Angela Merkel este prima femeie cancelar al Germaniei şi primul fost cetăţean al Republicii Democrate Germane care a condus Germania reunificată. Totodată, ea este cunoscută şi ca unul dintre arhitecţii Uniunii Europene.
Angela Dorothea Kasner s-a născut la 17 iulie 1954, la Hamburg, Republica Federală Germană. Fiica unui pastor luteran şi a unei profesoare de limba engleză şi latină, Angela Merkel a crescut într-o zonă rurală, la 80 km nord de Berlinul din Republica Democrată Germană, după ce familia s-a mutat în Est, la scurt timp după naşterea ei. A urmat Şcoala Goethe, din Templin, unde profesorul Hans-Ulrich Beeskow a pregătit-o pentru Olimpiada de Matematică. ''Eleva Angela Kasner nu a ţinut niciodată să atragă atenţia asupra sa în perioada comunistă din oraşul Templin, Germania de Est'', conform declaraţiilor profesorului ei de matematică, citat de publicaţia The Telegraph. Hans-Ulrich Beeskow a caracterizat-o pe Angela Kasner ca fiind o elevă ambiţioasă şi foarte capabilă: ''Era pasionată, determinată, dar niciodată într-un mod nesănătos. Era o ambiţie sănătoasă. Nu lua niciodată decizii pripite, ci mereu cu prudenţă şi circumspecţie''.
Din 1973, a studiat Fizica la Universitatea din Leipzig, luându-şi doctoratul în 1978. Mai târziu, a lucrat la Institutul de Chimie Fizică, din cadrul Academiei de Ştiinţe din Berlin (1978-1990).
După căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, Merkel s-a înscris în noul partid Demokratischer Aufbruch (''deşteptarea democraţiei").
În decembrie 1990, a fost aleasă în Bundestag (Camera Deputaţilor), reprezentând o circumscripţie din districtul Vorpommern-Rügen, landul Mecklenburg-Vorpommern, în cadrul primelor alegeri organizate în Germania reunificată. După ce partidul ei a fuzionat cu Uniunea Creştin-Democrată (CDU), a fost numită ministru pentru femei şi tineret, în Cabinetul condus de cancelarul Helmut Kohl. În 1994, a fost numită ministru al mediului, protecţiei naturii şi siguranţei nucleare, funcţie care i-a adus o vizibilitate mai mare şi o platformă pe care şi-a fundamentat cariera politică. Avându-l ca mentor pe Helmut Kohl, din postura de cel mai tânăr ministru din guvern, Angela Merkel era adesea numită de cancelar ''mein Mädchen" (fata mea).
În urma înfrângerii suferite de guvernul condus de Helmut Kohl, în alegerile generale din 1998, Angela Merkel a fost numită secretar general al Uniunii Creştin-Democrate, iar la 10 aprilie 2000 a devenit prima femeie preşedinte al partidului. În 2002, a pierdut candidatura pentru funcţia de cancelar din partea CDU, în faţa lui Edmund Stoiber. După ce Edmund Stoiber a fost învins în cursa cu Gerhard Schröder, Angela Merkel a devenit şi liderul opoziţiei din Bundestag. A susţinut o serie de reforme economice şi sociale, pledând pentru schimbări în legislaţia muncii. A militat pentru un parteneriat transatlantic puternic şi o prietenie cu Statele Unite, susţinând invadarea Irakului, despre care a spus că e "inevitabilă". A criticat susţinerea guvernului german pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană, argumentând că preferă un "parteneriat privilegiat".
La 30 mai 2005, Uniunea Creştin-Democrată (CDU) a nominalizat-o să candideze la funcţia de cancelar, contracandidatul său fiind Gerhard Schroder, de la Partidul Social Democrat (SPD). CDU a câştigat 35,3% din voturi la alegerile din 18 septembrie 2005, iar SPD a luat 34,2%, dar niciunul dintre cele două partide nu a putut forma o majoritate în Bundestag. După trei săptămâni de negocieri, CDU şi SPD au ajuns la o înţelegere, conform căreia Merkel devenea cancelar, iar SPD obţinea 8 din cele 16 locuri din Cabinet. Merkel a fost aleasă cancelar de majoritatea deputaţilor din Bundestag (397 la 217), la 22 noiembrie 2005.
