Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Muzeul Naţional de Artă al României este găzduit de Palatul regal, o clădire impunătoare de pe Calea Victoriei, fostul centru al puterii monarhice din România.
Pe locul Palatului regal, în zona aripei de sud a clădirii muzeului de astăzi, s-a aflat Casa Golescu, construită în 1820, în stil neoclasic. Imobilul cu un etaj şi 25 de încăperi (odăi), ce a aparţinut stolnicului Dinicu Golescu, devine în 1837 Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă.
Între 1859 şi 1866, în clădire locuieşte domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La 10 mai 1866, Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general şi membru al Locotenenţei Domneşti, îl instalează în această casă pe principele Carol de Hohenzollern. În perioada 1882-1906, Carol I îi angajează pe rând pe arhitecţii Paul Gottereau (1882-1885) şi Karel Liman pentru lucrări de extindere a palatului. Karel Liman colaborase şi la construirea castelului Peleş. Până în 1906, palatul capătă o dispunere spaţială asemănătoare cu cea din prezent.
Regele Carol I lasă în testamentul său dispoziţii speciale cu privire la palat şi colecţia sa de artă: ''Sper că apartamentele din Palatul Regal de la Bucureşti, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziţia sa. [...] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României'', se consemnează în istoricul clădirii.
În 1926, înainte de moartea Regelui Ferdinand, etajul superior al părţii centrale a palatului este distrus de un incendiu. La indicaţiile Reginei Maria, arhitecţii N.N. Nenciulescu şi Karel Liman trasează planurile de refacere a palatului.
După 1930, Carol al II-lea iniţiază lucrări de reconstrucţie şi extindere a palatului, proiectate de arhitectul Arthur Lorentz. Până în 1937 se încheie lucrările de la corpul central şi este demolată vechea casă a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construieşte aripa de sud a palatului, numită Kreţulescu, datorită apropierii de biserica omonimă. Arhitectul N.N. Nenciulescu este reangajat pentru a se ocupa de acest proiect, el trasând planul pentru aspectul actual al clădirii. Noul corp al palatului include pentru prima oară spaţii destinate unei expoziţii muzeale care cuprinde colecţia de artă a Coroanei României.
Între 1938 şi 1940, se trasează planurile pentru aripa de nord a palatului, înspre strada Ştirbei Vodă, iar construcţia sa va dura doi ani. Însă, în 1944, acest corp este distrus în bombardamentul din aprilie.
În 1948, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniştri, clădirea Palatului regal, cu excepţia sălilor de recepţie, trece în administrarea Ministerului Artelor şi Informaţiilor, în perspectiva deschiderii unui muzeu naţional de artă. Sălile de recepţie din corpul central sunt atribuite Consiliului de Miniştri, devenit apoi Consiliul de Stat- notează istoricul clădirii. În urma acestor decizii, în 1950, este inaugurată prima galerie a muzeului, cea de de artă naţională, iar în anii următori sunt inaugurate succesiv galeria de artă universală şi cea de artă veche românească.
Din acest moment, muzeul funcţionează neîntrerupt până în 1989.
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea este avariată în proporţie de 80% şi peste 1.000 de lucrări sunt deteriorate sau distruse.
După Revoluţie, în 1990, întreaga clădire a fostului Palat regal este atribuită Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR). Timp de 10 ani, muzeul este închis pentru lucrări de renovare şi reamenajare, perioadă în care, muzeul organizează numai expoziţii temporare, atât la sediul din Calea Victoriei cât şi în străinătate.
Din luna mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească Modernă, în martie 2001, şi Galeria de Artă Veche Românească, în aprilie 2002.
Galeria de Artă Veche Românească conţine peste 9.500 de piese, colecţia fiind cea mai mare şi mai importantă din ţară. Galeria se împarte în categoriile: broderii şi ţesături, icoane, manuscris, orfevrărie, pictură murală, sculptură în lemn şi lemn policromat.
Reprezentativă pentru cele trei provincii istorice româneşti, Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, galeria ilustrează cum pe parcursul a cinci secole (XIV - XIX) particularităţile artistice locale s-au întrepătruns cu tradiţiile bizantine ori au asimilat influenţe din arta occidentală. Colecţiile au o istorie ce porneşte din secolul al XIX-lea. Multe exponate provin din Muzeul Naţional de Antichităţi, înfiinţat în 1864 pe fondul dezvoltării conştiinţei naţionale de după Unirea Principatelor.
