Academia Română este o instituţie de interes public naţional, de cercetare în domeniile fundamentale ale ştiinţei şi de calificare profesională superioară, cu personalitate juridică de drept public şi independentă în lucrările sale de orice natură.
În 1879, Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele Academia Română. Ea reuneşte personalităţi consacrate din domeniile ştiinţelor, literelor şi artelor.
Sediul central al Academiei Române este în Bucureşti, Calea Victoriei 125, sector 1, potrivit Monitorului Oficial nr. 617 din 14 septembrie 2009.
Calea Victoriei este una dintre cele mai importante artere situate în centrul Bucureştiului. Se întinde din Piaţa Victoriei până în Piaţa Naţiunile Unite şi are o lungime de 2.700 de metri.
Academia ocupă trei construcţii importante amplasate în cadrul unui parc cu vegetaţie bogată. Prima clădire a fost proprietatea Slătineanu, a doua, spre strada Mihai Moxa, a familiei Filipescu, de prin prima jumătate a secolului al XIX-lea, şi a treia, biblioteca, a fost construită în anii 1936 - 1937 după planurile arhitectului Duiliu Marcu.
Planurile elaborate pentru palatul Academiei în 1886 au rămas multă vreme pe hârtie, dovedind nepăsarea guvernanţilor din trecut. Abia la 26 martie 1890, se adusese la cunoştinţa Academiei că Ministerul Instrucţiei Publice a aprobat mutarea instituţiei în casele C. St. Cezianu din Calea Victoriei 135. În toamna anului 1890, Academia şi Biblioteca ei s-au instalat în noul local. Sediul instituţiei a fost lărgit peste câţiva ani, în 1896, prin cumpărarea caselor vecine, Belu şi Zaleski, precum şi prin achiziţionarea unei alte porţiuni virane din proprietatea Cezianu.
Dovedindu-se însă şi acest local neîncăpător, s-au făcut încercări de construire a altuia nou în 1913, la planuri contribuind şi arhitectul N. Ghika-Budeşti. Noul proiect, ca şi cel din 1886, nu a fost terminat. Abia după sfârşitul Primului Război Mondial, au fost începute unele amenajări parţiale. Astfel, în 1927, s-a construit primul depozit, în care a fost aşezată în toamna anului 1929 biblioteca cărţilor tipărite, improvizându-se două încăperi pentru lucru şi încăperile necesare pentru lucrările de catalogare.
Clădirea principală, sediul Academiei, se găseşte pe latura de nord a parcului, cu faţada spre parc. Construcţie simetrică, compusă dintr-un subsol parţial, un parter scund şi bosat şi un etaj dominant în înălţime, ea este decorată cu pilaştri cu profilatura dorică.
Centrul compoziţiei este ocupat de marea sală de conferinţe uşor decroşată, panoul plin fiind decorat cu patru coloane ionice, între care se arcuiesc ghirlande de stuc. Corpul clădirii apare în latura dinspre str. Moxa, marcat printr-un puternic decroş circular şi acoperit cu o cupolă care în faţadă este realizată sub forma unui atic.De o parte şi de alta a sălii de conferinţe, sunt două intrări adăpostite de un mic acoperiş cu fronton pe pilaştri. Două volume ieşite mult în faţă şi supraînălţate închid clădirea la capete, unul din ele având faţada spre Calea Victoriei.
Tot în curte, fosta casă Belu, adăpostind alte servicii ale Academiei, este construită după tipul caselor vechi boiereşti: are o faţadă simetrică spre Calea Victoriei, iar elementul principal este format dintr-un volum supraetajat şi se află spre parc. În ciuda multiplelor reparaţii şi transformări, construcţia îşi mai păstrează aspectul clasicizant cu profilatura de pilaştri dorici.
Actuala bibliotecă este singura lucrare din marele program cuprins în proiectul ''Palatul Academiei'' elaborat de arhitectul Duiliu Marcu, care s-a realizat în 1936-1937. Ea cuprinde respectiv sălile de lectură construite în faţa vechiului depozit de cărţi pe patru niveluri, subsol, parter şi două etaje concepute într-o arhitectură modernă.
Subsolul conţine vestiarele, bufetul, fumoarele şi serviciile de primire, clasare şi expediere a cărţilor, rezervat deci personalului de deservire a bibliotecii. Parterul cuprinde vestibulul cu vestiarele cititorilor, o sală de lectură de 9 X 26 m, o mică sală pentru academicieni şi două săli pentru consultarea periodicelor. Etajul I este ocupat de secţiunea de numismatică şi de săli de consultare a manuscriselor şi a vechilor cărţi româneşti, iar etajul II conţine depozitul de manuscrise (9 x 37 m) cu camera blindată pentru ediţiile rare.
Prin reprofilarea Academiei în 1948, această instituţie a luat asupra ei promovarea tuturor ştiinţelor, devenind forul cel mai înalt de cultură al ţării, localului său, transformat şi modernizat, adăugându-i-se din 1961 şi o altă anexă.
Clădirea care adăposteşte Academia Română a fost declarată, în 2004, monument istoric.AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, redactor-arhivă: Elena Bălan, editor: Marina Bădulescu)