Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) este o organizaţie internaţională care supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi operează în direcţia reducerii şi ridicării barierelor comerţului internaţional. Organizaţia Mondială a Comerţului a luat fiinţă la 1 ianuarie 1995, după aproape 50 de ani în care relaţiile comerciale dintre naţiuni au funcţionat într-un cadru instituţional ce nu a avut, de jure, statutul de organizaţie internaţională.
Începând cu 1 ianuarie 1995, membrii GATT (124 la acea dată) au devenit membri de drept ai OMC. În prezent, OMC numără 159 de membri şi 25 cu statut de observator. Sediul OMC se află la Geneva, Elveţia. Directorul general al OMC este Roberto Azevedo.
Prima încercare de adoptare a regulilor care să guverneze relaţiile comerciale internaţionale a fost făcută de unele ţări imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, când a apărut necesitatea creării unui organism care să supravegheze, să controleze şi să se implice direct în desfăşurarea comerţului internaţional. Aceste eforturi au condus la convenirea, la 30 octombrie 1947, a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, regulile sale aplicându-se comerţului internaţional cu bunuri. Acest Acord a funcţionat pe o bază provizorie, de la 1 ianuarie 1948, până la înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a fost inclus în textele legale ale OMC.
Rundele de negocieri sub auspiciile GATT au determinat liberalizarea comerţului cu bunuri (în special a produselor industriale) şi fixarea principalelor reguli multilaterale de comerţ. Cea mai importantă rundă de negocieri a fost Runda Uruguay, care a durat din 1986 până în 1994. Negocierile desfăşurate în cadrul acestei runde au determinat deplina includere a sectorului produselor agricole în regulile multilaterale de comerţ, abordarea comerţului cu servicii şi a drepturilor de proprietate intelectuală în acelaşi set de reguli.
Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizaţiei Mondiale a Comerţului la 1 ianuarie 1995.
Organizaţia Mondială a Comerţului constituie un forum de negocieri pentru continuarea liberalizării comerţului cu bunuri şi servicii, convenirea unor reguli cât mai adecvate la noile condiţii de comerţ şi asigură funcţionarea unor mecanisme multilaterale de punere în aplicare a angajamentelor asumate de membrii OMC. Aceste mecanisme includ, între altele, o procedură de reglementare a diferendelor.
Organizaţia Mondială a Comerţului serveşte drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comerţului cu servicii prin desfiinţarea barierelor şi elaborarea de reguli în noi domenii legate de comerţ. Pe lângă aceasta, ea îndeplineşte următoarele funcţii: facilitarea implementării, administrării şi aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor; soluţionarea diferendelor comerciale; examinarea politicilor comerciale naţionale; cooperarea cu alte instituţii internaţionale în formularea politicilor economice la scară mondială. Astfel, în scopul asigurării unei mai mari coerenţe în elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC cooperează, în funcţie de necesităţi, cu FMI şi Banca Mondială.
OMC este singura organizaţie internaţională globală, cu vocaţie universală, care stabileşte reguli de comerţ între state. Aceste reguli sunt conţinute în Acordurile OMC, negociate, semnate şi ratificate de Parlamentele membrilor, scopul principal al acestor Acorduri fiind sprijinirea producătorilor de bunuri şi servicii, a exportatorilor şi importatorilor în realizarea operaţiunilor comerciale, precum şi oferirea unui cadru multilateral coerent şi eficient, care să ajute membrii la identificarea şi valorificarea avantajelor necesare creşterii economice. Toate aceste reguli au caracter multilateral (pentru acordurile multilaterale), cu unele flexibilităţi pentru ţările în curs de dezvoltare.
În "Rezultatele Negocierilor în cadrul Rundei Uruguay privind comerţul multilateral", textele juridice includ o listă de aproape 60 de acorduri, anexe, decizii şi înţelegeri. Prin intermediul acestor acorduri a fost instituit un sistem mondial comercial nediscriminatoriu care reglementează în mod expres drepturile şi obligaţiile membrilor OMC. Pe lângă Acordurile ce cuprind principiile de bază (GATT, TRIPS, GATS), au fost negociate şi o serie de Acorduri suplimentare care se referă la clauze speciale cu privire la sectoare specifice (cum ar fi: evaluarea bunurilor în vamă, inspecţia înainte de expediţie etc.).
Regulile OMC - prevăzute în Acorduri, declaraţii şi decizii, sunt rezultatul negocierilor dintre membrii organizaţiei. Prin intermediul acestor acorduri (voluminoase şi complexe deoarece reprezintă texte juridice ce cuprind o gamă largă de activităţi, care se referă la agricultură, industria textilă şi îmbrăcăminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuală şi multe alte domenii, dar bazate pe o serie de principii care constituie fundamentul sistemului multilateral de comerţ), membrii OMC operează într-un sistem de comerţ nediscriminatoriu, care le stabileşte drepturile şi obligaţiile.
OMC este condusă, în fapt, de guvernele membrilor, toate deciziile fiind luate de către membri, ca regulă generală prin consens, (fie de către miniştri - cu ocazia Conferinţelor ministeriale, fie de către oficialii membrilor - care se întâlnesc regulat la Geneva). Aceste decizii sunt apoi transpuse în legislaţiile naţionale, prin adoptarea lor de către Parlamentele membrilor.
