunţat că Charles Lindbergh decolase în zborul spre Paris. Orteig a plecat imediat spre Paris, ajungând cu puţin timp înainte ca Spirit of St. Louis să aterizeze. Afaceristul l-a întâlnit pe Lindbergh la Ambasada americană, la 22 mai 1927, la opt ani după ce lansase competiţia.
Presa l-a supranumit pe eroul Charles Lindberg "Lucky Lindy" şi "Vulturul singuratic".
La plecarea din Paris, Lindbergh a aruncat din avion un mesaj de mulţumire pentru francezi, deasupra Pieţei Concordiei. Mesajul a fost ataşat de un steag al Franţei, iar Raymond Orteig l-a afişat pe peretele hotelului său, Lafayette, din New York.
La 31 august 1927, Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI) a ratificat performanţa drept noul record mondial pentru un zbor neîntrerupt. Procesul verbal care atesta îndeplinirea condiţiilor de zbor a fost semnat de 13 oficiali francezi, Ambasadorul american Myron Herrick, oficialul belgian în domeniul aerian Willy Coppens şi pilotul câştigător Charles Lindbergh. În cele din urmă, secretarul general FAI, Paul Tissandier, a informat Asociaţia Aeronautică Naţională, la 31 august 1927, că zborul lui Lindbergh a fost certificat ca Record Mondial de Clasa C pentru un zbor fără escală pe o distanţă de 5.809 kilometri.
Lindbergh a urmat o strategie riscantă pentru competiţie, după ce a decis să folosească un avion cu un singur motor şi să piloteze singur, pentru a evita eventuale conflicte între membrii echipajului. De asemenea, s-a lipsit de echipamente neesenţiale, precum radio, sextant sau paraşută, dar a luat cu el o plută gonflabilă.
''Ce fel de om va trăi acolo unde nu există pericol? Nu cred în asumarea unor riscuri necugetate. Dar nu se poate realiza nimic fără să nu-ţi asumi niciun risc'', a declarat tânărul cutezător.
După ce Lindbergh a câştigat Premiul Orteig, aviatoarea americană Elinor Smith Sullivan a afirmat: ''deodată toată lumea a vrut să zboare şi nu existau destule avioane pentru transport''.
Încurajat de succesul obţinut şi de mulţimea de admiratori din întreaga lume, a efectuat apoi numeroase zboruri, la cererea guvernului.
S-a căsătorit cu Anne Spencer Morrow (fiica ambasadorului american în Mexic, scriitoare renumită), în 1929. Soţia sa i-a împărtăşit pasiunea, însoţindu-l în faimoasele călătorii, devenite istorice. Familia Lindberg a ţinut de multe ori prima pagină a ziarelor.
Un moment întunecat în viaţa lui Lindberg a fost răpirea copilulului în vârstă de un an şi opt luni al tinerei familii, Charles Augustus Lindbergh. În faţa casei a fost găsit un bilet, prin care răpitorul cerea pentru înapoierea copilului, suma de 50.000 de dolari. Suma a fost plătită, dar copilul nu a revenit niciodată. Acesta a fost găsit mort la câteva luni, în apropierea reşedinţei Lindberg. Familia Lindberg s-a mutat în Europa, pentru a scăpa din atenţia presei, după încheierea cazului numit ''Crima secolului''. În Europa s-a născut cel de-al doilea fiu al lor, Jon.
Lindberg şi-a urmat pasiunea pentru invenţii, inventând şi brevetând prima ''inimă artificială'', în 1935. Dispozitivul creat de el era primul din lume capabil să pompeze sânge în corpul uman.
În 1935, Congresul american a votat "Legea Lindberg", prin care răpirea unei persoane devenea delict federal.
Familia Lindberg s-a întors în SUA, în 1939, iar Charles Lindberg a aderat la ''America First Committee'', grupare politică ce reunea opozanţi ai intrării voluntare a Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial. A devenit una dintre figurile emblematice ale acestei mişcări.
În 1953, a publicat prima sa carte, intitulată ''The Spirit of St. Louis'', o analiză a istoricului zbor din 1927. Cartea a fost distinsă cu Premiul Pulitzer, în 1954. Între timp, Charles Lindberg şi soţia lui au continuat să efectueze zboruri îndrăzneţe, din pasiune. Ultimul său zbor a avut loc în 1974, când s-a deplasat la un spital din New York, pentru un control medical. Medicii au depistat că suferă de cancer, din pricina căruia a murit, la 26 august 1974. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)