Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord (prescurtat Regatul Unit sau Marea Britanie) cuprinde Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord. În Marea Britanie nu se aniversează ziua naţională ca în alte ţări, însă Ziua Oficială de Naştere a Majestăţii Sale Regina, fixată în doua zi de sâmbătă a lunii iunie, ţine locul acestei sărbători naţionale. În 2014 această zi este sărbătorită la 14 iunie.
Marea Britanie, cu o suprafaţă de 242.514 kmp, este situată în vecinătatea coastei de Nord-Vest a continentului European. Teritoriul ţării este compus din Insula Marea Britanie, partea de Nord a Insulei Irlanda şi aproximativ 1.000 de insule mici aflate în mările înconjurătoare. Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic şi de mările adiacente: Marea Nordului, Marea Celtică, Marea Irlandei şi Canalul Mânecii. Pe Insula Irlanda, provincia Irlanda de Nord are o graniţă terestră cu Republica Irlanda. Insula Marea Britanie este a treia cea mai populată insulă din lume, după Java (Indonezia) şi Honshu (Japonia).
Populaţia ţării este de 63.181.775 persoane, conform ultimului recensământ din 2011.
Regatul Marii Britanii a rezultat din uniunea regatelor Angliei (Anglia de astăzi şi Ţara Galilor) şi al Scoţiei în 1707. În 1801, Regatul Marii Britanii s-a unit cu Regatul Irlandei, formând Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei. După separarea celei mai mari părţi din teritoriul Irlandei de Regatul Unit, în 1922, statul s-a redenumit Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Marea Britanie deţine teritorii ''peste mări'', numite teritorii dependente ale Marii Britanii, răspândite pe tot globul. Acestea sunt rămăşiţe ale vechiului Imperiu Britanic şi sunt, în general, de mici dimensiuni, de la minuscula insulă Pitcairn, în mijlocul Oceanului Pacific, cu cei 45 de locuitori ai săi (potrivit unui recensământ din 2012), până la Bermuda, în Atlanticul de Nord, cu o populaţie de 69.000 locuitori (estimare Index Mundi 2013). Teritoriile dependente britanice sunt: Anguilla, Teritoriul Antarctic Britanic, Bermuda, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, St. Helena şi Dependenţele (Insula Ascension şi Tristan da Cunha), Insulele Turk şi Caicos, Insulele Georgia de Sud şi Sandwich de Sud, Zonele Bazei Suverane din Cipru (Akrotiri şi Dhekelia).
Insula Man şi Insulele Normande (Channel Islands), din apropierea Marii Britanii, sunt teritorii autonome aparţinând Coroanei britanice. Deşi nu fac parte din Regatul Unit, au guvern, sistem legislativ şi parlament propriu, menţin anumite relaţii cu Marea Britanie.
Principalele oraşe ale Marii Britanii sunt: Londra (capitala Angliei), Edinburgh (capitala Scoţiei), Cardiff (capitala Ţării Galilor), Belfast (capitala Irlandei de Nord).
Moneda Marii Britanii este lira sterlină. Banca Angliei este banca centrală care emite moneda, dar băncile Scoţiei şi a Irlandei de Nord păstrează dreptul de a emite propriile bancnote de lire sterline, cu condiţia să deţină în rezervă suficiente bancnote emise de Banca Angliei, care să acopere propriile emisiuni.
Steagul Marii Britanii este Steagul Unit, cunoscut sub numele de ''Union Jack'', creat prin suprapunerea steagurilor Angliei (Crucea Sfântului George) şi al Scoţiei (Crucea Sfântului Andrei), cărora li s-a adăugat, în 1801, Crucea Sfântului Patrick, pentru Irlanda.
Un simbol reprezentativ pentru Regatul Unit este ''Britania'', o personificare a Regatului Unit, ce îşi are originea în ocuparea Sudului şi centrului Marii Britanii de către romani. Britania este simbolizată de o tânără femeie cu păr negru sau blond, purtând un coif corintian şi veştminte albe, ce ţine într-o mână tridentul lui Poseidon şi în cealaltă un scut împodobit cu Steagul Unit. În accepţiunea modernă, Britania este asociată adeseori cu puterea maritimă, spre exemplu în cântecul patriotic ''Rule, Britannia''. Un alt simbol al Marii Britanii este leul, reprezentat în spatele Britaniei, pe moneda de 50 pence. Leul a reprezentat frecvent un element în heraldică, fiind inclus pe stema Regatelor Angliei, Scoţiei şi a Regatului Gwynedd în Ţara Galilor.
