Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Regatul Belgiei (denumirea oficială) cu o suprafaţă de 30.528 kmp şi o populaţie de 11.071.483 locuitori, sărbătoreşte la 21 iulie Ziua Naţională. În 1831, la această dată, Leopold I, primul suveran belgian, a depus jurământul.
Situată în Europa de Vest, Belgia se învecinează cu Ţările de Jos la Nord-Est, Germania la Est, Marele Ducat al Luxemburgului la Sud, Franţa şi Marea Nordului la Nord-VEst.
Relieful Belgiei este variat, având 67 de kilometri de coastă şi câmpii de-a lungul ţărmului Mării Nordului, un podiş central şi dealuri şi păduri în sud-estul ţării, în regiunea Ardenilor.
Caesar transformă între 57-51 î. Hr., teritoriul Belgiei în provincie romană - Gallica Belgica. În secolele IV-V d.Hr. acest teritoriu este ocupat de franci şi inclus în regatele merovingian, apoi carolingian.
În 843, teritoriul Belgiei este împărţit între Franţa şi Lotaringia (viitorul Imperiu Romano-German - cea mai mare parte a Belgiei) prin Tratatul de la Verdun. În partea care revine Franciei Occidentalis se constituie comitatul Flandrei, iar în cealaltă parte se constituie Ducatul Lotaringiei Inferioare care, cu timpul, se fărâmiţează în mai multe formaţiuni feudale (ducatul Brabant, comitatele Hainaut, Namur, Limburg, Luxemburg şi episcopatele Liege, Cambrai şi Touraine).
În secolele XI-XIII, odată cu dezvoltarea producţiei de postav, sunt înfiinţate numeroase oraşe (Bruges, Gand, Anversa, Arras ş.a.) şi comitate (Flandra, Brabant, Namur, Limburg ş.a.).
În urma conflictului dintre Filip cel Frumos, regele Franţei, şi Guy de Dampierre, contele de Flandra (1297-1300), primul având şi sprijinul patriciatului urban, ocupă Flandra.
Teritoriul Belgiei este integrat, între 1804-1815, Imperiului napoleonian. Napoleon introduce aici Codul napoleonian care va fi modelul pentru viitorul Cod Civil belgian.
În 1815 are loc înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, încheindu-se astfel regimul francez în Belgia. La 9 iunie 1815, Actul final al Congresului de la Viena consfinţeşte crearea Regatului Ţărilor de Jos (31 mai 1815) prin unirea Belgiei cu Olanda.
Urmare a revoluţiei de la 1830, Belgia a dobândit independenţa faţă de Regatul Ţărilor de Jos. La 7 februarie 1831 are loc promulgarea unei Constituţii, cea mai democratică din Europa acelor vremuri.
La 21 iulie, Leopold de Saxa-Coburg este încoronat ca rege al Belgiei, sub numele de Leopold I (1831-1865).
După obţinerea independenţei, Belgia a cunoscut un proces de industrializare accelerată, devenind, ulterior, putere colonială în Africa. În 1948 a format, împreună cu Luxemburg şi Olanda, Uniunea Vamală Benelux. Membru fondator al NATO (1949).
În 1957 face parte din grupul celor şase state semnatare ale Tratatelor constitutive ale Comunităţii Economice Europene (CEE), respectiv Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM).
Constituţia defineşte Belgia drept ''stat federal, compus din comunităţi şi regiuni'' (Comunităţile flamandă, franceză, germanofonă; regiunile flamandă, Bruxelles-Capitală, valonă).
Începând cu deceniul 6 al secolului XX, statul belgian a cunoscut o serie de reforme instituţionale profunde caracterizate prin devoluţia puterii centrale care au impus, progresiv, un model federal, format din următoarele entităţi federate: 3 regiuni (Flandra, Valonia şi Bruxelles-Capitala), având competenţe depline în domeniile conexe problematicii teritoriale (economia, amenajarea teritoriului etc.) şi 3 comunităţi (flamandă, francofonă şi germanofonă), având competenţe depline în domeniile care vizează persoana (învăţământul, cercetarea, cultura etc.). În consecinţă, guvernarea se exercită în Belgia la trei niveluri: federal, regional şi comunitar, fiecare nivel şi entitate dispunând de guvern şi legislativ propriu. În cazul Flandrei, cele două executive şi legislative (regionale şi comunitare) au fuzionat într-un singur guvern şi un singur parlament flamand.
Belgia este monarhie constituţională parlamentară, care funcţionează după principiul democraţiei indirecte (prin reprezentare). Parlamentul este ales prin scrutin proporţional plurinominal, iar votul este obligatoriu.
