Cercetările arheologice efectuate în perimetrul actual al judeţului Vaslui au scos la iveală numeroase vestigii materiale paleolitice (Măluşteni, Arsura, Curteni, Huşi ş.a.), neolitice (Vaslui, Poieneşti, Curteni, Coşeşti, Igeşti ş.a.) şi din Epoca bronzului (Tojmeşti, Ghermăneşti, Bârlad, Zăpodeni ş.a.). Epoca fierului este bine ilustrată prin descoperirile de la Trestiana, Zăpodeni, Vaslui, Arsura, Bârzeşti, Olteneşti, Mărăşeni. Deosebit de importante sunt vestigiile găsite la Rădăeşti şi Dodeşti, care atestă o locuire neîntreruptă din Comuna primitivă şi până în epoca prefeudală.
Traco-geţii au avut o importantă cetate pe teritoriul actual al comunei Arsura (sec. IV-II î.Hr.), iar aşezările geto-dacice, identificate în arealele localităţilor Râşeşti, Vetrişoaia, Igeşti, Albeşti ş.a., se remarcă prin bogăţia şi varietatea vestigiilor dezvăluite.
În sec. I î. Hr. teritoriul actual al judeţului Vaslui făcea parte integrantă din statul dac centralizat şi independent condus de Burebista. Cu toate că ţinuturile vasluiene de astăzi nu au fost incluse în graniţele administrative ale Daciei romane, ele au fost antrenate în schimburile comerciale şi de altă natură cu civilizaţia romană imperială, prin intermediul castrului roman de la Barboşi (Galaţi) care reprezenta un cap de pod spre teritoriul din afara graniţelor Imperiului. Legăturile populaţiei geto-dacice autohtone cu lumea imperială daco-romană au fost foarte intense, aşa cum o dovedesc tezaurele monetare (denari romani) de la Murgeni, amforele şi fragmentele ceramice (Epureni, Murgeni, Giurcani, Delea, Mânzăteşti), cazanul de bronz de la Ghergheşti ş.a.
Intensa locuire a acestor regiuni în sec. IV-XI este ilustrată de numeroasele aşezări şi vestigii ale populaţiei autohtone descoperite în arealele localităţilor Bogdăneşti, Epureni, Murgeni, Văleni, Bârlad, Dăneşti, Curteni ş.a.
Frecvenţa şi agresiunea populaţiilor migratoare au determinat populaţia autohtonă să se organizeze în ''uniuni de obşti'', cunoscute sub numele de ''ţări'' sau judeţe, formaţiuni prestatale cu rol însemnat în procesul făuririi statului feudal românesc Moldova la mijlocul sec. XIV.
Primele atestări documentare ale unor aşezări vasluiene apar în sec. al XII-lea (respectiv Bârladul în 1174) şi continuă până spre mijlocul sec. al XVII-lea, cu o frecvenţă mai mare în sec. al XVI-lea, aşa cum sunt Vaslui (1375), Mânzaţi (1434), Sârbi (1436), Dragomireşti (1439), Huşi (1441), Tuleşti (1443), Crasna (1450), Tunseşti (1453), Rădeni (1498), Cârjoani (1507), Bogdăneşti (1528), Ghicani (1613), Rădăeşti (1617), Giurcani (1635) ş.a.
Satele şi târgurile vasluiene cunosc o perioadă înfloritoare în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Sunt elocvente luptele de la Crasna, în care la 5-6 septembrie 1450, oastea moldoveană condusă de Bogdan II împreună cu fiul său Ştefan (viitorul domn al Moldovei) a înfrânt armata polonă invadatoare, dar mai ales lupta de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, în care oastea Moldovei de sub comanda lui Ştefan cel Mare a repurtat o strălucită victorie asupra armatelor turco-muntene invadatoare, mult mai numeroase, conduse de Soliman-paşa.
În sec. XVII-XVIII au avut loc repetate invazii tătăreşti şi otomane care au prădat şi incendiat multe aşezări (Vaslui, Huşi, Bârlad ş.a.), provocându-le pagube uriaşe. În sec. XVIII-XIX, teritoriul actual al judeţului Vaslui a constituit teatrul mai multor confruntări armate între imperiile rus şi otoman, între care cea mai devastatoare a fost aceea de la Stănileşti din 1711.
Locuitorii judeţului Vaslui au adus o contribuţie importantă la evenimentele de seamă ale sec. al XIX-lea, între care Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române din 1859 şi mai ales la Războiul de Independenţă din 1877-1878, când de la Vaslui au plecat pe front mai multe unităţi de dorobanţi, care s-au remarcat în luptele de la Griviţa şi Plevna.
Deosebit de puternic s-a manifestat în ţinuturile vasluiene Răscoala ţărănească din 1907, care a cuprins numeroase localităţi printre care Huşi, Vaslui, Muntenii de Jos, Pungeşti ş.a. Numeroşi locuitori ai judeţului Vaslui, printre care s-au remarcat plutonierul Constantin Ţurcanu (veteranul de la Plevna), căpitanul Grigore Ignat ş.a., au luptat în bătăliile Primului Război Mondial, la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.
Făurirea statului naţional unitar român în 1918 a creat cadrul favorabil de aplicare a unor reforme cu caracter democratic în domeniile juridic, agrar, economic etc., care s-au răsfrânt pozitiv în dezvoltarea social-economică, cultural-ştiinţifică etc. a judeţului Vaslui (au fost împroprietăriţi cu pământ numeroşi ţărani, în special cei care au luptat pe front sau văduvele acestora, au luat fiinţă nenumărate întreprinderi industriale, s-a extins şi diversificat învăţământul primar, gimnazial, tehnic-profesional şi liceal, s-a introdus votul universal etc.).
În perioada interbelică, judeţul Vaslui a resimţit anii crizei economice din 1929-1933, iar după cel de-al Doilea Război Mondial a cunoscut timp de 45 de ani comunismul. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)