Marea Britanie este o monarhie constituţională, puterea executivă fiind exercitată în numele monarhului de către primul ministru şi alţi membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere). Miniştrii răspund în faţa Parlamentului, organul legislativ, care este considerat, prin tradiţie, ''suprem''.
Potrivit Ambasadei României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Marea Britanie este una dintre puţinele ţări din lume care nu au o constituţie codificată într-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiţie şi pe un număr de legi constituţionale separate. În timp ce monarhul este şeful statului şi, teoretic, deţine puterea executivă, primul ministru este şeful guvernului. Şeful statului este regina Elisabeta a II-a, iar din mai 2010, şeful Guvernului este premierul David Cameron (Partidul Conservator).
Regina Elisabeta a II-a (sub numele de botez Elizabeth Alexandra Mary) s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra. Tatăl ei, ducele Albert de York, a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea, după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, în decembrie 1936. Mama sa a fost Lady Elisabeta Bowes-Lion, contesă de Strathmore şi Kingborne. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului. Odată ce a devenit succesoare la tron, prinţesa Elisabeta a început să ia cursuri de istorie, drept şi religie, pregătindu-se, astfel, pentru viitorul său rol. De asemenea, a studiat franceza, arta şi muzica, a luat lecţii de echitaţie şi de înot. La 18 ani, prinţesa Elisabeta a fost numită consilier de stat, exercitând, pentru prima dată, îndatoriri de şef de stat, în timpul absenţei Regelui.
La 20 noiembrie 1947, prinţesa Elisabeta s-a căsătorit cu prinţul Philip Mountbatten, devenit în urma căsătoriei Duce de Edinburgh. Prinţul Philip, fiul prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepot al reginei Victoria, şi-a efectuat serviciul militar în Marina Britanică. Cei doi au patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului, născut la 14 noiembrie 1948, prinţesa Anne, născută în 1950, prinţul Andrew, născut în 1960 şi prinţul Edward, născut în 1964.
Regele George al VI-lea s-a stins din viaţă la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Noua regină şi Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham şi poartă numele onorific al Casei de Windsor.
Elisabeta a II-a este regină a şaisprezece state suverane, din comunitatea cunoscută sub titulatura Commonwealth: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent şi Grenadine, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis.
Politica guvernului britanic se exercită ''În numele reginei'', ea având prerogativele de a declara război şi a încheia pace. Rolul său în stat se exprimă succint în formula ''Regina guvernează, dar nu domneşte''. Majoritatea britanicilor consideră coroana un simbol al stabilităţii statului. Suverana Marii Britanii este o persoană populară şi venerată. Este patroana a peste 600 de organizaţii de caritate şi alte organizaţii şi una dintre cele mai bogate femei din lume.
Regina şi Ducele de Edinburgh au celebrat cea de-a 60-a aniversare de la nuntă în 2007; căsnicia lor este cea mai lungă a unui monarh britanic.
Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a sărbătorit, la 6 februarie 2012, Jubileul de Diamant, corespunzător împlinirii a 60 de ani de când se află pe tronul Regatului Unit. Anul 2013 a marcat cea de-a 60-a aniversare a încoronării sale, fiind organizat, cu acest prilej un festival special desfăşurat în grădinile de la Buckingham.
Primii succesori la tronul Marii Britanii sunt: prinţul de Wales, Charles (născut în 1948), ducele de Cambridge, prinţul William (născut în 1982), prinţul George de Cambridge (născut în 2013) şi prinţul Henry de Wales (născut în 1984).
Ziua Oficială de Naştere a Majestăţii Sale Regina a fost celebrată oficial pentru prima dată în Regatul Unit în 1748. De atunci, ziua Regelui sau a Reginei a fost stabilită în Imperiul Britanic şi mai târziu în Commonwealth potrivit diferitelor proclamaţii regale emise de suveran, de guvernator sau de parlamentul local. Data exactă a sărbătorii variază de la ţară la ţară şi nu se suprapune cu data de naştere a monarhului, decât din coincidenţă.
Regatul Unit are o istorie îndelungată de jucător important pe plan global şi joacă un rol important în UE, ONU şi NATO. Secolul XX a însemnat pentru Marea Britanie redefinirea locului său pe harta lumii. La începutul secolului XX, cârmuia un imperiu extins pe întregul glob. Deşi au trecut două războaie mondiale şi sfârşitul imperiului, Regatul Unit rămâne o putere economică şi militară, cu influenţă politică şi culturală pe întregul mapamond. Marea Britanie a fost prima ţară industrializată din lume, iar economia sa rămâne una din cele mai mari, deşi de mulţi ani se bazează pe industria serviciilor.
