Republica Mauritius (engleză - Mauritius, franceză - Maurice, creolă de Mauritius - Moris) este o ţară insulară din largul coastelor continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar. Face parte din insulele Mascarene împreună cu insula franceză Réunion, situată la 200 km sud-vest.
În fiecare an, Mauritius sărbătoreşte Ziua Independenţei, obţinută la 12 martie 1968 (de sub tutela Marii Britanii). Capitala se află la Port Louis (149.000 de locuitori) şi suprafaţa totală a ţării este de 2.000 kmp. Diviziuni administrative: 9 districte şi 3 dependenţe. Populaţia este de 1,3 milioane de locuitori. Grupuri etnice: indo-mauritieni - 68%, creoli - 27%, sino-mauritieni - 3%, franco-mauritieni - 2%. Religii: hinduşi - 48%, romano-catolici - 23,6%, musulmani - 16,6%, alte religii creştine - 8.6%, alte religii - 2,5%, etc. Moneda este rupia mauritiană.
Clima este tropicală, modificată de direcţia vânturilor în sud-est. Iarna e caldă, uscată, iar vara umedă. Relief: coastă netedă, discontinuă spre munţi, înconjurând platourile centrale. Cel mai înalt vârf este Mont Piton (828 m). Insula principală, din care ţara şi-a luat numele, este de origine vulcanică şi este aproape în întregime înconjurată de recifuri de corali.
Mauritius este republică parlamentară. Preşedinte este Rajkeswur Purryag, iar prim-ministru - Navinchandra Ramgoolam. Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi de Adunarea Naţională pentru un mandat de cinci ani (eligibil pentru un al doilea mandat); prim-ministrul şi viceprim-ministrul sunt numiţi de preşedinte. Puterea legislativă este reprezentată de Adunarea Naţională (70 de locuri; 62 de membri sunt aleşi prin vot popular, 8 membri sunt numiţi de comisia electorală care reprezintă diversele minorităţi etnice; membrii sunt aleşi pentru un mandat de cinci ani).
Mauritius este supranumit "Hong-Kong-ul francofon". Are o economie în continuă creştere, practic, de la obţinerea independenţei, într-un ritm anual de 5-6%, fapt ce i-a permis înscrierea între statele lumii cu dezvoltare medie. Succesul economic al Mauritius-ului are la bază promovarea investiţiilor străine în "zonele libere" (peste 550 de întreprinderi mici, plasate pe întregul teritoriul, care realizează confecţii, textile, produse de pielărie, iar mai recent şi optice şi ceasuri), expansiunea serviciilor financiare (peste 9.000 de firme îşi au sediul sau filiale în Mauritius), "exprimată" în investiţii bancare de circa un miliard de dolari SUA şi promovarea turismului (cca. 1/10 din PIB).
În agricultură (10% din PIB, 14% din populaţia activă), cultura trestiei de zahăr rămâne dominantă (cca. 90% din suprafaţa cultivată, 25% din exporturi). Există, de asemenea, plantaţii de palmier, de cocotieri în regiunile de coastă, de vanilie şi de tutun de-a lungul văilor principale, ceai şi cafea pe platouri. Industria producătoare "tradiţională" include fabrici de zahăr (cca. 400.000 t/an), ţigarete, bere, săpun, conserve din fructe şi carne, principalele centre fiind Port-Louis, Grand-Port, Flacq ş.a. În capitală există şi o rafinărie de petrol şi una de îngrăşăminte chimice. Un sector extrem de dinamic este cel al confecţiilor, ce contribuie cu 50% la exporturile Mauritius-ului, iar unul de mare viitor este cel al software-ului (creat cu ajutorul specialiştilor din India). Balanţa comercială este uşor deficitară, exporturile acoperind 92% din valoarea importurilor. Principalii parteneri sunt Marea Britanie, Franţa, Republica Africa de Sud, SUA.
Turismul dispune de un potenţial natural ridicat şi de o infrastructură modernă, încasările anuale fiind în jur de 600 milioane de dolari SUA. În Mauritius vin anual 700.000 de turişti străini (în special din Franţa - 39%, insula Réunion - 16%, Republica Africa de Sud, Marea Britanie şi Germania). Principalele zone turistice sunt: capitala Port-Louis; Fort Adélaire (secolul al XIX-lea); citadela (1883); statuia vicontelui Mahé de la Bourdonnais (secolul al XVIII-lea); pagode; temple hinduse; moschei şi biserici; staţiuni balneoclimaterice; oraşele Curepipe şi Mahébourg, de pe coasta sud-estică; cratere vulcanice etc. Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse două obiective din această ţară.
Insula Mauritius a devenit celebră datorită unui timbru poştal, la care visează fiecare filatelist din lume. Timbrul numit "Mauritius albastru" a fost emis în fosta colonie britanică, în 1827. Până astăzi s-au mai păstrat doar 12 exemplare estimate de colecţionari ca fiind cele mai valoroase din lume. Faima sa se datorează greşelii gravorului: în timp ce grava plăcile, Joseph Barnard avea în faţa ochilor sigla atârnată deasupra oficiului poştal. Astfel, în loc de cuvintele "Post paid" (franco) a aplicat pe timbru inscripţia "Post Office". Astăzi, locuitorii insulei îi sunt recunoscători gravorului distrat. Datorită lui, timbrele cu efigia reginei britanice Victoria au făcut insula celebră.
Pe insula Rodrigues din Mauritius evenimentul cultural principal este festivalul Kréol, care are loc trei zile la sfârşitul lunii octombrie. În afară de sărbătorile de iarnă, în Mauritius nu există vârf de sezon, acesta depinzând mai degrabă de factori externi (cum ar fi vacanţa şcolii franceze, care aduce o creştere de preţuri în luna august).
La fel ca şi locuitorii, tradiţiile culinare din Mauritius îşi au originea pe trei continente. Vizitatorii au ocazia să guste feluri indiene, chineze, creole şi europene, la o singură masă. Bucătarii locali îşi folosesc creativitatea în reţete proprii, îmbinând ingrediente tradiţionale în restaurantele din majoritatea hotelurilor. Pot fi gustate şi feluri tradiţionale, precum "dohll purri" (clătite din grâu şi servite cu sos de tomate şi curry), "faratas", "gateau piments" şi "samousas".
Deşi era cunoscută de marinarii arabi şi malaiezi încă din secolul 10, Mauritius a fost prima dată explorată de portughezi în secolul al 16-lea şi ulterior de olandezi - care a numit noul stat în onoarea prinţului Maurits van Nassau (de Orania) - în secolul al 17-lea. Între anii 1715-1810 insula devine colonie franceză - "Île de France" şi serveşte drept o importantă escală în drumul spre India şi Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie şi devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posesiune engleză (rebotezată Mauritius). După desfiinţarea sclaviei în anul 1834, pe plantaţiile de trestie de zahăr sunt aduşi muncitori din India şi China. La 12 martie 1968, Mauritius îşi declară independenţa de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la 12 martie 1992 devine republică. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu)