Bucureşti, 31 martie /Agerpres/ - Judeţul Vaslui este localizat în partea de est a ţării, regiunea Nord-Est, parte a provinciei istorice Moldova. Din 2002, judeţul face parte din Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. Suprafaţa judeţului reprezintă 2,2% din suprafaţa României.
Suprafaţă totală: 5.318 kmp; numărul oraşelor: 5, dintre care 3 municipii: Vaslui, Bârlad, Huşi; numărul comunelor: 81; numărul satelor: 449.
Conform Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din 2011, populaţia stabilă a judeţului Vaslui este de 395.499 persoane. Numărul persoanelor din mediul urban este de 153.009, iar al celor din mediul rural 242.490, cu un grad de urbanizare al judeţului este 38,69%. Informaţiile privind etnia au fost disponibile pentru 370.727 persoane, dintre care s-au declarat români 98,33%, romi 1,6% şi restul alte etnii.
Are ca vecini, la est, Republica Moldova, graniţa constituind-o râul Prut, la vest, judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea, la sud, judeţul Galaţi şi la nord, judeţul Iaşi. În urma aderării României la Uniunea Europeană (2007), judeţul Vaslui a devenit parte a graniţei de Est a Uniunii. În judeţ există două puncte de trecere a frontierei cu Republica Moldova: Albiţa (România)/Leuşeni (Republica Moldova) - trafic rutier şi Fălciu (România)/Stoianovca (Republica Moldova) - trafic feroviar.
Judeţul se întinde pe cursul superior şi mijlociu al râului Bârlad, care străbate partea de sud şi sud-est a Podişului Central Moldovenesc, iar în partea sudică separă Colinele Tutovei de Dealurile Fălciului.
Relieful este format în întregime din ansambluri de culmi şi văi largi orientate, în general, pe direcţia Nord-Sud. Podişul Central Moldovenesc, partea estică a Colinelor Tutovei, Dealurile Fălciului, Depresiunea Huşi şi Depresiunea Elan-Săratu, toate subunităţi fizico-geografice ale Podişului Bârladului, sunt localizate pe teritoriul judeţului Vaslui.
Din punct de vedere al altitudinii, relieful variază de la înălţimile cele mai mari din bazinul Racovei (485 m - Dealul Mângaralei, 465 m - Dealul Răzeşti, 461 m - Dealul Schitului) până la înălţimea minimă de 10 m din lunca Prutului. Valea Prutului se întinde pe aproximativ 150 km, cu un şes aluvial larg şi mai multe terase.
Reţeaua hidrografică este reprezentată în special de cursul mijlociu al râului Bârlad, cel mai important afluent al Siretului, iar în partea de Sud-Est a judeţului de râul Elan, afluent al Prutului. Râul Bârlad izvorăşte din Podişul Central Moldovenesc şi trece pe lângă oraşele Vaslui, Bârlad şi Tecuci, străbătând judeţul Vaslui pe o lungime de 173 km. Râul Prut, care izvorăşte din Muntele Cernahora (Ucraina) şi se varsă în fluviul Dunărea, străbate 160 de km din teritoriul judeţului şi primeşte ca principali afluenţi pe această suprafaţă râurile Sărata şi Elan.
Lacurile de pe teritoriul judeţului Vaslui sunt preponderent de natură antropică. Cele mai importante sunt acumulările Căzăneşti pe râul Durduc, Soleşti pe râul Vasluieţ, Puşcaşi pe râul Racova, Mânjeşti pe râul Crasna, Râpa Albastră pe râul Simila şi Pereschiv, toate cu volume de apărare împotriva inundaţiilor şi o serie de acumulări construite special pentru prevenirea inundaţiilor. Lacurile naturale sunt puţine la număr, mai importante fiind cele din lunca Prutului: Grosu, Ulmu, Broscăria şi Hârteşti.
În judeţul Vaslui sunt desemnate, conform Legii nr. 5/2000, HG nr. 2151/2004 sau unor Hotărâri ale Consiliului Judeţean, nouă arii naturale protejate: Movila lui Burcel, de tip floristic - comuna Micleşti (12 hectare); Fânaţa de la Glodeni, de tip floristic - oraş Negreşti, sat Glodeni (6 ha); Coasta Rupturile Tanacu, de tip floristic, comuna Tanacu (6 ha); Pădurea Bădeana, comuna Tutova (126,7 ha); Pădurea Seaca Movileni, comuna Coroieşti (48 ha); Pădurea Bălteni, comuna Bălteni (22 ha); Pădurea Hârboanca, comunele Ştefan cel Mare şi Deleşti (43,1 ha); Lacul fosilifer Nisipăria Hulubăţ, de tip paleontologic, municipiul Vaslui (2,5 ha) şi Lacul fosilifer Măluşteni, comuna Măluşteni (10 ha).
