Palatul de Justiţie reprezintă una dintre cele mai frumoase şi importante clădiri din Bucureşti, monument istoric şi de arhitectură, situat în sectorul 4 al municipiului Bucureşti, amplasat pe malul Dâmboviţei.
Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890. A fost construită după planurile arhitectului Albert Ballu, cel care a proiectat Tribunalul din Paris şi Palatul de Justiţie din Bruxelles. După decesul arhitectului Ballu, arhitectul Ion Mincu s-a ocupat de finisări şi de proiectarea interioarelor, a desenat şi schiţele decoraţiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier.
Lucrările s-au finalizat cinci ani mai târziu, după reînvestirea ca ministru al justiţiei a lui E. Stătescu, cel prin grija căruia s-au făcut şi primele demersuri în vederea începerii lucrărilor.
Inaugurarea a fost marcată şi de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care regele Carol I al României lăsa "corpurilor judecătoreşti din Capitală" acest palat "ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor şi urmaşilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituţiuni a ţării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, unul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiţiei. Cu ocazia inaugurării Palatului de Justiţie, a fost emisă şi Medalia inaugurării Palatului de Justiţie din Bucureşti, sculptată de Louis Stelmans.
Exteriorul clădirii are influenţe urbane, iar corpul central este construit în stilul Renaşterii franceze. Faţada principală, orientată spre nord-est, se desfăşoară de-a lungul cheiului Dâmboviţei şi prezintă o scară monumentală, lungă de 50 m, care se întinde pe jumătate din lungimea edificiului. Este bogat împodobită cu pilaştri şi cu alte elemente specifice stilului acestui palat.
Sub bolţile construcţiei, deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, simbolizând (de la stânga la dreapta): Atenţia, Vigoarea, Legea, Justiţia, Elocinţa şi Adevărul. Alte două statui, construite de Karol Storck (fiul), care semnifică Forţa şi Prudenţa, încadrează orologiul Palatului de Justiţie.
Printre elementele exterioare o relevanţă deosebită prezintă coroana, inclusă în ornamente, şi tablele cu legi (cu opt rânduri duble pe fiecare tablă); în spate se remarcă fascia, simbolul roman al autorităţii.
Faţada principală mai prezintă şi trei uşi principale duble, care permit accesul în interiorul palatului. Două uşi secundare duble permit accesul în "Sala paşilor pierduţi", numită şi "Sala orologiului", dată de faptul că în acest spaţiu era montat un orologiu menit să măsoare 'cursul proceselor'.
La interior, palatul are încăperi vaste şi bogat ornamentate. "Sala paşilor pierduţi", amplasată în apropierea faţadei principale, ocupă o pătrime din suprafaţa totală a clădirii. Pe părţile exterioare ale acestei săli, sunt dispuse două scări de onoare monumentale, construite din marmură. Din sala principală, prin intermediul unor coridoare largi, se ajunge la faţadele laterale, iar prin intermediul unor numeroase scări se poate ajunge la toate cele trei etaje şi la subsolul clădirii.
În perioada 1932-1937 au fost executate lucrări de reparaţii şi extindere la Palatul de Justiţie. Cu această ocazie, s-au adăugat 4 corpuri, amplasate în curţile interioare şi s-a realizat un acces suplimentar pe faţada principală.
Datorită creşterii aparatului judiciar, în 1946, clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956, au fost efectuate reparaţii capitale, deoarece exista intenţia de a transforma clădirea într-un Palat al Culturii.
Mişcările seismice repetate, mai ales cutremurul din 1977, şi terenul fragil pe care a fost construită clădirea, încă de la început, au produs degradări considerabile, fiind necesare consolidări repetate. În perioada 1979-1981 au fost executate lucrări parţiale de consolidare, mai ales în "Sala paşilor pierduţi". Cutremurul din 1986 a sporit degradarea clădirii, afectând mai ales structura de rezistenţă. Lucrările întrerupte în 1982 au fost reluate în 1990, însă au avut un caracter limitat.
În iulie 2003, au început lucrările de consolidare, însemnând reparaţii capitale şi de restaurare, care au durat trei ani şi au fost realizate de arhitecţi români şi francezi.
Lucrările extrem de laborioase au necesitat procedee complexe de curăţare, restaurare şi înlocuire a unor elemente din piatră, beton, marmură sau lemn. Faţadele au fost făcute, în cea mai mare parte, din piatră specială, adusă din judeţul Buzău, iar pentru scara exterioară s-a folosit granit. Pentru curăţarea lemnului şi a faţadelor şi pentru a reda clădirii întreaga sa strălucire, a fost utilizată tehnica denumită "gommage", care constă în proiectarea sub presiune a unor particule granulate asupra suprafeţelor de curăţat. Cu această ocazie, pentru renovarea celor 14 săli de judecată (din care 7 amplasate la parter, iar celelalte 7 amplasate la etaj), s-a folosit lemn de stejar pentru pardoseli, lambriuri, uşi, mobilier. Pentru elementele decorative de deasupra scărilor monumentale, coroana regală, sabia şi făclia, a fost folosită foiţă din aur.
După finalizarea lucrărilor, în toamna anului 2006, în Palatul de Justiţie au revenit următoarele instituţii: Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, Asociaţia Magistraţilor din România, Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti.
În baza unor discuţii între organizaţiile profesionale şi magistraţi, unele săli ale Palatului de Justiţie au primit numele unor personalităţi din aria Dreptului. Astfel, sala Judecătoriei Sectorului 5 poartă numele lui Andrei Rădulescu (fost preşedinte al Academiei Române, profesor de Drept), iar secţia penală are trei săli ce poartă numele: Vintilă Dongoroz (unul dintre marii penalişti ai României), Ioan Tanoviceanu (cel care a pus bazele procedurii penale din ţară) şi Vasile Papadopol (fost judecător la Curtea de Apel Bucureşti).
Costul total al realizării edificiului început în 1890 şi terminat şi inaugurat în 1895, a ajuns la suma de 7.500.000 lei. Lucrările de consolidare şi renovare au costat 30 milioane de euro. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, redactor arhivă: Mihaela Tufega, editor: Andreea Onogea)