Stat situat în Cornul Africii, Etiopia, oficial Republica Federală Democratică a Etiopiei, cu o suprafaţă de 1.104.300 kmp şi cu o populaţie de 93,877,025 locuitori (www.worldpopulationstatistics.com), sărbătoreşte la 28 mai ziua naţională. Această dată semnifică înlăturarea, în 1991, a regimului socialist de către forţele opoziţiei.
Neavând ieşire la mare, Etiopia se învecinează cu Eritreea la nord, Sudan la vest, Kenya la sud, Somalia la est şi Djibouti la nord-est. Potrivit unor istorici, în această zonă a Africii îşi are originea umanitatea.
Varietatea topografică a ţării prezintă, în general, munţi neregulaţi, platouri întinse, defileuri adânci, podişuri şi câmpii. Cele mai mari râuri sunt: Abbay (Nilul Albastru), Awash, Baro, Omo, Tekeze şi Wabe Shebele. Marea Vale împarte înălţimile etiopiene, ea traversând ţara de la nord la sud. Vegetaţia alpină este întâlnită în zona înaltă, în timp ce ţinuturile împădurite, cu arbuşti şi cu tufişuri, precum şi savana sunt întâlnite în zona joasă. Aproximativ 2/3 din teritoriul Etiopiei este arabil, dar numai 1,65% este în prezent cultivat. Totodată, numai 3% din cele 3,5 milioane hectare potenţial irigabile sunt efectiv irigate.
Deşi Etiopia se află la 15 grade nord de ecuator, datorită influenţei moderate a altitudinii mari, ţara se bucură de o climă temperată şi plăcută, cu o temperatură medie care depăşeşte rareori 20° Celsius. Zonele joase puţin populate au climă sub-tropicală şi tropicală. Potrivit standardelor globale, media anuală a cantităţii de ploaie care cade în ţară - 850 mm - este apreciată ca moderată. În cea mai mare parte a zonei înalte, ploile cad în două sezoane distincte: ''ploile mici'' în lunile februarie şi martie şi ''ploile mari'' din iunie până în septembrie.
Munţii Semien (Samen sau Simien) fac parte din munţii Etiopiei şi se remarcă prin spectaculozitatea lor, fiind adesea comparaţi cu Marele Canion din SUA. Aceştia, împreună cu zonele înconjurătoare, sunt constituiţi în parcul naţional cu acelaşi nume (1969) şi sunt incluşi în Lista Patrimoniului universal UNESCO încă din 1978. Zona se remarcă şi prin numeroase specii faunistice specifice, precum linxul, lupul etiopian, babuinul gelada sau ibex-ul walia.
Cascadele Nilului Albastru (Tis Abay sau apele care fumegă) sunt situate la 30 km de oraşul Bahir Dar, şi reprezintă una dintre cele mai importante atracţii turistice ale Etiopiei. Spectaculoasele căderi de apă au înălţimi cuprinse între 37 şi 45 m şi sunt constituite din patru fluxuri de curgere; în sezonul ploios lăţimea căderii de apă poate ajunge până la 400 metri lăţime.
Având dimensiunile aproximative de 84 km lungime şi 66 km lăţime, lacul Tana (numit şi Dembiya) este principala sursă a Nilului Albastru (afluent al Nilului Alb). Lacul situat în regiunea Amhara din nord-vestul podişului etiopian, la altitudinea de 1.788 metri, este cea mai mare întindere de apă din Etiopia şi unul dintre cele mai mari lacuri din lume situate la mare altitudine. Suprafaţa lacului este variabilă datorită precipitaţiilor sezoniere, oscilând între 3.000 - 3.500 kmp. Principalii săi afluenţii sunt râurile Gilgel Abay, Megech, Rib şi Gumara. Pe lac se află numeroase insule, multe dintre ele având lăcaşuri de cult şi mănăstiri în care se găsesc necropole ale împăraţilor etiopieni şi ale familiilor acestora cât şi numeroase valoroase artefacte religioase.
Etiopia ocupă locul 13 în lume în ceea ce priveşte populaţia. Aceasta este formată din mai mult de 80 de grupuri etnice şi lingvistice distincte. Amharii, care au format naţiunea originală şi Tigreni înrudiţi, ambele popoare de origine parţial semitică şi locuitori ai ţinuturilor muntoase, constituie cca 32% din totalul populaţiei. Ei ocupă nord-vestul Etiopiei şi zona de nord a Addis Abebei. Oromo, crescători de animale şi agricultori, trăiesc în centrul şi sud-vestul Etiopiei, constituind 40% din populaţie. Shankella, un popor din partea vestică a ţării, de la frontiera cu Eritreea la Lacul Turkana, constituie cca 6% din populaţie. Somalezii, care trăiesc în est şi sud-est, îndeosebi în regiunea Ogaden, sunt aproximativ egali în număr cu Shankella. Denakil ocupă depresiunile semideşertice din estul muntos. Populaţia neindigenă este formată din yemeniţi, indieni, armeni şi greci.