Şeful statului este regele Philippe I, începând cu 21 iulie 2013, când regele Albert al II-lea al Belgiei, tatăl său, a abdicat în favoarea sa. Albert al II-lea, în vârstă de 79 de ani, a semnat actul de abdicare în cadrul unei ceremonii transmise în direct la televiziune, în Palatul Regal din Bruxelles, în prezenţa Guvernului şi Corpurilor constituite.
Philippe a devenit, în mod oficial, al şaptelea rege al Belgiei, depunând jurământul constituţional în Parlament, după o oră şi jumătate de la abdicarea tatălui său, regele Albert al II-lea.
Primul ministru este Elio Di Rupo (din 6 decembrie 2011).
Parlamentul este bicameral, format din Senat sau Camera Superioară (71 membri), ai cărui membri sunt aleşi sau cooptaţi şi Camera Reprezentanţilor (150 membri) ai cărei membri sunt aleşi pe o perioadă de maximum patru ani.
Belgia este multiculturală şi multilingvă - există trei limbi oficiale: neerlandeză, franceză, germană, fiind numită adesea "Esenţa Europei". Flandra în Nord se laudă cu oraşele medievale Antwerp, Bruges şi Ghent. În Valonia aflată la Sud găsim regiunea pitorească Ardeni, cu nenumărate castele şi oraşele Liege, Namur şi Tournai.
Bruxelles - capitala Belgiei, este reşedinţa Familiei Regale, dar şi a multor organizaţii internaţionale. În 1958, oraşul Bruxelles a fost ales ca sediu al CEE. În 1965, cu prilejul fuziunii instituţiilor europene, Bruxelles devine, alături de Luxemburg şi Strasbourg, una dintre cele trei capitale ale Comunităţilor Europene.
În Bruxelles îşi au sediul următoarele instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, dar şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord - NATO.
Oraşul medieval este caracterizat prin labirintul de străduţe înguste, uşor de diferenţiat de construcţiile de mai târziu, ca de exemplu bulevardele în stil parizian construite de Leopold al II-lea, mărginite de ambasade, bănci şi de construcţii impunătoare, în apropierea noului cartier al Uniunii Europene.
Străduţe pietruite se deschid în Grand-Place, imensa piaţă medievală, cu clădiri bogat ornate, una dintre cele mai frumoase din întreaga Europă. Reprezentative sunt statuile Manneken Pis şi Janneken Pis, care fac aluzie la exuberanţa vechiului Bruxelles.
Aici găsim numeroase muzee, printre care: Muzeul de Artă Antică, Muzeul de Artă Modernă, Muzeul de Benzi Comice şi Muzeul Oraşului Bruxelles - Maison du Roi.
La 18 km sud de Bruxelles, se află Waterloo, unde a avut loc impresionanta bătălie care a marcat viitorul Belgiei şi al Europei moderne.
Antwerp, "Oraşul diamantelor", este al doilea oraş al Belgiei ca mărime şi un important port, dar în acelaşi timp este şi un oraş istoric, în care au locuit numeroşi artişti, printre care Van Dyck şi Rubens. Aici se pot vedea atracţii vechi şi noi, în piaţa Grote Markt, în care se află primăria, fântâna Brabo, ce aminteşte de legenda naşterii oraşului, şi Groenplaats, cu statuia lui Rubens. La Muzeul Diamantelor, o incursiune în istoria pietrelor preţioase, sunt organizate reprezentaţii de tăiere a pietrelor preţioase.
În 2000, centrul vechi istoric al oraşului Bruge - unul dintre cele mai bine păstrate din Europa - este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. El are o suprafaţă de circa 430 ha. În 2002, oraşul este desemnat capitală culturală europeană. Mai este denumit ''Veneţia de Nord'' datorită numeroaselor canale care încercuiesc şi traversează oraşul. În Kantcentrul din Bruges sunt organizate demonstraţii de meşteşug în croşetarea dantelei.
Timp de opt secole, Liege a fost capitala unui principat ecleziastic. Datorită trecutului său istoric, oraşul este bogat în vechi monumente laice şi religioase, muzee, locuri de promenadă.
Namur este capitala politică a Valoniei, partea francofonă a Belgiei, şi este situat la confluenţa râurilor Sambre şi Meuse, fiind o bază ideală pentru a vizita valea superioară Meuse. Datorită poziţie sale strategice, Namur a suferit mai multe asedii de-a lungul istoriei, în timpul cărora mari părţi din oraş au fost distruse în mod repetat. Deşi clădirile vechi nu s-au conservat până astăzi, citadela merită să fie vizitată, datorită muzeelor excelente. Una dintre cele mai impresionante clădiri din Namur este Catedrala Saint Aubin, construită între 1751 şi 1767, care prezintă influenţe italiene. Vechiul turn St. James construit în 1385 este singura clopotniţă a oraşului.
