Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS sau WHO - acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) reprezintă o autoritate de coordonare în domeniul sănătăţii în sistemul Naţiunilor Unite.
Eforturile repetate din secolul al XIX-lea pentru rezolvarea problemelor din domeniul sănătăţii, dependente de măsuri la nivel internaţional, au determinat în primii 50 de ani din secolul XX crearea unor organizaţii internaţionale, însă toate s-au lovit de diverse limitări. Astfel, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, devenise clară necesitatea unui organism interguvernamental al sănătăţii, unic la nivel mondial.
În iunie-iulie 1946, la Conferinţa Internaţională a Sănătăţii, de la New York, au participat delegaţii din cele 51 de ţări din cadrul ONU şi observatori din 13 ţări nemembre. Preşedintele SUA, Harry Truman, a trimis un mesaj în deschiderea evenimentului: ''Transportul modern a făcut ca protejarea unei naţiuni împotriva intrării unei boli, prin carantină, să fie imposibilă. Acest lucru a determinat necesitatea dezvoltării unor servicii de sănătate puternice în fiecare ţară, care trebuie coordonate prin acţiuni internaţionale''.
Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a reprezentat o ''Magna Carta'' pentru sănătate şi a intrat în vigoare după semnarea sa de către reprezentanţi din 61 de ţări.
La 22 iulie 1946, s-a semnat actul premergător înfiinţării OMS. Potrivit Cronicii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, vol. 1, din 1947, obiectivul organismului viza accesul tuturor persoanelor la cel mai înalt nivel posibil de sănătate.
Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, organism cu sediul central la Geneva, a intrat oficial în vigoare la 7 aprilie 1948, dată ce a marcat prima celebrare a Zilei Mondiale a Sănătăţii. Constituţia acorda Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii titlul de organism suprem de direcţie şi coordonare în sfera sănătăţii publice. Cum scopul era reducerea incidenţei bolilor şi a deceselor în lume, funcţiile au fost de la început diversificate: Protecţia internaţională împotriva bolilor contagioase, Măsuri de urgenţă pentru susţinerea guvernelor, Sprijin pentru guverne, Asistenţă în teritoriile sub tutelă, Standardizarea produselor biologice şi farmaceutice, Standardizarea procedurilor de diagnostic, Standarde îmbunătăţite de pregătire medicală, Corespondenţa la nivel internaţional în cauzele deceselor şi maladiilor, Standarde în produsele alimentare, Tehnici administrative în sănătate publică şi servicii spitaliceşti, Sănătate mintală, Cercetarea ştiinţifică, Statistici, Informare, Convenţii, Colaborarea cu administraţiile guvernamentale de sănătate, Cooperarea dintre OMS şi alte organizaţii.
Primul director general al instituţiei a fost George Brock Chisholm, în perioada 1948-1953. De origine canadiană, veteran al Primului Război Mondial, George Brock Chisholm a militat pentru toleranţa religioasă şi a afirmat adesea că cel mai mare inamic al omului nu sunt bolile, pe care le considera vindecabile atâta timp cât oamenii conlucrează, ci omul însuşi.
În 1978, a fost formulată Strategia de combatere a bolilor, în ''Declaraţia de la Alma-Ata'', Kazahstan.
În 1986, este enunţată Concepţia despre sănătate şi despre menţinerea ei prin strategia combaterii bolilor, în ''Carta de la Ottawa''.
În prezent, OMS are 194 de state membre, şase centre regionale (Africa, America, Asia de Sud-Est, Europa, Mediterana de Est, Vestul Pacificului) şi 150 de birouri naţionale sau teritoriale.
Dr. Margaret Chan este directorul general al instituţiei, în urma numirii de către Adunarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la 9 noiembrie 2006. Margaret Chan a fost numită pentru un al doilea mandat de cinci ani, la a 65-a sesiune, din mai 2012. Anterior activităţii desfăşurate în cadrul OMS, dr. Margaret Chan a deţinut funcţia de Director de Sănătate în Hong Kong.
Adunarea OMS reprezintă organismul suprem de luare a deciziilor. În general, se reuneşte anual, la Geneva, în luna mai, la întâlnire participând delegaţii din toate statele membre. Pe lângă numirea directorului, Adunarea OMS supervizează politicile financiare ale organizaţiei, analizează şi aprobă programul de buget propus. În plus, ia în considerare raportările Bordului executiv, pe care îl ghidează în probleme legate de măsuri viitoare, studii, anchete.
Bordul executiv este compus din 34 de membri, calificaţi în domeniul sănătăţii, aleşi pe un termen de trei ani. Principala întâlnire a bordului, care vizează agenda următoarei Adunări şi rezoluţii de adoptat, se desfăşoară în ianuarie. A doua întâlnire, mai scurtă, are loc după Adunarea OMS, în luna mai.
Secretariatul OMS numără 8.000 de angajaţi, experţi în sănătate şi în alte domenii, respectiv personal administrativ, la sediul central, în birourile regionale şi la nivel naţional.