Principala ocupaţie a etiopienilor este agricultura (89%), care constă în cea mai mare parte, în ferme de subzistenţă. Populaţia este puternic concentrată în regiunea platoului central, unde resursele agricole sunt mai mari.
Principalele limbi, folosite de 2/3 din populaţie, sunt amhara, oromo şi tigrina. Amhara este limba oficială a Guvernului Federal. Engleza este mijloc de instrucţie în şcolile secundare, colegii şi universităţi, şi larg folosită în afaceri, bănci şi asigurări. Limbile arabă şi italiană sunt, de asemenea, mult vorbite.
În ceea ce priveşte religia, 50,6% dintre etiopieni sunt ortodocşi, 10,2% protestanţi, 32,8% musulmani, 4,6% credinţe tradiţionale şi 1,8% altele. Creştinismul a pătruns în Etiopia odată cu botezarea unui dregător regal de către Sfântul Apostol Filip. La aceasta se adaugă propovăduirea Evangheliei de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, cel care a primit moartea martirică tocmai în Etiopia, unde a fost ars pe rug. În secolul al IV-lea, Sfântul Frumenţiu, hirotonit episcop de către Sfântul Atanasie al Alexandriei, l-a convertit la creştinism pe tânărul rege aksumit Ezana, acesta primind la botez numele Abreha (''El a luminat''). În scurt timp, creştinismul a devenit religie oficială de stat, rămânând astfel până în 1974. Sfântul Frumenţiu este cunoscut şi astăzi de creştinii etiopieni ca Abba Salama (Părintele Păcii) şi Kassate Berhan (Aducătorul Luminii), iar Sfântul Atanasie, numit ''Stâlpul Ortodoxiei'', este, de asemenea, cinstit în mod deosebit, mai ales datorită relaţiilor istorice cu Biserica Egipteană.
Etiopia, cunoscută şi sub numele de Abisinia, este statul african cu cea mai veche organizare statală independentă (peste 2.000 ani). În sec. I d.Hr., în estul Etiopiei, s-a format Regatul Aksum, care s-a destrămat în sec. al VIII-lea. Din 1889 şi până în 1913, Etiopia este condusă de regele Menelik II. El măreşte Etiopia anexând triburi şi teritorii din sud, est şi vest extinzând ţara la graniţele actuale. În acelaşi timp dezvoltă drumurile, introduce electricitate, construieşte şcoli, aplică taxe centralizate şi pune bazele capitalei Addis Abeba. Tratatul italo-abisinian de la Addis Abeba (26 octombrie 1896) a recunoscut independenţa Etiopiei, care a devenit, în 1923, membru al Societăţii Naţiunilor.
În 1930 urmând la putere pe Iyasu V, Haile Selassie I a fost încoronat "Rege al Regilor, Lord al Lorzilor, Leul cuceritor al Tribului lui Judah, Alesul Domnului." Regele a continuat modernizarea Etiopiei care curând a fost întreruptă de un nou război italo-abisinian (1936-1941). Selassie cere intervenţia Ligii Naţiunilor, discursul său îl face internaţional cunoscut. În 1941, forţele britanice împreună cu luptători etiopieni eliberează ţara, dar grupări militare italiene rămân în acţiune până în 1943. În 1942, Haile Selassie I aboleşte sclavagismul eliberând între 2 şi 4 milioane de sclavi. Deşi considerat erou naţional, criza petrolului declanşată în 1973 produce nemulţumiri interne, greve şi proteste, care au dus în final la abdicarea regelui. Locul său a fost luat de o juntă militară socialistă condusă de Mengistu Haile Mariam. Acesta declară Etiopia comunistă, republică populară democrată. A urmat o perioadă grea marcată de lovituri de stat, secetă, o mare parte din populaţie fiind dislocată.
La 28 mai 1991, regimul Mengistu a fost răsturnat de forţele opoziţiei. În 1994 a fost adoptată Constituţia şi în 1995 au avut loc primele alegeri pluripartite. În 1998 a izbucnit războiul cu Eritreea (care fusese parte a Etiopiei şi obţinuse independenţa la 24 mai 1993, în urma unui referendum), pe tema graniţei dintre cele două state. Războiul s-a încheiat în 2000 prin semnarea unui tratat de pace.
