Muzeul de Artă Timişoara, găzduit de Palatul Baroc din Timişoara, a luat fiinţă la 1 ianuarie 2006 prin desprinderea secţiunii de artă a Muzeului Banatului. Spaţiul său expoziţional a fost restaurat şi extins în cadrul lucrărilor de renovare a palatului şi a fost inaugurat în această formă extinsă, la 21 decembrie acelaşi an.
În prezentarea actuală, muzeul este rezultatul unui proces care a durat peste 120 de ani, începuturile colecţiei care a dat naştere Secţiunii de artă a Muzeului Banatului fiind consemnate în anul 1879, când colecţionarul şi istoricul de artă Ormos Zsigmond şi-a donat colecţia substanţială de pictură europeană noii instituţii.
În anul 1940, Muzeul Banatului a fost reorganizat de directorul A.Ciupe, care a separat secţiunile pe categorii, luând fiinţă, astfel, Secţiunea artistică sau Pinacoteca. Această Secţie de artă a început să se desprindă de Muzeul Banatului în anul 1969, beneficiind de un spaţiu propriu, în clădirea Centrului Cultural Francez. Ulterior, în anul 1986, aceasta a fost mutată într-o aripă din Palatul Baroc, aflată în restaurare încă de la sfârşitul anilor '70, iar în ianuarie 2006 s-a desprins definitiv de Muzeul Banatului devenind ''Muzeul de Artă Timişoara''.
Acesta include o colecţie unică de lucrări şi obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de piese. La baza colecţiei stă donaţia efectuată de soţia artistului, o mică parte din tablouri provenind de la Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti, cu titlu de împrumut. Printre tablouri se regăsesc cele mai cunoscute lucrări precum ''Odihnă pe câmp'' (1954), ''Întoarcerea de la sapă'' (1943) autoportrete, o parte din ciclul "Regele nebun" sau seria "Arlechin", peisaje veneţiene şi spaniole. De asemenea, ies în evidenţă portretele unor personalităţi precum Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu sau Tudor Arghezi.
Alte trei secţiuni ale muzeului includ colecţiile de artă contemporană, decorativă şi europeană. Cea de artă contemporană cuprinde 8 săli în care se regăsesc diferite concepte, direcţii artistice ale artei din Timişoara. Prin anul 1960 oraşul devenise unul dintre cele mai dinamice centre ale artei contemporane româneşti, fapt datorat în mare măsură şi stabilirii în oraş a unui număr de tineri artişti, veniţi de la studii şi animaţi de dorinţa schimbării vieţii artistice - Constantin Flondor Ştefan Bertalan, Roman Cotoşman. Din această perioadă se păstrează în colecţia muzeului o serie de lucrări, în special monotipurile şi colajele constructiviste ale lui Cotoşman, lucrările lui Flondor şi Bertalan care au fost expuse la Nürnberg în 1969, dar şi sculpturile de bronz ale lui Petru Jecza, sau sculpturile din lemn ale lui Victor Gaga (din anii '70). În colecţia de pictură bănăţeană (sec. XIX) sunt reprezentaţi autori de diferite etnii - germani, români, maghiari, sârbi - formaţi la renumitele academii de artă ale marilor centre culturale europene: Viena, Budapesta, Düsseldorf sau Paris. Printre aceştia se numără: Johann Wälder, Nicolae Popescu, Anselm Wagner, Adolf Humborg, Karl Brocky, Anton Fialla, Konstantin Daniel.
Colecţia de artă decorativă ale cărei baze au fost puse de Ormós Zsigmond, fondatorul muzeului timişorean, în secolul al XIX-lea, cuprinde obiecte de artă aplicată de diferite tipologii, materiale şi stiluri. Completată pe tot parcursul secolului XX prin achiziţii, donaţii şi transferuri, astăzi numără în jur de 1.500 de piese, repartizate în subcolecţiile de mobilier, ceramică şi porţelan, sticlărie, ceasuri, metal şi textile.
Colecţia de artă europeană este una dintre secţiile principale ale muzeului, în cadrul căreia ponderea este deţinută de pictura italiană. Fondul de pictură italiană ilustrează câteva dintre marile curente din perioada secolelor XV-XVIII. Renaşterii, marea cotitură a artelor, care a dus la emanciparea picturii de sub autoritatea bisericească, îi aparţin cele două panouri pictate, probabil fragmente ale unui poliptic, atribuite lui Donato Veneziano, reprezentând pe Sfântul Francisc şi pe Sfântul Ieronim. Pictura germană, austriacă şi maghiară, dar şi cea franceză îşi găsesc câţiva reprezentanţi în patrimoniul muzeului, fără a constitui colecţii independente.
Pentru secolul al XVIII-lea, epocă de înflorire a barocului în ţările din Europa Centrală, lucrările pictorilor Asam Kosmas Damian, Christian Seybold, Jan Kupetzky şi Anton Ignat Hamilton pot constitui elemente de referinţă. Numeroase lucrări din galerie ilustrează spiritul academiilor de artă şi cuprind majoritatea temelor de predilecţie ale acestora, fiind exponente ale ideologiei şi gustului oficial al epocii (Aldolf Humborg, Vastag György, Adolf Bock).
Lucrările de pictură franceză ale muzeului aparţin secolelor XIX şi XX, când Parisul, devenit centru al vieţii cultural-artistice europene, cunoaşte cele mai violente confruntări între noile curente şi conformismul unei arte tradiţionaliste ce slujea oficialităţilor vremii -''Peisaj la Fontainbleau'' a lui Diaz de la Peňa, ''Ieşirea din biserică'' semnată de Fernand Gérard le Gout, ''Lucrători la un pod'', semnată Louis Roger.
În patrimoniul muzeului se mai găsesc colecţii de artă bănăţeană veche şi pictură religioasă. Primele icoane au intrat în patrimoniul pinacotecii timişorene, în anii 1909 şi 1912. Din anul 1928 a fost iniţiată, de istoricul de artă Ioachim Miloia, o campanie de achiziţii-donaţii de la parohiile săteşti îndeosebi, campanie concretizată în crearea fondului ''de artă bisericească'' însumând aproximativ 150 de lucrări pe lemn şi pe pânză. Acest fond a fost îmbogăţit substanţial, mai ales după anul 1966, prin achiziţii, donaţii sau transferuri, depăşind în prezent 1.000 de piese.
Parterul muzeului este dedicat expoziţiilor temporare. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Marina Bădulescu)