Galeria de Artă Românească Modernă conţine peste 8.794 de picturi şi 2.118 sculpturi. Acest patrimoniu s-a dezvoltat odată cu evoluţia artei româneşti moderne. Fondul constituit la colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, în anul 1834, transformat apoi în Pinacoteca Statului (1864) s-a îmbogăţit cu piese reprezentative din patrimoniul muzeelor Anastase Simu, Toma Stelian, Kalinderu, Al. Saint-Georges, de la Pinacoteca Municipiului Bucureşti, Banca Naţională, Eforia Spitalelor Civile, Academia Română, precum şi din colecţia Coroanei României. În galerie pot fi admirate lucrări ale unor artişti precum Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman, Constantin Dimitrie Stahi, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Dimitrie Paciurea, Corneliu Michăilescu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Constantin Brâncuşi (''Rugăciunea''- bronz, 1907) şi mulţi alţii.
Galeria de Artă Europeană a Muzeului Naţional de Artă al României are un patrimoniu de 2.742 de opere. Fondul său, clasat pe şcoli, ilustrează intervalul cronologic dintre secolele XIV-XX. Nucleul galeriei îl constituie colecţia Regelui Carol I, la care s-au adăugat lucrări din colecţiile Ioan şi dr. Nicolae Kalinderu, Toma Stelian, Anastase Simu, Al. Saint-Georges, precum şi din vechea Pinacotecă a Municipiului Bucureşti şi alte opere, donate sau achiziţionate după 1950. Lucrările ilustrează caracteristicile şcolilor italiană (Domenico Veneziano, Jacopo Bassano, Bronzino, Tintoretto, Luca Giordano), olandeză (Rembrandt, Davidsz de Heem), flamandă (Rubens, Pieter van Mol sau David Teniers cel Tânăr), germană (Lucas Cranach cel Bătrîn sau Hans von Aachen), franceză, cu cele mai multe piese (Nicolas de Largilliere, Antoine Dubois, Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley, precum şi sculpturi de Auguste Rodin, Camille Claudel şi Antoine Bourdelle), spaniolă (El Greco, Francisco Zurbaran şi Alonso Cano).
Colecţiile MNAR sunt separate pe secţiile: Cabinetul de desene şi gravuri, Arte decorative şi Artă orientală. Din grafica românească a secolului XIX, Cabinetul de desene şi gravuri include numeroase desene, acuarele şi gravuri de Theodor Aman, Carol Popp de Szathmari şi Nicolae Grigorescu. Secţia de Arte Decorative nu dispune de o galerie proprie în cadrul MNAR, dar organizează expoziţii temporare tematice.
Colecţia de Artă orientală, împărţită în două secţii, islamică, respectiv chineză şi japoneză, a fost fondată în 1954. Patrimoniul Secţiei de Artă Orientală cuprinde mai mult de 3.100 de lucrări. Ca şi celelalte colecţii, reprezintă cel mai important patrimoniu de acest gen aflat în posesia unui muzeu din România, reuniund lucrări din fonduri constituite la începutul secolului XX, donaţii şi achiziţii. Muzeul îi menţionează pe colecţionarii care au avut o contribuţie semnificativă la configurarea colecţiei de artă extrem-orientală: dr. Ştefan Nicolau (1896-1967) şi generalul Gheorghe Băgulescu (1896-1963), fost ambasador al României la Tokyo. În plus, au mai fost adăugate lucrări de artă modernă chineză în stil tradiţional, preluate din reşedinţele oficiale ale lui Nicolae Ceauşescu, alături de covoare luxoase dăruite acestuia de către ultimul şah al Iranului. În prezent, sunt deschise expoziţii periodice de artă orientală, expoziţia permanentă fiind închisă din cauza unor lucrări de renovare a clădirii.
Clădirea MNAR deţine din 1995 şi un auditoriu, o sală cu o capacitate de 450 de persoane, dotată cu echipamente de înaltă performanţă şi un pian de concert Yamaha.
Pe lângă numeroasele evenimente desfăşurate în spaţiile impresionante ale Muzeului Naţional de Artă al României, reprezentanţii instituţiei organizează în al treilea week-end al fiecărei luni o serie de vizite ghidate în spaţiile istorice, recent restaurate, din Corpul Central al muzeului: Sufrageria Regală, Sala Tronului şi Scara Voievozilor, când poate fi vizitată şi expoziţia ''Fragmente de memorie - Portrete Regale''. AGERPRES/ (Documentare-Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.