Fostul preşedinte al Georgiei, Eduard Şevardnadze, fost ministru de externe al Uniunii Sovietice în perioada când la conducerea acesteia se afla Mihail Gorbaciov, a murit, la vârsta de 86 de ani, în capitala georgiană Tbilisi.
Eduard Şevardnadze s-a născut la 25 ianuarie 1928, la Mamati (regiunea Lanchchuti), în familia unui profesor de limba rusă.
În 1959, a absolvit Facultatea de Istorie a Institutului pedagogic ''A. Ţukulidze'' din Kutaisi. În perioada 1952-1961 a fost secretar şi, ulterior, prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist (Comsomol) din Kutaisi. În 1964, a fost cooptat în aparatul guvernamental, unde a îndeplinit funcţiile de ministru adjunct şi ministru al ordinii publice. În 1968, a primit gradul de general şi, între 1968-1972, a ocupat portofoliul afacerilor interne. În 1966, a fost ales în Biroul Politic al PC Gruzin, în 1972, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Tbilisi al PC Gruzin şi, câteva luni mai târziu, a devenit prim-secretar al CC al PC Gruzin. A fost membru supleant (din 1978) şi membru plin (1985) al Biroului Politic al CC al PCUS.
La 2 iulie 1985, a fost numit ministru al afacerilor externe al URSS de către noul secretar general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov. În această funcţie a avut un rol determinant în promovarea noii politici externe sovietice, ce avea să se concretizeze în retragerea trupelor sovietice din Afganistan, destinderea relaţiilor cu SUA şi cu celelalte state occidentale, declanşarea procesului de reformare a Tratatului de la Varşovia şi acceptarea de către Moscova a prăbuşirii regimurilor din fostele ţări comuniste satelite ale URSS. Şevardnadze a participat, de asemenea, la aşa-numitele ''convorbiri 2+4'' vizând reunificarea Germaniei după prăbuşirea regimului comunist din fosta RDG.
La 20 decembrie 1990, Şevardnadze a demisionat din funcţia de ministru al afacerilor externe al URSS. Un an mai târziu, a fondat Asociaţia de politică externă, al cărei preşedinte a devenit la scurtă vreme după aceea. La 4 iulie 1991, a părăsit PCUS, al cărui membru era din 1948, devenind unul dintre membrii grupului de iniţiativă în vederea creării Mişcării pentru Reforme Democratice în URSS. A mai deţinut portofoliul externelor o scurtă perioadă de timp, între puciul eşuat de la Moscova, din august 1991, şi retragerea preşedintelui M. Gorbaciov, în decembrie acelaşi an, moment ce a marcat destrămarea URSS.
A revenit în Georgia (independentă din 9 aprilie 1991) în martie 1992. În aceeaşi lună, a preluat preşedinţia Consiliului de Stat, iar la 11 octombrie 1992, a devenit preşedintele Parlamentului nou ales al Georgiei fiind unicul candidat, funcţie echivalentă aceleia de şef al statului.
În urma alegerilor generale desfăşurate la 5 noiembrie 1995, a fost ales preşedinte al Republicii Georgia (74,3% din voturi), fiind învestit, la 26 noiembrie 1995. A fost reales în funcţia supremă, la 9 aprilie 2000 (79,8%).
În principiu, preşedintele Şevarnadze ar fi trebuit să părăsească puterea în 2005, Constituţia Georgiei neprevăzând decât două mandate succesive în fruntea statului.
La 23 noiembrie 2003, în urma manifestaţiilor opoziţiei "înarmate" cu trandafiri, care au contestat alegerile parlamentare din 2 noiembrie, Eduard Şevardnadze a fost înlăturat de la conducerea Georgiei.
Imediat după înlăturarea sa de la putere fostul preşedinte georgian a început să-şi scrie memoriile reunite într-un volum de 450 de pagini, abordând cu predilecţie subiecte cum ar fi retragerea URSS din Afganistan, reunificarea Germaniei, întâlniri pe care le-a avut în calitate de ministru de externe al erei Gorbaciov cu lideri ai SUA, Germaniei, Franţei şi Marii Britanii. De asemenea, a consacrat zeci de pagini atât evenimentelor tragice din Georgia anilor '90, inclusiv războiului din Abhazia (1992-1993), cât şi relaţiilor dintre ţara sa şi Rusia în anii '90.
