Camerun, oficial Republica Camerun, cu o suprafaţă totală 475.440 kmp şi cu o populaţie de 20,13 milioane locuitori (2011), este un stat situat în Africa centrală, cu ieşire la Oceanul Atlantic, şi are ca vecini Nigeria la Vest, Ciad la Nord-Est, Republica Centrafricană la Est, R. Congo, Gabon şi Guineea Ecuatorială, la Sud.
Camerun are patru zone geografice. Regiunea de Sud este formată din câmpii de coastă şi un podiş împădurit. Regiunea centrală se înalţă treptat către Nord şi cuprinde podişul Adamawa. În Nord, o câmpie lină acoperită cu vegetaţie de savană coboară spre bazinul lacului Ciad. La Vest şi Nord, de-a lungul graniţei cu Nigeria, relieful este muntos, incluzând munţii Camerun (4.070 m). Dintre râurile principale, Sanaga se varsă în Oceanul Atlantic şi Benue curge spre Vest către bazinul fluviului Niger din Nigeria. Climă ecuatorială cu precipitaţii bogate (până la 10.000 mm anual), care determină existenţa pădurii exuberante pe coastă şi tropicală în cea mai mare parte a ţării. Fauna extrem de variată cuprinde elefanţi, lei, bivoli, hipopotami, crocodili, hiene, girafe, pantere, antilope africane, rinoceri negri, precum şi o varietate de maimuţe şi păsări, inclusiv vulturi, berze, raţe, gâşte şi pelicani.
Statul este împărţit în 10 provincii, având capitala la Yaounde. Alte oraşe: Douala, Maroua, Garoua. Limbi oficiale: franceza şi engleza; religia: animişti (40%), creştini (40%) musulmani (20%). Capitala Yaounde este un oraş situat în centrul ţării la 750 metri deasupra nivelului mării şi este al doilea mare oraş al statului, ca populaţie după Douala. Douala este cel mai mare oraş şi capitala economică a ţării, situat pe râul Wouri, la câţiva kilometri de coastă.
Camerun este republică prezidenţială. Constituţia a fost aprobată prin referendum la 20 mai 1972, fiind revizuită în ianuarie 1996. Partidele politice de opoziţie au fost legalizate în anul 1990. Preşedinte: Paul Biya (reales în octombrie 2011, pentru un mandat de 7 ani). Este şef al statului şi şef al forţelor armate.
Puterea legislativă este exercitată de un parlament unicameral Adunarea Naţională (180 membri). Ultimele alegeri au avut loc în 2007.
Datorită potenţialului agricol şi existenţei unor resurse de petrol, Republica Camerun are una dintre economiile cele mai atractive din Africa Sub-Sahariană. Totuşi, se confruntă cu multe dintre problemele grave cu care se confruntă şi alte ţări subdezvoltate, cum ar fi venitul pe cap de locuitor stagnant, o distribuţie relativ inechitabilă a veniturilor, o administraţie prea încărcată, corupţia endemică, precum şi un climat nefavorabil, în general, pentru întreprinderea de afaceri.
Primii locuitori ai Camerunului au fost pigmeii Boka, care au fost înlocuiţi sau absorbiţi de triburile Bantu. Primele contacte cu europenii (portughezi) au avut loc în secolul XVI. Exploratorii portughezi au dat numele teritoriului după bogăţia de creveţi din râul Wouri ''Rio Dos Camaroes'', respectiv ''Camarao''. În anii 1880, coloniştii germani au înfiinţat primele aşezări. După Primul Război Mondial, Camerun a intrat sub mandatul Ligii Naţiunilor şi teritoriul a fost împărţit, în anul 1919, în Camerunul francez (Nord) şi Camerunul britanic (Sud). În anul 1960, Camerunul francez a obţinut independenţa şi s-a unit cu Camerunul britanic, în 1961, sub conducerea lui Ahmadou Ahidjo, ca preşedinte până în 1982, când i-a succedat actualul preşedinte Paul Biya. În 20 mai 1972, în urma unui plebiscit este adoptată o nouă Constituţie, care proclamă Camerun stat unitar cu numele de Republica Unită Camerun, iar din 1984 de Republica Camerun.
Printre principalele atracţii turistice ale statului se află: clădirile tradiţionale datând din perioada de colonizare germană în Foumban, satul Rhumsiki, unde locuiesc Kirdi, un popor ale cărui obiceiuri şi tradiţii s-au schimbat foarte puţin de-a lungul secolelor, Parcul Naţional Benoue ce acopera 180.000 ha, Parcul Naţional Waza, Parcul Naţional Bouba, situat pe malurile râului Mayo Lidi, în nordul ţării, rezervaţia Kalamaloue, Parcul Naţional Lobeke, expediţii de observare a pigmeilor Baka, a medicinii tradiţionale a acestora, metodele de vânătoare şi dansurile acestora.
Triburile Kirdi şi Matakam din munţii de vest produc ceramică deosebită. Măştile triburilor Bali, care reprezintă capete de elefanţi, sunt utilizate în ceremoniile mortuare, iar statuetele triburilor Bamileke reprezintă figuri umane şi animale. Poporul Tikar este cunoscut pentru pipele lor frumos decorate, tribul Ngoutou pentru măştile cu două feţe, iar tribul Bamum pentru măştile zâmbitoare.
L'Institut Français d'Afrique Noire (Institutul francez al Africii negre) are o bibliotecă la Douala care este specializată în sociologia, etnologia şi istoria Africii. Muzeele Diamare şi Maroua au colecţii antropologice legate de poporul sudanez, iar Muzeul Camerunului din Douala are exponate din preistorie şi istorie naturală.
În ceea ce priveşte gastronomia cameruneză, produsele principale utilizate sunt porumbul, meiul, cassava, alunele, bananele şi rădăcina de ignama. Din unul sau mai multe ingrediente se face "fufu", o pastă groasă tăiată bucăţi şi înmuiată în sosuri. Un fel preferat este "jamma", legume picante servite la mesele mari de la prânz. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)