Trupa Sfinx s-a înfiinţat la Bucureşti, în anul 1963. Povestea formaţiei începe cu trei liceeni entuziaşti, Corneliu Bibi Ionescu, Octav Zemlicka şi Cristian Valica, care se întâlneau într-o cofetărie din apropierea Pieţei Romane, pentru a discuta despre muzică.
În 1964, componenţa trupei era Octav Zemlicka (chitară solo, voce); Corneliu Bibi Ionescu (bas); Cristian Valica (tobe); Idu Barbu (clape). Joia, sâmbăta şi duminica cântau în casele de cultură sau la seratele studenţeşti, iar în sezonul estival erau angajaţi pe litoral cântând mai întâi la Mamaia, iar apoi la Eforie Nord.
Membrii formaţiei se schimbă adesea din cauze generate de examene, opoziţia părinţilor sau disensiunile referitoare la repertoriu. Au făcut astfel parte din Sfinx, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, chitariştii Mihai Popa, Victor Florescu, Adrian Ivaniţchi, Petre Iordache şi Silviu Hera, organiştii Idu Barbu şi Toni Niculescu, bateriştii Sergiu Zagardan şi Marian Toroimac.
Momentul care avea să producă o cotitură importantă în formaţia Sfinx a fost acela când bateristul Marian Toroimac a venit de la Memphis la Sfinx, dar şi cooptarea unui tânăr chitarist şi violonist de numai 17 ani, elev al liceului de muzică, Dan Andrei Aldea. Uneori, apărea alături de Sfinx şi talentatul interpret la muzicuţă Cornel Ionescu. Cu un mare succes la public se finalizează participarea grupului Sfinx la cel de al II-lea festival al formaţiilor rock organizat de Club A în anul 1971, unde primesc premiul de compoziţie originală, pentru piesa ''Şir de cocori'', pe versurile lui Şt. O. Iosif.
Acest succes avea să atragă atenţia tinerilor regizori Dan Piţa şi Mircea Veroiu, aflaţi la filmul lor de debut, care îi propun lui Aldea ca, împreună cu solistul vocal al formaţiei Olimpic '64, regretatul Dorin Liviu Zaharia, să scrie muzica filmului ''Nunta de piatră''. Sfinx va începe apoi o lungă colaborare cu Teatrul Bulandra alături de Ion Caramitru, Gil Dobrică, Florian Pittiş şi Mira Moreno, în cadrul unor spectacole de muzică şi poezie.
Urmează o perioadă experimentală, fără baterie, cu Dan Andrei Aldea, Bibi Ionescu, Doru Donciu (flaut), cu mai multe apariţii live la Student Club şi cu noi compoziţii valoroase: ''Om bun'', ''Porcul şi mistreţul'', ''Drum fără ţintă'', ''Balada studenţilor''. Tot acum, apare primul disc single: ''Şir de cocori / Languir me fait''.
Este cooptat un nou baterist, Cristian Ion, şi astfel, Sfinx colaborează la spectacolele teatrului Bulandra: ''A 12-a noapte'' şi ''Elisabeta I'' de Shakespeare şi ''Noile suferinţe ale tânărului W.'' de Goethe. În 1973, Cristi Ion se îmbolnăveşte de hepatită şi este înlocuit de fostul baterist al grupului Mondial, Mihai (Mişu) Cernea. Pentru scurt timp revine şi Petre Iordache (saxofon, chitară, voce, corn) şi în această formulă este înregistrat un disc EP - ''Coborâse primăvara'' - ''Ziua ta'' - ''Fiii soarelui'' - ''Peste vârfuri''.
Tot acum începe şi o lungă colaborare cu Sandu Grosu, un electronist de marcă, care avea să fie alături de Sfinx aproape 20 de ani. Plecarea definitivă a lui Petre Iordache îl aduce la Sfinx pe Dan Bădulescu (chitară) care rămâne în trupă până la sfârşitul anului 1975.