Unul dintre elementele esenţiale prin care OMC se deosebeşte de predecesorul său GATT îl constituie obligaţia fiecărui membru de a accepta "pachetul" de reguli şi obligaţii multilaterale, inclusiv de a se supune prevederilor Memorandumului de acord privind Reglementarea Diferendelor, care sunt puse în aplicare prin intermediul Organului de Reglementare a Diferendelor (ORD).
Principiile de bază ale OMC/GATT pe care toţi membrii trebuie să le aplice sunt: tratamentul cel mai favorabil acordat unei ţări trebuie extins tuturor membrilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (clauza naţiunii celei mai favorizate); nicio ţară nu poate face discriminare între produsele proprii şi cele importate (tratamentul naţional); nicio ţară nu poate aplica restricţii cantitative asupra comerţului; toate regulile şi legile afectând comerţul trebuie să fie publice; regulile şi angajamentele sunt obligatorii pentru membri, iar eventualele dispute comerciale dintre membri trebuie soluţionate prin intermediul mecanismului de soluţionare a diferendelor. Există însă şi excepţii referitoare la măsuri de protejare a comerţului sau implementarea standardelor în domeniul sănătăţii şi siguranţei. În prezent, OMC reprezintă elementul central al sistemului internaţional bazat pe reguli care guvernează comerţul mondial.
Prin situarea sa în afara sistemului Naţiunilor Unite, OMC a reuşit să îşi prezerve, în cadrul activităţii sale interne, caracterul de "neutralitate politică" şi esenţa rolului său, rol pentru care a fost înfiinţat, de strictă reglementare a normelor aferente activităţilor comerciale pe plan internaţional.
În planul imaginii externe, pe fondul general al accentuării fenomenului de globalizare, al conştientizării pe scară tot mai largă a rolului OMC, alături de Banca Mondială şi FMI în economia mondială, au început să se manifeste, în special după declanşarea crizei economico-financiare din Asia de Sud-Est din 1997, o serie de curente de opinie deosebit de critice şi chiar revendicative la adresa rolului şi puterii deţinute de OMC în actuala economie mondială.
Organul suprem din cadrul OMC, responsabil pentru luarea deciziilor, este Conferinţa ministerială, care se reuneşte la fiecare doi ani. Ea exercită funcţiile OMC şi adoptă măsurile necesare în acest scop. Conferinţa ministerială este abilitată să ia decizii cu privire la toate aspectele acoperite de orice Acord comercial multilateral dacă un membru solicită acest lucru. De la înfiinţarea OMC au avut loc nouă Conferinţe Ministeriale (Singapore - 1996, Geneva - 1998, Seattle - 1999, Doha - 2001, Cancun - 2003, Honk Kong - 2005, Geneva - 2009, Geneva - 2011, Bali, Indonezia - 2013) dintre acestea cea de la Doha fiind considerată "de o importanţă majoră" în redobândirea rolului OMC de liberalizare a comerţului.
Conferinţa Ministerială de la Doha poate fi considerată un succes atât pentru OMC, cât şi pentru membrii săi, pentru că: au fost obţinute rezultate pozitive în ceea ce priveşte Acordul TRIPS (s-au purtat negocieri în vederea creării unui sistem multilateral de notificări şi înregistrare a indicaţiilor geografice pentru vin şi băuturi spirtoase, în conformitate cu prevederile articolului 23.4 al TRIPS etc); s-au obţinut rezultate semnificative în domeniul agriculturii (principalul subiect în acest domeniu a fost sprijinul producătorilor interni şi promovarea exportului, tot aici au fost propuse negocieri de extindere a accesului pe piaţă, reducerea tuturor formelor de subvenţionare a exportului, reducerea sprijinului intern ce afectează negativ comerţul etc.); aderarea Chinei şi Taiwanului la OMC (China a devenit cel de-al 143 membru al OMC după 15 ani de negocieri). În plus, în cadrul Conferinţei Ministeriale de la Doha au avut loc dezbateri şi negocieri care au acoperit şi alte domenii precum: securitatea alimentară şi protecţia sănătăţii; comerţul cu servicii; comerţul electronic; domeniul investiţiilor; problemele cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare în implementarea acordurilor curente ale OMC etc.
România a fost Parte Contractantă la GATT, iar prin participarea sa la negocierile din cadrul Rundei Uruguay a devenit Membru fondator al OMC. Lista sa de angajamente din cadrul OMC a avut caracteristicile unei ţări în curs de dezvoltare şi nuanţe de ţară cu economie în tranziţie, materializate în taxe vamale mai ridicate decât ţările dezvoltate şi angajamente mai mici, asumate pe perioade de timp mai mari. Până la 1 ianuarie 2007 (data intrării în UE), România a participat în mod activ şi direct la procesul de negocieri din cadrul OMC, precum şi la activitatea curentă a Organizaţiei, politica sa comercială fiind examinată, periodic, de către Organul specializat al OMC. Ca Stat Membru al UE, România aplică politica comercială comună a UE şi a preluat angajamentele UE din cadrul OMC.
România a fost implicată în două proceduri de reglementare a diferendelor (declanşate de SUA şi, respectiv, Ungaria), ambele cazuri soluţionate prin consultări, înainte de a se ajunge la Panel.
Începând cu anul 2003, România a deţinut preşedinţii ale unor Comitete din cadrul OMC (Licenţe de Import, Antidumping, Subvenţii şi Măsuri Compensatorii, Evaluare în Vamă şi Măsuri investiţionale legate de comerţ).
AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu)