Islanda, oficial Republica Islanda, cu o suprafaţă de 103.000 kmp (80% din teritoriu este reprezentat de lacuri glaciare) şi 320.000 de locuitori (2012, conform Institutului islandez de Statistică) sărbătoreşte, la 17 iunie, Ziua naţională - data la care Islanda a fost proclamată republică.
În urmă cu câţiva ani, potrivit unui sondaj, islandezii erau cei mai fericiţi de pe planetă. Între timp, au fost devansaţi de danezi sau suedezi. Dar un studiu recent arată că sunt cei mai sănătoşi şi mai longevivi din lume. Frigul îi îndeamnă să facă sport şi să mănânce bine. În special, peşte şi legume.
Situată între Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic, insula Islanda se învecinează cu Marea Groenlandei la Nord, Marea Norvegiei la Est, strâmtoarea Danemarcei la Nord-Vest şi Oceanul Atlantic la Sud-Vest. Aproximativ 10.000 kmp din suprafaţa totala a insulei sunt acoperiţi de gheţari, iar cel mai înalt punct al Islandei este reprezentat de vârful Hvannadalshnjúkur (2.119 m). Aproape 80% din suprafaţa terestră este formată din lacuri glaciare şi deşerturi de lavă, provenită de la vulcani activi, gheizere şi izvoare termale.
Cei mai activi vulcani de pe insulă sunt: Eyjafjallajokull, care a erupt masiv în 2011, urmat de Grimsvotn, Hekla, care a erupt de 20 de ori din anul 874 încoace, şi Askja. În trecut, exploziile lor de lavă şi cenuşă au avut impact pe termen lung.
Litoralul prezintă numeroase fiorduri şi, în toată ţara, există suprafeţe întinse acoperite de zăpadă şi gheţari. Aici se află cel mai mare gheţar din lume, Vatnajokull. Blocul de gheaţă ocupă 8% din teritoriul Islandei şi are 2.000 de metri înălţime. Aproximativ 200 de gheizere împânzesc pământul care fumegă permanent. Apa lor fierbinte, care deseori atinge 90 de grade Celsius, reprezintă una dintre puţinele bogăţii naturale ale ţării. Captată şi trimisă prin conducte special amenajate, ea se răceşte cu doar trei grade Celsius la 100 de kilometri.
Islanda are o climă temperat rece, moderată de curenţii calzi din Atlanticul de Nord. Verile sunt reci, cu perioade scurte de vreme frumoasă, iar sezonul umed durează din octombrie până în ianuarie.
Insula a fost descoperită de exploratori irlandezi în jurul secolului al IX-lea. Cei dintâi colonişti au fost celţii, cărora le-au urmat vikingii, în anul 874.
La scurtă vreme, în anul 930, a fost înfiinţat cel mai vechi sistem parlamentar al Europei (Althingi), marcând sfârşitul perioadei de colonizare. În anul 982, Eric cel Roşu, exilat de Althingi din Islanda pentru omor, a pornit pe mare şi a descoperit Groenlanda, unde a înfiinţat o colonie. Fiul său, Leif Eriksson a fost unul dintre conducătorii expediţiilor vikinge care a ajuns, în jurul anului 1000, până pe coasta continentului nord-american.
În anul 1000, misionari itineranţi, susţinuţi de regele creştin al Norvegiei, au impus creştinismul drept nouă religie.
Perioada iniţială de independenţă a Islandei (până în secolul al XIII-lea, când a trecut sub stăpânire norvegiană), a fost cea mai rodnică din punct de vedere cultural şi spiritual.
În anul 1262, slăbită de lupte interne, Islanda a trecut sub stăpânire norvegiană, păstrându-şi, totuşi, o largă autonomie. Un secol şi un sfert mai târziu, în 1397, prin Uniunea Kalmar, Islanda a trecut sub autoritatea Coroanei Daneze. Între secolele XV - XVIII, molimele, exploatarea comercială şi catastrofele naturale au redus populaţia Islandei la mai puţin de 40.000 de locuitori. Abia secolul al XIX-lea, deşi dramatic în evoluţia lui, a adus revigorarea naţiunii islandeze. Întrerupte de regele danez la 1800, întrunirile Althingi-ului au fost reluate în 1843, odată cu renaşterea naţionalismului islandez. În 1874, Islanda a adoptat o constituţie proprie.
La 1 decembrie 1918, Danemarca a recunoscut Islanda ca stat suveran. Islanda şi-a declarat deplina independenţă la 17 iunie 1944, la Tingvellir.
Islanda este republică parlamentară. Preşedintele deţine puterea executivă, însă încredinţează Guvernului exercitarea efectivă a acesteia, iar Parlamentului puterea legislativă. Preşedintele este ales pentru o perioadă de 4 ani şi exercită, în mare măsură, un rol de reprezentare a ţării.
Şeful statului este Ólafur Ragnar Grímsson (ales prima dată în 1996, reales în 2000, 2004, 2008 şi 2012). Ultimele alegeri prezidenţiale au avut loc în ziua de 30 iunie 2012.
Parlamentul islandez este cel mai vechi din lume, înfiinţat în anul 930. Are o structură unicamerală, numărul parlamentarilor fiind 63, aleşi printr-un sistem de vot proporţional. Preşedintele Parlamentului: Einar K. Guđfinnsson (din 2013), membru al Partidului Independenţei.