Şeful biroului OMS din România este dr. Victor Olsavszky. Biroul de ţară din România a fost deschis în 1991 pentru a desfăşura o serie de activităţi prioritare, precum furnizarea de medicamente şi reabilitarea echipamentului medical, asistenţă primară de sănătate, îngrijirea mamei şi copilului: planificare familială, alăptare, sănătate mintală şi lupta împotriva SIDA. În prezent, principalul obiectiv al Biroului este sprijinul acordat Ministerului Sănătăţii şi Guvernului Român în dezvoltarea politicilor de sănătate şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei.
Publicaţiile cheie ale OMS sunt: Raportul Anual de Sănătate (cu o temă particulară în fiecare an), Statistica Mondială în Sănătate (World Health Statistics), Călătorii internaţionale şi sănătate (International Travel and Health), Reglementări internaţionale (International Health Regulations), Clasificarea internaţională a maladiilor (The International Classification of Diseases) şi Farmacopee internaţională (International Pharmacopoeia). În plus, între publicaţiile OMS se numără periodice (jurnale, buletine, raportări săptămânale), studii şi informări.
La 25 iunie 2014, directorul general Margaret Chan s-a adresat în cadrul Conferinţei ministeriale privind rezistenţa antimicrobiană, evidenţiind că, încă din 1994, oamenii de ştiinţă convocaţi de OMS au descris creşterea rezistenţei antimicrobiene drept o criză alarmantă şi au făcut apel la măsuri urgente. Pe fondul unor evoluţii îngrijorătoare şi a ameninţării prezente, Adunarea OMS a adoptat în luna mai o rezoluţie solicitând un plan de acţiune global, în colaborare cu FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU) şi OIE (Organizaţia Mondială a Sănătăţii Animalelor)- a transmis Margaret Chan.
La 26 iunie 2014, OMS a cerut măsuri drastice pentru oprirea epidemiei de Ebola, care a înregistrat cel mai mare număr de decese de la apariţia Ebola în Africa Central,ă în 1976. Izbucnită în Guineea, epidemia s-a transformat într-o criză transfrontalieră care s-ar putea răspândi în mai multe ţări, a avertizat OMS. În pofida eforturilor depuse de autorităţile naţionale de sănătate şi de organizaţiile internaţionale de ajutor pentru a opri răspândirea bolii, OMS a raportat 635 de cazuri, dintre care 399 de decese, în Guineea, Sierra Leone şi Liberia de la izbucnirea epidemiei, în luna februarie.
În calendarul evenimentelor OMS, la 27-29 august 2014 este programată Conferinţa globală asupra schimbărilor climatice şi a sănătăţii. AGERPRES/ (Documentare- Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)
Eforturile repetate din secolul al XIX-lea pentru rezolvarea problemelor din domeniul sănătăţii, dependente de măsuri la nivel internaţional, au determinat în primii 50 de ani din secolul XX crearea unor organizaţii internaţionale, însă toate s-au lovit de diverse limitări. Astfel, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, devenise clară necesitatea unui organism interguvernamental al sănătăţii, unic la nivel mondial.
În iunie-iulie 1946, la Conferinţa Internaţională a Sănătăţii, de la New York, au participat delegaţii din cele 51 de ţări din cadrul ONU şi observatori din 13 ţări nemembre. Preşedintele SUA, Harry Truman, a trimis un mesaj în deschiderea evenimentului: ''Transportul modern a făcut ca protejarea unei naţiuni împotriva intrării unei boli, prin carantină, să fie imposibilă. Acest lucru a determinat necesitatea dezvoltării unor servicii de sănătate puternice în fiecare ţară, care trebuie coordonate prin acţiuni internaţionale''.
Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a reprezentat o ''Magna Carta'' pentru sănătate şi a intrat în vigoare după semnarea sa de către reprezentanţi din 61 de ţări.
La 22 iulie 1946, s-a semnat actul premergător înfiinţării OMS. Potrivit Cronicii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, vol. 1, din 1947, obiectivul organismului viza accesul tuturor persoanelor la cel mai înalt nivel posibil de sănătate.
Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, organism cu sediul central la Geneva, a intrat oficial în vigoare la 7 aprilie 1948, dată ce a marcat prima celebrare a Zilei Mondiale a Sănătăţii. Constituţia acorda Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii titlul de organism suprem de direcţie şi coordonare în sfera sănătăţii publice. Cum scopul era reducerea incidenţei bolilor şi a deceselor în lume, funcţiile au fost de la început diversificate: Protecţia internaţională împotriva bolilor contagioase, Măsuri de urgenţă pentru susţinerea guvernelor, Sprijin pentru guverne, Asistenţă în teritoriile sub tutelă, Standardizarea produselor biologice şi farmaceutice, Standardizarea procedurilor de diagnostic, Standarde îmbunătăţite de pregătire medicală, Corespondenţa la nivel internaţional în cauzele deceselor şi maladiilor, Standarde în produsele alimentare, Tehnici administrative în sănătate publică şi servicii spitaliceşti, Sănătate mintală, Cercetarea ştiinţifică, Statistici, Informare, Convenţii, Colaborarea cu administraţiile guvernamentale de sănătate, Cooperarea dintre OMS şi alte organizaţii.
