Este perla bisericilor moldoveneşti medievale, faima sa fiind dată de superbele picturi interioare şi exterioare în care se remarcă nuanţa de albastru cunoscută în întreaga lume sub numele de albastru de Voroneţ.
Construită între 26 mai şi 14 septembrie 1488 de Ştefan cel Mare, biserica este un omagiu adus victoriei domnitorului împotriva turcilor, în campania din 1476.
Din punct de vedere arhitectural, Voroneţul este o construcţie în plan trilobat, cu turlă deasupra naosului şi acoperiş fragmentat. Ferestrele sunt mici şi au chenare dreptunghiulare cu baghete încrucişate, de formă gotică. Zidurile se sprijină în exterior pe contraforturi puternice. Turla are o formă cilindrică, patru ferestre, 16 firide şi un şir de ocniţe mici sub streaşină. În decursul timpului, în jurul bisericii s-au construit ziduri de apărare, un turn clopotniţă şi case călugăreşti ale căror temelii au fost scoase, în parte, în timpul lucrărilor de restaurare din 1961-1965.
Peste tot, în interior şi exterior, biserica este împodobită cu picturi în frescă. Picturile din altar, naos şi pronaus sunt cele executate chiar din vremea voievodului. Cele din pridvor, precum şi toată pictura exterioară, au fost executate, după moartea domnitorului Ştefan cel Mare, de Mitropolitul Grigore Roşca.
La 2 iulie 2014 se împlinesc 510 ani de la moartea domnului Moldovei, Ştefan cel Mare (1457-1504), personalitate marcantă a Evului Mediu românesc. La 20 iunie 1992, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română: Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. AGERPRES/(Documentare, editor: Irina Andreea Cristea; redactor arhivă: Elena Bălan)