Guvernul are atribuţii executive, fiind condus de un prim-ministru, în prezent - Sigmundur Davíđ Gunnlaugsson (în urma alegerilor legislative de la 27 aprilie 2013).
Limba oficială este islandeza, o limbă ce provine din nordica veche, cu influenţe germanice, iar cea de-a doua limbă vorbită este engleza.
În ceea ce priveşte religia, islandezi sunt în proporţie de 76,2% evanghelişti luterani, urmaţi de romano-catolici cu 3,4%, Biserica Liberă a Luteranilor din Reykjavík cu 2,9%, Biserica Liberă a Luteranilor din Hafnafjordur cu 1,9%. 5,9% dintre islandezi aparţin altor religii sau fără religie menţionată, iar 5,2% nu aparţin vreunui cult religios.
Capitala este Reykjavik, iar principalele oraşe sunt Hafnafjordur, Kopavogur.
Reykjavik, cu o populaţie de 120.000 locuitori şi o suprafaţă de 274 kmp, este, totodată şi centrul economic şi guvernamental al ţării. Oraşul a fost fondat în 1786, dar s-a dezvoltat rapid în următoarele decade, ajungând rapid să fie cel mai important oraş al ţării.
Cea mai nordică capitală din lume, înconjurată de fiorduri plutitoare, este un amestec de farmec tradiţional şi elemente scandinave. Temperaturile medii în Reykjavik sunt cuprinse între -2 şi 2 grade Celsius, în luna ianuarie, şi între 9 şi 14 de grade Celsius, în luna iulie. Binecunoscuta construcţie, sub formă de dom, Perlan, plasat pe dealul Öskjuhlíđ, acoperă bazinele cu apă fierbinte, refăcute în 1991. Apa islandeză este una dintre cele mai curate din lume, 80% din energia ţării fiind generată de căldura naturală a izvoarelor fierbinţi, a gheizerelor şi vulcanilor.
Hallgrimskirkja (Biserica Hallgrímur) este o biserică luterană faimoasă pentru arhitectura sa, cel mai mare templu şi, totodată, a şasea clădire ca înălţime din Islanda. Turla ei se ridică peste aproape toate clădirile din Reykjavik. Numele vine de la poetul islandez Hallgrimur Petursson, iar interiorul auster adăposteşte şi statuia lui Leifur Eiriksson, primul viking care, ar fi descoperit America mai devreme cu 500 de ani decât Columb. Orga sa, construită de Johannes Klais, are o înălţime de 15 metri şi cântăreşte 25 de tone.
Alte simboluri ale oraşului sunt portul, micul lac Tjörn, unde lumea se adună să hrănească raţele şi să admire arhitectura de modă veche a caselor dimprejur, Radhus, primăria impunătoare care merită vizitată pentru harta uriaşă, în relief, a Islandei.
La Muzeul Naţional, copiii ''interacţionează'' cu vikingii, fiind create mici scenete demonstrative despre cum luptau sau petreceau aceştia. La Muzeul Reykjavik, cel mai mare complex în aer liber din Islanda, sunt de asemenea mici scenete. Actorii te poartă din trecut până în prezent, punctând foarte bine momentele de dezvoltare ale capitalei.
Laguna Albastră, situată în zona aeroportului Keflavik, are o apă termală caldă (37°-39°C) şi este bogată în minerale şi vindecă unele boli de piele. Laguna s-a format în urma unei intense activităţi vulcanice, iar apa caldă nu este folosită doar pentru spa şi proceduri medicale, ci şi pentru producţia de electricitate.
Gheizerul Strokkur, localizat în partea sudică, lângă râul Hvítá, erupe la fiecare 4-8 minute, fiind unul dintre cele mai faimoase gheizere din Islanda. Înălţimea maximă la care ajunge apa este de 40 de metri.
În perioada dintre septembrie şi aprilie are loc spectacolul luminilor Nordului. Aurora boreală reprezintă un fenomen extraordinar şi absolut incomparabil. Luminile sunt un fenomen natural, variind întotdeauna ca formă, umbră şi culoare.
În Islanda se află două cascade faimoase - Skogafoss, localizată în partea sudică a ţării, are o lăţime de 25 de metri, iar apa cade de la o înălţime de 60 de metri, şi Gullfoss, o cascadă în două trepte, situată în partea sud-vestică a Islandei.
În fiecare an, mii de turişti vizitează Parcul Naţional Thingvellir din partea sud-estică a Islandei. Parcul include lacul Thingvallavatn, care este cel mai mare lac natural din ţară. Thingvellir a fost declarat parc naţional din anul 1930 şi din 2004 face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Aici, se află, din anul 930, şi sediul Parlamentului.
Mâncarea în Islanda este bazată în general pe carnea de miel şi peşte şi prezintă multe influenţe scandinave şi europene. Peştele constituie 70% din mărfurile de export ale ţării. De asemenea, se cultivă multe legume, în sere încălzite natural, cu ajutorul aburilor din gheizere. Somonul este o mare delicatesă în Islanda şi este servit în multe feluri. Alte specialităţi naţionale includ hangikjot (carne de miel afumată), hardfiskur (peşte uscat) şi sild (hering marinat în diverse arome). O altă delicatesă, mai ciudată, este carnea de rechin putrezită. Băutura specifică este Brennivin, o băutură alcoolică făcută din cartofi. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea;editor: Marina Bădulescu)