Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Supranumit "Crăişorul Munţilor", Avram Iancu a deschis calea spre deşteptarea naţională, faptele sale înscriindu-se în conştiinţa poporului român, pregătind calea spre Marea Unire ce va avea loc în anul 1918.
A fost, după spusele istoricului Silviu Dragomir, ''reprezentantul cel mai de seamă al revoluţiei române transilvănene şi un veritabil erou al poporului, ale cărui virtuţi le-a făcut să strălucească peste veacuri ca o pildă vie urmaşilor iubitori de patrie şi ca un izvor de mândrie naţională''.
Avram Iancu, conducător al Revoluţiei române din Transilvania de la 1848-1849 şi al armatei populare din Transilvania, s-a născut la Vidra de Sus, în iunie 1824.
A făcut studii la gimnaziul din Zlatna (din 1837), Liceul academic al piariştilor din Cluj (din 1841) şi pe lângă Curtea de Apel a Transilvaniei (1847). S-a pregătit pentru avocatură, fiind, alături de alţi fruntaşi ai Revoluţiei române de la 1848-1849, un fervent sprijinitor al luptei pentru emancipare naţională şi socială a românilor transilvăneni.
A participat la Adunarea din Duminica Tomii (18/30 apr.) şi la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15-5/17 mai 1848. A făcut parte din Comitetul Naţional Permanent, organism de conducere a Revoluţiei române. După ce, la 17/29 mai 1848, Dieta Transilvaniei de la Cluj, în care practic românii nu erau reprezentaţi, a votat uniunea Transilvaniei cu Ungaria şi, mai ales, după ce s-a trecut la reprimarea sângeroasă a mişcării româneşti de către autorităţile maghiare, a cerut românilor să se opună acestor măsuri ''cu lancea, ca Horea''.
În septembrie 1848, în cadrul celei de-a treia adunări a românilor de la Blaj, a avut o contribuţie semnificativă la adoptarea unui nou program revoluţionar care cuprindea: schimbarea aşezămintelor sociale şi politice din Transilvania prin recunoaşterea naţiunii române şi reprezentarea ei proporţională în toate verigile de conducere, respectarea autonomiei Transilvaniei, constituirea unui guvern reprezentativ, respingerea uniunii silite cu Ungaria, acceptarea constituţiei liberale austriece din 25 aprilie 1848.
În acelaşi timp, a trecut la formarea armatei revoluţionare române, după modelul roman. Cele 15 legiuni româneşti erau alcătuite din tribunate şi centurii şi urmau să controleze întreaga Transilvanie. Desemnat prefect al Legiunii ''Auraria Gemina'', a trecut la respingerea atacurilor maghiare pe linia Mureşului.
Intrarea trupelor maghiare, conduse de generalul polonez Iosif Bem în Transilvania, a determinat restrângerea zonei controlate de legiunile româneşti. În zona Munţilor Apuseni, trupele de invazie s-au lovit de rezistenţa eroică a românilor conduşi de Avram Iancu. Astfel, colonelul F. Kemeny nota: ''ţăranii se bat mai bine decât soldaţii lui Puchner (austrieci). Dacă-i goneam de pe un deal, fugeau cu schimbul pe celălalt. A-i învinge în chipul acesta e cu neputinţă''.
A rămas, peste timp, chemarea sa la luptă adresată moţilor: ''Amu-i vremea faptelor. No, hai!''
După semnarea ''Proiectului de pacificare'' cu liderul revoluţiei maghiare Lajos Kossuth (2/14 iul. 1849), luptele au încetat, dar, din punct de vedere militar, zarurile fuseseră aruncate. Trupele imperiale erau în Transilvania, iar cele ţariste înfrângeau la Şiria ultimele rezistenţe maghiare. La scurt timp, autorităţile imperiale cereau dezarmarea gărzilor naţionale române, iar în 1851-1852 vor dizolva şi regimentele grănicereşti.
Avram Iancu a continuat lupta pentru emanciparea naţională a românilor şi, în 1850, îl întâlnim în fruntea unei delegaţii la Viena. Forţat de poliţie să părăsească oraşul, a revenit în Munţii Apuseni.
Maltratat şi arestat, în mai multe rânduri, Avram Iancu s-a bucurat de iubirea şi preţuirea moţilor săi până la moarte. A murit în 1872, la 10 septembrie, la Baia de Criş, şi a fost înmormântat, la Ţebea, lângă ''Gorunul lui Horea''.
Crucea de piatră, care şi azi străjuieşte mormântul eroului a fost donată de preotul din Ţebea, Iosif Tisu. Era crucea pe care o pregătise pentru el însuşi, dar a pus-o la căpătâiul lui Avram Iancu.
Placa din marmură albă de pe mormântul lui Avram Iancu a fost pusă la 1 noiembrie 1931, de către renumiţii istorici Gheorghe I. Brătianu şi Constantin C. Giurescu. Ea a fost sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino şi poartă inscripţia: "Craiului Munţilor. Naţiunea Română întregită în hotarele ei fireşti şi unită în spiritul libertăţii. MDCCCXLVIII-MCMXVIII".
Avram Iancu odihneşte lângă ''Gorunul lui Horea'', ultima sa dorinţă, exprimată în testamentul său, fiind ca din averea rămasă de la el să se ridice o Facultate de Drept pentru români, el fiind convins că doar luptătorii pe tărâm juridic vor putea să câştige drepturile naţiunii române.
''Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele.'' (Câmpeni 20 decembrie 1850, Avram Iancu m.p., Avocat şi prefect emerit)
În fiecare an, în septembrie, la mormântul lui Avram Iancu au loc Serbările Naţionale de la Ţebea închinate memoriei acestuia. Serbările se organizează în a doua duminică a lunii septembrie, o dată care să fie cât mai apropiată de ziua de 10 septembrie, ziua morţii lui Avram Iancu.
Văzut ca unul dintre simbolurile ardelenilor şi monument de suflet al românilor, ''Gorunul lui Horea'', monument al naturii, aminteşte de conducătorul marii răscoale ţărăneşti din 1784: adăpostit sub acest copac, Horea i-a chemat la luptă pe iobagi. ''Gorunul'' este un stejar vechi de peste 300 de ani, cu circumferinţa de 9 m. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, a fost retezat la înălţimea de 9 m, de unde s-a dezvoltat creanga laterală, care a fost, în 2005, spulberată de furtună. Un şir de goruni au fost plantaţi de-a lungul vremii începând cu regina Maria şi regele Ferdinand.
Avram Iancu a fost privit de populaţia românească asuprită din Transilvania, şi nu numai, ca un salvator, iar de aceea românii îl numeau ''crai al munţilor''. Iancu era convins că ''nu cu argumente filosofice şi umanitare veţi putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea'', el însuşi fiind acela care a luat într-o mână lancea, iar în cealaltă steagul luptei, punându-se astfel în slujba neamului său.
Urmare acestui fapt românii au crezut în puterea sa, i s-au alăturat, au luptat împreună, dar l-au şi cântat în doinele, horele şi colindele lor.
Într-un cântec din Mărginimea Sibiului mulţimea i se adresează: ''Iancule, viţă domnească,/ Dumnezeu să te-alduiască,/Să-ţi de sfântul sănătate/Să ne scoţi nouă dreptate.'' (Millea), iar într-un alt text poporul îl îndeamnă: ''Scoală, Iancule, din somn,/Dacă vrei să te faci domn,/Şi-ţi ia sabia-ntr-o mână/Şi o spală de rugină.'' (Frâncu-Candrea)
Tradiţiile privind pe eroul Avram Iancu domină covârşitor şi depăşesc de multe ori chiar informaţiile documentelor istorice, pătrund în folclorul românesc, conturând adevărate opere literare.
Avram Iancu a fost invocat în cântece populare, în proză şi în poezie. Numeroase volume inserează creaţii inspirate de aureola de martir al neamului românesc, cele mai multe cu un titlu simplu ''Cântecul Iancului''.
Unul dintre acestea, ''Marşul lui Iancu'', un cântec patriotic românesc, a apărut în timpul evenimentelor revoluţionare din anul 1848. Cântecul a fost publicat pentru prima oară, în forma actuală, la 12 decembrie 1849, de către George Bariţiu, în propria sa revistă. Cântecul, devenit aproape "imn naţional" al românilor ardeleni, a fost pus pe melodie de Nicolae Begnescu, tribun în Legiunea Auraria Gemina, condusă de însuşi Avram Iancu.
Satul Inceşti, comuna Avram Iancu, adăposteşte Complexul Muzeal "Avram Iancu". Complexul ce adăposteşte şi Casa Memorială ''Avram Iancu'' a fost deschis publicului în 1924, în cadrul unor manifestări la care a participat şi regele Ferdinand I al României.
În casa construită în jurul anului 1800 de părinţii lui Avram Iancu, Alexandru şi Maria, s-a organizat Casa memorială ''Avram Iancu''. Este o casă tipic moţească, cu acoperiş ţuguiat şi terminat cu patru arcade semicirculare. Anexele au fost construite în anul 1924 de către Asociaţia ASTRA din Sibiu. Muzeul a fost întemeiat prin străduinţa Asociaţiei ASTRA, în 1924.
Până în 1972, anexele casei au servit ca săli de clasă pentru şcoala primară din satul Inceşti. În 1972, la centenarul morţii lui Avram Iancu, muzeul s-a reorganizat, realizându-se într-o anexă expoziţii de istorie şi etnografie. Sunt expuse fotografii, documente de familie, obiecte personale, tunul, săbiile şi fluierul lui Iancu, arme, drapele. În expoziţia de istorie se păstrează certificatele sale şcolare de la Gimnaziul crăiesc din Zlatna, protocolul crăiesc în care se află înregistrat Avram Iancu, testamentul lui, documente referitoare la pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 - 1849 din Transilvania. Expoziţia etnografică cuprinde: port moţesc, vase specifice zonei, unelte cu care se confecţionau ciubere, tulnice, căruţe.
În vara anului 2010, Complexul Muzeal a intrat într-un proces de reabilitare integrală, fiind închis publicului. Redeschiderea muzeului a avut loc la 1 septembrie 2013. Proiectul de reabilitare al muzeului a cuprins lucrări de arhitectură, la instalaţiile electrice interioare şi exterioare, de consolidare a fundaţiilor, a pereţilor subsolului şi a structurii de lemn şi a gardului. În plus, a fost realizat şi montat bustul eroului naţional Avram Iancu.
În cadrul festivităţii de inaugurare, prin intermediul Centrului Naţional al Cinematografiei şi a Arhivei Naţionale de Filme, au fost proiectate şi două filme de arhivă. ''Ţara Moţilor'', realizat în 1939 în regia lui Paul Călinescu, având comentariul sonor al lui Mihail Sadoveanu şi ''Munţi în flăcări'', realizat în 1980, în regia lui Mircea Moldovan, care prezintă aspecte din lupta pentru libertate a românilor conduşi de Avram Iancu. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.