La scrutinul din 27 septembrie 2009, Alianţa Uniunea Creştin-Democrată (CDU) - Uniunea Creştin-Socială (CSU) a câştigat 33,8% din voturi şi a format împreună cu Partidul Liberal (FDP) o coaliţie de guvernare.
În cadrul alegerilor din 22 septembrie 2013, Alianţa CDU-CSU, condusă de Angela Merkel, a obţinut 41,5% din sufragii, dar ieşirea din Bundestag a partenerului său, Partidul Liberal, din cauza rezultatului prea slab, a constrâns-o să caute un nou aliat.
La 16 decembrie 2013, cancelarul Angela Merkel a semnat acordul de guvernare cu social-democraţii, în calitate de lider al Uniunii Creştin-Democrate (CDU), alături de omologii săi din Uniunea Creştin-Socială (CSU), Horst Seehofer, şi din Partidul Social-Democrat (SPD), Sigmar Gabriel. Acordul semnat după aproape trei luni de negocieri a inclus concesii importante în favoarea SPD, precum introducerea unui salariu minim interprofesional şi posibilitatea dobândirii dublei cetăţenii pentru copiii imigranţilor născuţi în Germania după 1990.
Angela Merkel a fost realeasă pentru a treia oară cancelar al Germaniei, la 17 decembrie 2013, de către deputaţi, cu o majoritate zdrobitoare.
Campania electorală a Angelei Merkel a expus, de această dată, şi viaţa ei personală, un lucru neobişnuit pentru alegerile din Germania. Ea a dat publicităţii o serie de fotografii personale, inclusiv o amintire de familie: Angela la trei ani, cu părul cârlionţat, alături de fratele ei, în casa din Templin. În explicaţia ataşată fotografiei, Merkel amintea de copilăria fericită alături de fratele Marcus şi sora Irene. ''Am luat-o pe căi separate în viaţă, dar mai sunt multe ce încă ne leagă. Valorile creştine ale familiei noastre şi deschiderea către lume au fost lucrurile care ne-au format'', a declarat Angela Merkel.
În manifestul politic, Merkel a promis cheltuieli suplimentare pentru infrastructura rutieră şi educaţie, iar pentru problema ratei scăzute a natalităţii şi-a luat angajamentul să crească ajutoarele sociale pentru copii.
În pofida tensiunilor dintre SUA şi Germania pe tema spionajului, cancelarul german a continuat să fie un aliat esenţial al Statelor Unite în probleme globale, precum criza din Ucraina. Pe fondul intensificării divergenţelor din SUA şi Germania, Angela Merkel a declarat la 12 iulie 2014: ''Nu mai trăim în timpul Războiului Rece, unde probabil toată lumea nu avea încredere în nimeni''.
Angela Merkel a fost doua femeie care a condus o reuniune G8, după fostul premier britanic Margaret Thatcher. În 2008, i-a fost conferit premiul Charlemagne, pentru eforturile sale de a reforma Uniunea Europeană.
''Cea mai puternică femeie din lume în nouă ani din ultimul deceniu, Merkel, a răzbit într-o politică a Germaniei dominată de bărbaţi'', notează revista Forbes în topul celor mai puternice femei, pe care l-a dominat şi în 2013.
Prima căsnicie a Angelei Merkel, din 1977, cu studentul la Fizică, Ulrich Merkel, a luat sfârşit după cinci ani. S-a recăsătorit cu Joachim Sauer, profesor de Chimie cuantică, în 1998. Sauer a stat departe de viaţa publică, astfel că, în 2005, a ales să nu participe la prima învestire a Angelei Merkel în funcţia de cancelar. Angela Merkel nu are copii, dar soţul ei are doi fii dintr-o căsătorie anterioară.
Suporter înfocat al echipei de fotbal a Germaniei, Angela Merkel a fost prezentă la meciul încheiat cu victoria echipei naţionale, în finala cu Argentina a Cupei Mondiale, la Rio de Janeiro. Angela Merkel, supranumită ''Mutti'' sau ''mami'' în Germania, a sărbătorit alături de preşedintele ţării, Joachim Gauck, jucătorii echipei şi antrenorul lor, Joachim Loew, la vestiar, după meci. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)