Etiopia este o republică federală parlamentară. Preşedintele, cu atribuţii mai mult protocolare, este ales de Parlament. Din octombrie 2013, şeful statului este Mulatu Teshome Wirtu. Ultimele alegeri parlamentare au avut loc în mai 2010. Următorul scrutin parlamentar va fi în 2015.
Etiopia este împărţită în nouă regiuni (state) compuse din grupuri etnice specifice. Regiunile care au un grad semnificativ de autonomie sunt: Tigray, Afar, Amhara, Oromia, Somalia, Benshangul-Gumaz, Gambela, Harar şi Popoarele, Naţionalităţile şi Naţiunile Sudice, care cuprind aproximativ 41 de grupuri etnice.
Capitala statului este Addis Abeba, iar printre principalele oraşe se numără: Dire Dawa, Nazret, Bahir Dar, Jima, Awasa.
La altitudinea de 2.300 m, în zona de sud a Muntelui Entoto se află Addis Abeba, capitala Etiopiei şi totodată cel mai mare oraş al ţării. În oraşul ce se întinde pe o suprafaţă de peste 300 kmp se găsesc şi sediile Comisiei Economice pentru Africa şi a Uniunii Africane. Addis Abeba a fost fondat ca oraş în 1886 de împăratul Menelik al II-lea, fiind construit pe locul ales de împărăteasa Taytu Betul; oraşul s-a constituit în jurul reşedinţei regale şi a unei foste cetăţi medievale.
Câteva dintre principalele obiective turistice ale capitalei etiopiene sunt: Muzeul Naţional al Etiopiei, Muzeul de Etnologie, Muzeul Naţional Poştal, Muzeul Căilor ferate, Piaţa Meskel, Catedrala Sfânta Treime (cea mai mare biserică ortodoxă din Etiopia), Catedrala Sfântul Gheorghe, Palatul Naţional, Teatrul Hager Fikir, Moscheea Anwar.
Oraşul Addis Abeba, principal centru economic şi cultural al Etiopiei este supranumit şi capitala politică a Africii datorită importanţei sale politice, diplomatice şi istorice pentru continentul african.
Cunoscut în antichitate sub numele de Roha, oraşul Lalibela, situat în nordul Etiopiei găzduieşte unele dintre cele mai impresionante lăcaşuri de cult din lume - cele 11 biserici săpate în blocuri monolitice de granit şi având acoperişul situat la nivelul solului. Dintre cei aproximativ 14.000 de locuitori ai oraşului Lalibela, peste o mie sunt preoţi, iar bisericile protejate de UNESCO din 1978, sunt şi astăzi centru de pelerinaj pentru credincioşii ortodocşi din Africa, ale căror procesiuni conferă şi o atmosferă atemporală micuţei localităţi. Cu toate că nu a fost posibilă o datare exactă a ridicării bisericilor, se estimează că cele mai multe dintre ele au fost construite în secolele XII - XIII.
Bucătăria tradiţională Abisiniană este complexă şi variată. Tradiţional, mâncarea de fiecare zi este ''injera ba wot''. Injera este făcută din făină de teff, o cereală specifică zonei, care se lasă la fermentat cel puţin o zi, în funcţie de cât de acră se doreşte să fie la gust. Aluatul este asemănător celui de clătită care se toarnă pe o plită fierbinte, ce se numeşte ''mâtat''. ''Injera'' se mănâncă cu ''wot'' - sos făcut din vegetale sau carne şi multe condimente. Condimentul preferat este ''berbere'' - un sos picant ce conţine piper cayenne şi alte 12 condimente. Este greoi şi bogat şi este preparat cu mult unt. Sosul se serveşte cu carne de pui, berbec, capră sau vită. Mâncarea este condimentată, dar şi foarte aromată. Carnea de porc este consumată în Etiopia doar de turiştii europeni şi americani. Nicio masă nu este completă fără o varietate de legume, gătite sau crude. Brânză se consumă puţin şi nici peştele nu este un fel popular.
La masă, oamenii se aşează în jurul unui coş rotund ''mesob'' cu un capac plat, pe care se pune ''injera'' şi felurile de mâncare. Se mănâncă cu mâna. La începutul şi la sfârşitul mesei, gazda oferă mesenilor prosoape fierbinţi. Masa se încheie cu cafeaua. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)