De 100 de ani, Canalul Panama reprezintă un punct pivot pentru comerţul naval internaţional, prin acesta realizându-se 5% din comerţul internaţional în fiecare an.
La 15 august 1914 a fost inaugurat oficial Canalul Panama, care traversează istmul Panama în America Centrală, legând Oceanul Atlantic (prin Marea Caraibelor) de Oceanul Pacific. În fiecare an prin canal trec peste 14 000 de nave, transportând aproximativ 20 400 milioane de tone de marfă.
Primele studii topografice pentru construirea Canalului Panama au fost iniţiate în 1534 de regele Spaniei, Carol I (proclamat în 1519 împărat al Imperiului romano-german sub numele de Carol Quintul), dar rezultatul a fost neconcludent. Proiectul a fost reluat în 1880 de francezi. Ferdinand Lesseps a înfiinţat, în 1879, Compania pentru construirea Canalului Panama, iar lucrările au început în 1883. În urma falimentului din 1892 al Companiei lui Lesseps, în 1903, Columbia şi SUA au semnat un tratat prin care lucrările canalului au fost cedate Statelor Unite.
La 3 noiembrie 1903, în urma unei revoluţii sprijinite de SUA, Panama s-a separat de Columbia, proclamându-se republică independentă. La 18 noiembrie 1903, guvernul panamez a concesionat pe timp 'nelimitat' Statelor Unite ale Americii - pe baza Tratatului May-Bunau-Varilla (după numele inginerului francez Philippe Bunau-Varilla, implicat în evenimentele politice din Panama) - construirea, exploatarea şi controlul asupra zonei canalului interoceanic (143 kmp). La 23 februarie 1904, în schimbul sumei de 10 milioane dolari, Statele Unite au obţinut controlul Canalului Panama.
Construcţia Canalului s-a încheiat la 3 august 1914, inaugurarea oficială având loc la 15 august, acelaşi an.
Pe fondul instabilităţii politice din ţară şi al intensificării mişcării pentru revizuirea tratatelor încheiate cu SUA şi extinderea suveranităţii Republicii Panama asupra zonei canalului, în 1964, Panama a întrerupt relaţiile diplomatice cu SUA. Ele au fost reluate de generalul Omar Torijos Herrera (liderul suprem al Revoluţiei Panameze, conducătorul de facto al ţării începând din 12 octombrie 1968).
După 21 de ani de negocieri, la 7 septembrie 1977, generalul Omar Torijos şi preşedintele american, Jimmy Carter, au semnat, la Washington, Tratatul privind Canalul Panama şi Tratatul privind neutralitatea şi funcţionarea Canalului Panama, care prevedea, în esenţă, controlul SUA asupra zonei Canalului Panama până la 31 decembrie 1999, crearea unui consiliu mixt (Panama Canal Commission), format din nouă membri şi numirea unui administrator american până în 1990 şi a unui administrator panamez după 1990.
De asemenea, documentul prevedea apărarea comună a zonei canalului. Jurisdicţia teritorială generală asupra zonei, în domeniile administrativ, civil şi penal, este asigurată de Panama de la data intrării în vigoare a primului tratat (1 octombrie 1979). Totodată, era prevăzut ca Panama să primească, anual, din partea SUA, 80 milioane de dolari redevenţe, pentru exploatarea canalului şi circa 10 milioane de dolari pentru acoperirea cheltuielilor cu serviciile publice.
Administraţia Canalului a fost retrocedată statului Panama la 31 decembrie 1999. Ulterior, s-au efectuat mari lucrări de adâncire, recalibrare şi modernizare.
Navele pătrund în canal prin rada Limon şi după ce parcurg 23 km ajung la cele trei ecluze gemene de la Gatun. Ecluzele gemene sunt formate din camere de ecluzare paralele şi învecinate, având un perete comun, astfel încât să permită sporirea capacităţii de trecere a vaselor. Prin intermediul ecluzelor, cu lăţime de 33 m, navele sunt ridicate la nivelul lacului Gatun. După 38 km, se ajunge în zona canalului cunoscută sub numele de 'despicătura Culebra', care constituie un defileu lung de 13 km tăiat în muntele cu acelaşi nume. Ecluzele duble de la Pedro-Miquel (lărgimea 33 m) permit coborârea navelor până la nivelul lacului Miraflores, cu alte două ecluze duble, şi al fluviului Rio Grande. După alţi câţiva kilometri se ajunge, în fine, în apele Oceanului Pacific, în dreptul portului Balboa din apropierea oraşului Panama. Pe lungimea celor 81 de km, lăţimea maximă la fundul canalului este de 300 m, iar adâncimea de 10,7-12,5 m.
În prezent, se află în construcţie cel de-al treilea set de ecluze, lucrare estimată a se încheia în 2015.
Potrivit sitului oficial, extinderea Canalului Panama are în vedere crearea uni nou culoar de trafic de-a lungul canalului prin construirea celui de-al treilea set de ecluze. Acest proiect presupune, de asemenea, lărgirea şi adâncirea canalelor de navigaţie existente la Gatun şi la Culebra. Extinderea va dubla capacitatea canalului, având un impact direct asupra comerţului maritim internaţional.
Proiectul se bazează pe şase ani de cercetare şi include peste 100 de studii cu privire la fezabilitatea economică, cererea de pe piaţă, impactul asupra mediului şi alte aspecte de inginerie tehnică.
Extinderea Canalului Panama a fost aprobată prin referendum în octombrie 2006. Lucrările au început în septembrie 2007, cu un cost total estimat de 5,2 miliarde de dolari.
Prin lărgirea sa, Canalul Panama va putea fi folosit şi de navele moderne de marfă, dimensiunile actuale ale acestuia fiind prea mici. Cea mai mare navă care poate naviga în prezent prin canal are o capacitate de 5.000 de containere, dar după extindere prin el vor putea trece petroliere şi nave de marfă cu o capacitate de 12.600 de containere, nemaifiind nevoie să înconjoare continentul american trecând pe la Capul Horn, la sud de Argentina.
Traficul anual a crescut de la aproximativ 1.000 de nave în 1914, când a fost deschis canalul, la 14,702 nave în 2008. Proiectul de modernizare va permite trecerea de la 12 la 14 nave pe zi, care va totaliza peste 18.000 de nave pe an.
Canalul Panama constituie unul dintre motoarele economiei statului Panama, 80% din Produsul Intern Brut fiind legat de activitatea Canalului. Cea mai mare parte a veniturilor generate de canal sunt alocate educaţiei şi altor programe sociale.
În 2012, Statele Unite ale Americii, China, Chile, Japonia şi Coreea de Sud au fost primii cinci utilizatori ai canalului, 69 la sută din navele care străbat canalul aparţinând SUA. AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)