În 1975 este editat primul album Sfinx, "Lume albă". Din acelaşi an începe şi colaborarea cu Dida Drăgan, care avea să aducă participări la Festivalul Cântecului de la Berlin, Festivalul de la Mamaia şi turnee în Germania de Est şi URSS. A urmat o nouă perioadă conceptuală, Dan Andrei Aldea pregătind un spectacol rock de mari dimensiuni, "Zalmoxe", inspirat de miturile arhaice româneşti, pe versuri semnate de Adrian Alexandru Basarab. Abia la sfârşitul anului 1979, după aproape trei ani de la data primei prezentări, Electrecord editează fragmente din poemul "Zalmoxe" pe un album simplu.
Locul lui Idu Barbu la clapele Sfinx-ului fusese luat de regretatul Nicolae Enache. Între timp, Sfinx a avut mai multe invitaţii în străinătate: Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia şi un contract permanent în Belgia. La fiecare revenire în ţară, susţineau un spectacol la Sala Palatului, întotdeauna arhiplină.
În 1980 apar EP-ul ''Din nou acasă - Zmeul - Fetele albinele'' şi single-ul ''Focuri vii - '49-'50''.
În 1981, la cea de-a 4-a ediţie a festivalului Club A, Sfinx invită şi trei formaţii de primă mână ale rock-ului din Europa de Est: M. Effekt (Cehoslovacia), Piramis (Ungaria) şi Generacija 5 (Iugoslavia). Organizatorii aveau să le ofere Marele premiu pentru întreaga activitate. La clape evolua acum Edwin Surin.
Aldea înregistrează la Electrecord un single surpriză în care parodiază Festivalul Cântarea României, care avea să fie retras de pe piaţă după câteva zile de la lansare.
Urmează o nouă plecare în Belgia şi vestea rămânerii în străinătate a lui Dan Andrei Aldea. El avea să solicite azil politic în Germania, unde s-a dedicat muzicii de studio: compoziţie, interpretare, programare, producţie, manageriat. Numele său poate fi găsit pe albumele unor muzicieni şi formaţii precum Judy Collins, Santa Esmeralda sau Noble Mind. A compus muzică de film şi teatru.
După plecarea lui Dan Aldea, Sfinx încearcă mai multe formule şi ajunge la componenţa: Sorin Chifiriuc - chitară, voce, Doru Apreotesei - clape, Bibi Ionescu - bass, Mişu Cernea - tobe. Chifiriuc a impus grupului un stil propriu şi un nou repertoriu, concretizat pe al treilea şi ultimul disc apărut sub titulatura Sfinx. Este vorba despre "Albumul Albastru", editat în 1985 de Electrecord, ce conţine opt piese: ''An după an'' (Mihai Cernea/Diana Turconi), ''Pe pământ pace'' (Sorin Chifiriuc/Alexandru Andrieş), ''Rostul vieţii'' (Doru Apreotesei/ Marian Odangiu), ''Cântă cu mine'' (Doru Apreotesei/Alexandru Andrieş), ''Patru anotimpuri cu tine'' (Doru Apreotesei/Alexandru Andrieş), ''Zâna serii'' (Mihai Cernea/Alexandru Andrieş), ''Într-un cer violet'' (Sorin Chifiriuc/ Alexandru Andrieş), ''Carul mare'' (Sorin Chifiriuc). În noua formulă, grupul demonstrează, în concerte, un mare dinamism. După plecarea lui Chifiriuc din trupă, Sfinx a colaborat cu alţi muzicieni valoroşi, printre care Florin Ochescu, Adrian Ordean, Doru Căplescu, Mircea Romcescu, Paul Ciuci, Cristian Rus, Laurenţiu Cazan, Elena Perianu, Crina Mardare, Zoia Alecu şi mulţi alţii.
Formaţia s-a destrămat în 1994, fiind divizată în două proiecte: Sfinx Pro (condus de Corneliu Bibi Ionescu) şi Sfinx Experience (al lui Mişu Cernea). Sfinx Pro nu a evoluat în plan muzical, motiv pentru care Ionescu a folosit titulatura pentru compania de echipamente de scenă pe care o dezvoltă începând din aceeaşi perioadă; în câţiva ani, numele de Sfinx Pro va fi schimbat în Stage Expert. Sfinx Experience, în schimb, va desemna atât o nouă formaţie (plecând de la trioul Mişu Cernea - Crina Mardare - Zoia Alecu), cât şi o companie de echipamente de scenă, solicitată îndeosebi pentru concerte susţinute peste hotare. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)