Belgia este renumită pentru produsele sale din ciocolată apreciate peste tot în lume. Scoicile cu cartofi prăjiţi ''moules frites'' reprezintă una dintre mâncărurile preferate şi sunt, conform legendei, o invenţie belgiană. Specialităţile naţionale mai includ andivele cu sos Bechamel, cârnaţii ardeni şi vafele. Nu mai puţin faimoase sunt cele peste 400 de mărci de bere produse în Belgia. O specialitate este berea din fructe.

Relaţii bilaterale între Regatul Belgiei şi România
Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost stabilite prin Decretul Regal din 16/28 februarie 1880, odată cu recunoaşterea de către Regatul Belgiei a independenţei Principatelor Române. La 17/29 martie 1880, a fost înfiinţată prima reprezentanţă diplomatică românească la Bruxelles, la nivel de legaţie.
Relaţiile diplomatice între România şi Belgia au fost întrerupte oficial, la 11 februarie 1941, la cererea Germaniei, legaţia României la Bruxelles fiind transformată în consulat general.
Restabilite, la nivel de legaţie, la 4 iulie 1946, relaţiile diplomatice dintre România şi Belgia au fost ridicate la nivel de ambasadă, la 3 decembrie 1963.
La 8 aprilie 1994, la Bucureşti, a fost semnată Declaraţia politică comună între România şi Regatul Belgiei.
La 12 iunie 1997, a fost semnat Acordul de cooperare între Guvernul României şi Guvernul Flandrei, iar la 21 mai 1998, a fost parafat Acordul de cooperare între Guvernul României şi Guvernul Comunităţii Franceze din Belgia şi Guvernul Valon.
Înainte de 1990, primul contact la nivel înalt l-a constituit vizita oficială, în Belgia, efectuată în perioada 24-26 octombrie 1972 de Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, în timpul căreia s-a întâlnit cu regele Baudouin I şi a avut convorbiri cu primul ministru, Gaston Eyskens. Totodată, a avut loc semnarea Declaraţiei solemne comune, primul document politico-diplomatic de acest fel încheiat între ţări europene aparţinând unor alianţe militare diferite. A doua întâlnire la nivel înalt a avut loc la 11-14 octombrie 1976, odată cu vizita oficială în România a regelui Baudouin I al Belgiei, împreună cu regina Fabiola.
După 1990, stadiul relaţiilor bilaterale a evoluat prin vizitele efectuate în Belgia de preşedinţii Ion Iliescu (16-19 februarie 1993, 8-10 iulie 2001, 13-15 decembrie 2001 şi 5 şi 6 mai 2004) şi Emil Constantinescu (3-5 februarie 1997 şi 29 septembrie-1 octombrie 1997).
Preşedintele României, Traian Băsescu, a fost primit, la 16 iunie 2005, la Palatul Regal din Bruxelles, de regele Albert al II-lea al Belgienilor, fiind prima întrevedere a şefului statului român cu suveranul unei ţări membre a Uniunii Europene după semnarea Tratatului de aderare, de către România şi Bulgaria, la 25 aprilie 2005.
La 13 decembrie 2006, prinţul Philippe al Belgiei, Duce de Brabant, a fost primit de preşedintele Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni.
În perioada 7-9 iulie 2009, a avut loc vizita de stat a regelui Albert al II-lea al Belgiei şi a reginei Paola, la invitaţia preşedintelui României, Traian Băsescu.
În perioada 8-11 mai 1997, s-a aflat la Bucureşti, într-o vizită oficială prim-ministrul Regatului Belgiei Jean-Luc Dehaene. La 3 februarie 2004, premierul belgian Guy Verhofstadt a efectuat o vizită oficială în România, la invitaţia omologului său român Adrian Năstase, iar la 22 septembrie 2011, prim-ministrul Belgiei Yves Leterme s-a aflat în vizită de lucru la Bucureşti.
La Bruxelles, au efectuat vizite premierii români Nicolae Văcăroiu (1-2 februarie 1993), Victor Ciorbea (27-28 aprilie 1997), Radu Vasile (19-20 octombrie 1998), Adrian Năstase (24-25 ianuarie 2001; 5 iunie 2002; 25-26 martie, 3-4 aprilie, 23 aprilie, 12 mai şi 7 octombrie 2003; 17-18 iunie şi 4 octombrie 2004), Călin Popescu-Tăriceanu (24 ianuarie 2005), Victor Ponta (17-18 septembrie 2012).
La 31 decembrie 2013, volumul total al schimburilor comerciale dintre România şi Belgia a fost de 2.149,03 milioane de euro, din care exporturile s-au ridicat la 933,66 milioane de euro, iar importurile la 1.215,37 milioane de euro. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, Doina Lecea; editor: Marina Bădulescu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.