Volumul a apărut în 2006, în Georgia, intitulat ''Thoughts about the Past and the Future'' (''Pikri tsarsulsa da momavalze''), în 2007 a fost publicat în Germania, sub un alt titlu ''When the Iron Curtain Fell. Meetings and Reminiscences''. A apărut şi în rusă, sub acelaşi titlu în 2009. Volumul de memorii a fost tradus şi în persană, în 2010. AGERPRES (Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)
Eduard Şevardnadze s-a născut la 25 ianuarie 1928, la Mamati (regiunea Lanchchuti), în familia unui profesor de limba rusă.
În 1959, a absolvit Facultatea de Istorie a Institutului pedagogic ''A. Ţukulidze'' din Kutaisi. În perioada 1952-1961 a fost secretar şi, ulterior, prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist (Comsomol) din Kutaisi. În 1964, a fost cooptat în aparatul guvernamental, unde a îndeplinit funcţiile de ministru adjunct şi ministru al ordinii publice. În 1968, a primit gradul de general şi, între 1968-1972, a ocupat portofoliul afacerilor interne. În 1966, a fost ales în Biroul Politic al PC Gruzin, în 1972, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Tbilisi al PC Gruzin şi, câteva luni mai târziu, a devenit prim-secretar al CC al PC Gruzin. A fost membru supleant (din 1978) şi membru plin (1985) al Biroului Politic al CC al PCUS.
La 2 iulie 1985, a fost numit ministru al afacerilor externe al URSS de către noul secretar general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov. În această funcţie a avut un rol determinant în promovarea noii politici externe sovietice, ce avea să se concretizeze în retragerea trupelor sovietice din Afganistan, destinderea relaţiilor cu SUA şi cu celelalte state occidentale, declanşarea procesului de reformare a Tratatului de la Varşovia şi acceptarea de către Moscova a prăbuşirii regimurilor din fostele ţări comuniste satelite ale URSS. Şevardnadze a participat, de asemenea, la aşa-numitele ''convorbiri 2+4'' vizând reunificarea Germaniei după prăbuşirea regimului comunist din fosta RDG.
La 20 decembrie 1990, Şevardnadze a demisionat din funcţia de ministru al afacerilor externe al URSS. Un an mai târziu, a fondat Asociaţia de politică externă, al cărei preşedinte a devenit la scurtă vreme după aceea. La 4 iulie 1991, a părăsit PCUS, al cărui membru era din 1948, devenind unul dintre membrii grupului de iniţiativă în vederea creării Mişcării pentru Reforme Democratice în URSS. A mai deţinut portofoliul externelor o scurtă perioadă de timp, între puciul eşuat de la Moscova, din august 1991, şi retragerea preşedintelui M. Gorbaciov, în decembrie acelaşi an, moment ce a marcat destrămarea URSS.
A revenit în Georgia (independentă din 9 aprilie 1991) în martie 1992. În aceeaşi lună, a preluat preşedinţia Consiliului de Stat, iar la 11 octombrie 1992, a devenit preşedintele Parlamentului nou ales al Georgiei fiind unicul candidat, funcţie echivalentă aceleia de şef al statului.
În urma alegerilor generale desfăşurate la 5 noiembrie 1995, a fost ales preşedinte al Republicii Georgia (74,3% din voturi), fiind învestit, la 26 noiembrie 1995. A fost reales în funcţia supremă, la 9 aprilie 2000 (79,8%).
În principiu, preşedintele Şevarnadze ar fi trebuit să părăsească puterea în 2005, Constituţia Georgiei neprevăzând decât două mandate succesive în fruntea statului.
La 23 noiembrie 2003, în urma manifestaţiilor opoziţiei "înarmate" cu trandafiri, care au contestat alegerile parlamentare din 2 noiembrie, Eduard Şevardnadze a fost înlăturat de la conducerea Georgiei.
Imediat după înlăturarea sa de la putere fostul preşedinte georgian a început să-şi scrie memoriile reunite într-un volum de 450 de pagini, abordând cu predilecţie subiecte cum ar fi retragerea URSS din Afganistan, reunificarea Germaniei, întâlniri pe care le-a avut în calitate de ministru de externe al erei Gorbaciov cu lideri ai SUA, Germaniei, Franţei şi Marii Britanii. De asemenea, a consacrat zeci de pagini atât evenimentelor tragice din Georgia anilor '90, inclusiv războiului din Abhazia (1992-1993), cât şi relaţiilor dintre ţara sa şi Rusia în anii '90.
Volumul a apărut în 2006, în Georgia, intitulat ''Thoughts about the Past and the Future'' (''Pikri tsarsulsa da momavalze''), în 2007 a fost publicat în Germania, sub un alt titlu ''When the Iron Curtain Fell. Meetings and Reminiscences''. A apărut şi în rusă, sub acelaşi titlu în 2009. Volumul de memorii a fost tradus şi în persană, în 2010. AGERPRES (Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.