La nivelul judeţului Vaslui, resursele naturale neregenerabile sunt puţin variate şi sunt reprezentate de materiale de construcţii (argile şi luturi loessoidale, calcare de argilă, nisip din albia râurilor, gresii calcaroase, gresii nisipoase gălbui, cenuşii) şi ape minerale sulfuroase şi feruginoase din izvoarele de la Drânceni, Murgeni, Pungeşti, Gura Văii.
Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, judeţul Vaslui are trei municipii şi două oraşe: Negreşti şi Murgeni.
Municipiul Vaslui // Reşedinţa judeţului Vaslui este localizată pe Valea Bârladului, în aria de confluenţă a râurilor Vasluieţ şi Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei şi Podişul Central Moldovenesc. La Recensământul din anul 2011, oraşul Vaslui avea o populaţie de 55.407 locuitori. Suprafaţa oraşului este de 68,44 kmp. Spaţiile verzi din oraş totalizează 151 ha (21 mp/cap de locuitor).
Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul oraşului Vaslui a fost locuit încă din comuna primitivă, descoperirile atestând prezenţa unei populaţii stabile începând din neolitic şi până în epoca migraţiilor.
În perioada feudalismului, târgul Vasluiului îşi afirmă importanţa comercială, politică şi strategică. Loc de popas şi adăpost pe drumul comercial dintre Hălici si Dunăre, care făcea legătura dintre cetăţile de pe ţărmul Mării Negre şi cele de la Marea Baltică, a fost una dintre aşezările medievale de seamă ale Moldovei, alături de Suceava, Roman sau Siret.
Pe meleagurile vasluiene, primele târguri sunt atestate documentar din secolul al XII-lea. Vaslui apare menţionat în cronicile străine în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o primă atestare documentară a oraşului datând din 1375.
În secolul al XV-lea, târgul de pe Vaslui ajunsese de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşiului.
Aşezarea Vasluiului, în inima ţării Moldovei, a făcut din această zonă locul unor bătălii pentru apărarea independenţei. Astfel, în 1450, în pădurile Crasnei, la 15 km sud de Vaslui, oştile moldoveneşti conduse de Bogdan al II-lea (1449-1451), alături de care se afla şi fiul acestuia, Ştefan, viitorul domnitor, au câştigat o victorie importantă împotriva oştilor polone invadatoare.
Vaslui este menţionat în primele documente de cancelarie domnească din vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432) în 1423.
În 1470 a devenit reşedinţa domnească a lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Importanţa sa creşte considerabil din anul 1490, când Ştefan cel Mare îi acordă mari privilegii, reconstruieşte Curtea Domnească şi ctitoreşte o biserică în amintirea bătăliei de la Podul Înalt. Un hrisov de la 1491 ilustrează preţuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el ''târgul nostru''. În pământul mărginaş au fost sădiţi atunci zece stejari şi un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meşterii au încrustat însemnul Moldovei - capul de bour.
După moartea marelui voievod, oraşul Vaslui trece printr-o perioadă de decădere.
Printre îndeletnicirile pentru care vasluienii erau renumiţi se numără albinăritul şi pescuitul. Două scrisori către negustorii din Braşov, una datată 1641 şi cealaltă 1650, amintesc de mierea, ceara şi peştele ce erau la mare căutare în ţinutul de peste munţi. Oamenii acestor ţinuturi ale Moldovei au fost şi iscusiţi cioplitori în piatră, ţesători şi fierari.
Începuturile industriei sunt evidenţiate abia prin 1939, potrivit datelor din publicaţia Gazeta Vasluiului, care menţionează construirea unei topitorii de cânepă.
Dezvoltarea Vasluiului ia o amploare semnificativă din anul 1968, când oraşul devine capitala judeţului Vaslui. În decurs de un deceniu, populaţia creşte de la 19.820 la 45.000 de locuitori în 1978. În 1979, Vasluiul capătă statutul de municipiu.
În anii '80, dezvoltarea economică a oraşului se remarcă în industria constructoare de maşini, rulmenţi, industria chimică - fire poliesterice, industria materialelor de construcţii, a lemnului, textilă şi alimentară.
După 1989, industria intră în declin, economia având un caracter preponderent agrar, iar activitatea economică se restrânge substanţial la societăţi cu profil alimentar şi textil.AGERPRES