Regatul Unit este caracterizat de o diversitate etnică, datorată parţial moştenirii imperiului.
Marea Britanie reprezintă o forţă şi în domeniul cultural, un reper în cultura globală a tinerilor încă din perioada de glorie a grupurilor Beatles şi Rolling Stones, în anii '60. Moştenirea literară a Marii Britanii este recunoscută în întreaga lume, William Shakespeare, Charles Dickens, Scot Robert Burns, Welshman Dylan Thomas fiind doar câteva nume ce au rămas eterne în istoria literaturii.

Relaţii bilaterale între România şi Marea Britanie
Relaţiile diplomatice la nivel de legaţie între România şi Marea Britanie au fost stabilite la 8/20 februarie 1880, când guvernele Germaniei, Franţei şi Marii Britanii, pe calea unor note diplomatice cu conţinut similar, au recunoscut independenţa de stat a României.
La 10 februarie 1941, Marea Britanie a rupt relaţiile diplomatice cu România. Cinci zile mai târziu, la 15 februarie, personalul legaţiei britanice a părăsit ţara noastră. Reluate, la nivel de reprezentanţă, 15 februarie 1946, relaţiile diplomatice dintre cele două state au fost ridicate, la 17 septembrie 1947, la nivel de legaţie, iar la 1 decembrie 1963, la nivel de ambasadă.
După anul 1989, preşedinţii României au efectuat mai multe vizite în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Astfel preşedintele Ion Iliescu a efectuat vizite în perioadele 2-4 noiembrie 1994, 22-23 aprilie 2001 şi 7-10 septembrie 2004.
La 20 octombrie 2004, preşedintele Ion Iliescu a efectuat o vizită oficială de o zi în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, prilej cu care a participat, la Londra, la un dejun oferit în onoarea sa de regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip, Duce de Edinburgh.
Preşedintele Emil Constantinescu a efectuat o vizită între 7-9 februarie 2000.
La 31 ianuarie 2005, preşedintele Traian Băsescu a efectuat o vizită oficială în Marea Britanie, la invitaţia premierului Tony Blair. Preşedintele României, Traian Băsescu, a efectuat o nouă vizită oficială în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, în zilele de 6 şi 7 iunie 2011.
În România, cele mai importante contacte la nivel înalt au avut loc cu prilejul vizitei oficiale a Alteţei Sale Regale prinţul Charles de Wales, în perioada 3-6 noiembrie 1998.
Alteţa Regală prinţesa Anne a efectuat o vizită oficială în perioada 11-12 octombrie 2000, participând la ceremonia de inaugurare a sediului renovat al Consiliului Britanic din Bucureşti.
Membri ai Familiei Regale a Marii Britanii au vizitat în mai multe rânduri România.
În ultimii ani, prinţul de Wales, a venit în fiecare an în România, unde a cumpărat mai multe case vechi aflate în mai multe localităţi, pe care le-a restaurat, printre care Viscri (judeţul Braşov). Moştenitorul tronului Marii Britanii s-a aflat în România şi în perioada 27-31 mai 2014, cu acest prilej fiind primit de preşedintele Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni, care i-a mulţumit "pentru prietenia pe care a arătat-o, în toţi aceşti ani, României şi poporului român".
În 2012, şi fiul cel mic al prinţului Charles, Henry, s-a aflat într-o vizită neoficială în România. Prinţul a petrecut sărbătorile de Paşti la reşedinţa contelui Kalnoky din localitatea Micloşoara, judeţul Covasna. Prinţul Henry s-a aflat la prima sa vizită în România.
Potrivit datelor Ambasadei României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în 2013, volumul total al schimburilor comerciale româno-britanice şi volumul exportului românesc în Marea Britanie au atins un nivel record în istoria relaţiilor comercial-economice bilaterale.
Astfel, în 2013, valoarea totală a schimburilor comerciale româno-britanice a fost de 3.285,59 milioane Euro, din care exporturi româneşti 2032,34 milioane Euro şi importuri 1253,25 milioane Euro, soldul balanţei comerciale fiind pozitiv, de +779,09 milioane Euro. AGERPRES (Documentare-Roxana Mihordescu, Doina Lecea, editor: Irina Andreea Cristea)