Primul director general al instituţiei a fost George Brock Chisholm, în perioada 1948-1953. De origine canadiană, veteran al Primului Război Mondial, George Brock Chisholm a militat pentru toleranţa religioasă şi a afirmat adesea că cel mai mare inamic al omului nu sunt bolile, pe care le considera vindecabile atâta timp cât oamenii conlucrează, ci omul însuşi.
În 1978, a fost formulată Strategia de combatere a bolilor, în ''Declaraţia de la Alma-Ata'', Kazahstan.
În 1986, este enunţată Concepţia despre sănătate şi despre menţinerea ei prin strategia combaterii bolilor, în ''Carta de la Ottawa''.
În prezent, OMS are 194 de state membre, şase centre regionale (Africa, America, Asia de Sud-Est, Europa, Mediterana de Est, Vestul Pacificului) şi 150 de birouri naţionale sau teritoriale.
Dr. Margaret Chan este directorul general al instituţiei, în urma numirii de către Adunarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la 9 noiembrie 2006. Margaret Chan a fost numită pentru un al doilea mandat de cinci ani, la a 65-a sesiune, din mai 2012. Anterior activităţii desfăşurate în cadrul OMS, dr. Margaret Chan a deţinut funcţia de Director de Sănătate în Hong Kong.
Adunarea OMS reprezintă organismul suprem de luare a deciziilor. În general, se reuneşte anual, la Geneva, în luna mai, la întâlnire participând delegaţii din toate statele membre. Pe lângă numirea directorului, Adunarea OMS supervizează politicile financiare ale organizaţiei, analizează şi aprobă programul de buget propus. În plus, ia în considerare raportările Bordului executiv, pe care îl ghidează în probleme legate de măsuri viitoare, studii, anchete.
Bordul executiv este compus din 34 de membri, calificaţi în domeniul sănătăţii, aleşi pe un termen de trei ani. Principala întâlnire a bordului, care vizează agenda următoarei Adunări şi rezoluţii de adoptat, se desfăşoară în ianuarie. A doua întâlnire, mai scurtă, are loc după Adunarea OMS, în luna mai.
Secretariatul OMS numără 8.000 de angajaţi, experţi în sănătate şi în alte domenii, respectiv personal administrativ, la sediul central, în birourile regionale şi la nivel naţional.
Şeful biroului OMS din România este dr. Victor Olsavszky. Biroul de ţară din România a fost deschis în 1991 pentru a desfăşura o serie de activităţi prioritare, precum furnizarea de medicamente şi reabilitarea echipamentului medical, asistenţă primară de sănătate, îngrijirea mamei şi copilului: planificare familială, alăptare, sănătate mintală şi lupta împotriva SIDA. În prezent, principalul obiectiv al Biroului este sprijinul acordat Ministerului Sănătăţii şi Guvernului Român în dezvoltarea politicilor de sănătate şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei.
Publicaţiile cheie ale OMS sunt: Raportul Anual de Sănătate (cu o temă particulară în fiecare an), Statistica Mondială în Sănătate (World Health Statistics), Călătorii internaţionale şi sănătate (International Travel and Health), Reglementări internaţionale (International Health Regulations), Clasificarea internaţională a maladiilor (The International Classification of Diseases) şi Farmacopee internaţională (International Pharmacopoeia). În plus, între publicaţiile OMS se numără periodice (jurnale, buletine, raportări săptămânale), studii şi informări.
La 25 iunie 2014, directorul general Margaret Chan s-a adresat în cadrul Conferinţei ministeriale privind rezistenţa antimicrobiană, evidenţiind că, încă din 1994, oamenii de ştiinţă convocaţi de OMS au descris creşterea rezistenţei antimicrobiene drept o criză alarmantă şi au făcut apel la măsuri urgente. Pe fondul unor evoluţii îngrijorătoare şi a ameninţării prezente, Adunarea OMS a adoptat în luna mai o rezoluţie solicitând un plan de acţiune global, în colaborare cu FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU) şi OIE (Organizaţia Mondială a Sănătăţii Animalelor)- a transmis Margaret Chan.
La 26 iunie 2014, OMS a cerut măsuri drastice pentru oprirea epidemiei de Ebola, care a înregistrat cel mai mare număr de decese de la apariţia Ebola în Africa Central,ă în 1976. Izbucnită în Guineea, epidemia s-a transformat într-o criză transfrontalieră care s-ar putea răspândi în mai multe ţări, a avertizat OMS. În pofida eforturilor depuse de autorităţile naţionale de sănătate şi de organizaţiile internaţionale de ajutor pentru a opri răspândirea bolii, OMS a raportat 635 de cazuri, dintre care 399 de decese, în Guineea, Sierra Leone şi Liberia de la izbucnirea epidemiei, în luna februarie.
În calendarul evenimentelor OMS, la 27-29 august 2014 este programată Conferinţa globală asupra schimbărilor climatice şi a sănătăţii. AGERPRES/ (Documentare- Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.