Spitalul Universitar de Urgenţă Elias este unul dintre cele mai vechi spitale din Bucureşti. Situat în vecinătatea Arcului de Triumf şi a Mănăstirii Caşin, unitatea spitalicească este, în prezent, un centru de referinţă al asistenţei medicale de urgenţă din Capitală, un reper al excelenţei în medicina de specialitate europeană.
Istoria spitalului este legată de numele lui Jacques Menachem Elias. Acesta s-a născut în 1844, la Bucureşti, şi a fost proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, judeţul Bacău), bancher (preşedintele şi acţionarul Băncii Generale Române) şi industriaş. În cei aproape 80 de ani de viaţă, a reuşit să strângă o mare avere, deţinând moşii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în ţară şi în străinătate (9 imobile la Viena spre exemplu, precum şi la Berlin, Roma şi Paris), două hoteluri din Bucureşti (Continental şi Patria), două mine de mercur în Dalmaţia, fabrici şi milioane de lei în acţiuni la New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin etc.
Deşi a strâns o mare avere, Elias a trăit toată viaţa modest, locuind într-un apartament obişnuit. A fost consilier al regelui Carol I, care l-a recompensat cu onoruri înalte pentru contribuţia lui la dezvoltarea economiei româneşti. A murit la 14 mai 1923, în Bucureşti.
Prin testamentul său redactat la 2/15 decembrie 1914, cum nu avea nici ascendenţi şi nici descendenţi în viaţă, el a desemnat ca legatar universal Academia Română, căreia i-a lăsat toată averea mobilă şi imobilă ''oriunde s-ar afla această avere, în ţară şi în străinătate'' (evaluată pe atunci la un miliard de lei). Conform dorinţei sale, Academia Română a înfiinţat o fundaţie de cultură naţională şi de asistenţă publică numită Fundaţia Familiei Menachem H. Elias, întreaga avere urmând ''să fie consacrată promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noştri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. Şi aceasta fără deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi''. Fundaţia a fost denumită după tatăl său.
Testamentul său prevedea acordarea de finanţări pentru următoarele obiective:
''În special va avea obligaţiunea de a construi şi întreţine la Bucureşti, un spital de cel puţin 100 de paturi în condiţiunile cele mai moderne... În acest spital, se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliţi şi de orice altă credinţă; se vor da consultaţii şi medicamente gratuite".
Gestul său de filantropie a fost elogiat de contemporani. Despre Elias, istoricul Nicolae Iorga afirma, în 9 iunie 1923, în revista ''Neamul românesc'': ''Numai boierii din alte vremuri învăţaseră naţia noastră cu astfel de largi danii, iar de la ei nimeni până la Jacques M. Elias nici dintre urmaşii lor, nici dintre rândurile burghezilor bogaţi nu i-a imitat''.
Din Consiliul de Conducere şi Administraţie al Fundaţiei au făcut parte, de-a lungul timpului: prinţul Barbu Alexandru Ştirbei, academicienii Ion Bianu, Gheorghe Ţiţeica, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Simionescu, Dumitru Voinov, George Marinescu, David Emanuel, Constantin Ion Parhon, Mihail Sadoveanu, Andrei Rădulescu, Traian Ionaşcu, Ioan Ceterchi, Nicolae Cajal, Victor Sahini, Aurel Iancu şi alţi intelectuali de marcă.
Construcţia spitalului a început în 1934 pe un teren achiziţionat de Fundaţia Elias de la Societatea Română de Cruce Roşie şi i se datorează arhitectului Radu Dudescu şi inginerului Emil Prager.
La data de 15 noiembrie 1938, în prezenţa Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia şi a Reginei Elena, precum şi a altor personalităţi din ţară şi din străinătate, a fost pus în funcţiune ''Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias'', cel mai modern spital din Europa acelor vremuri deschizându-şi porţile ambulatoriului, spitalului şi sanatoriului, destinate în întregime ''bolnavilor de ambele sexe'', indiferent de religia lor.
Până în 1941, spitalul a fost administrat direct de către Fundaţia Elias. După cel de-al Doilea Război Mondial, spitalul a fost completat cu alte construcţii, însă nu aveau acces decât persoane din conducerea societăţii comuniste. După 1990, spitalul a trecut în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Schimbarea majoră a fost în anii 2001-2002, când a trecut din nou în administrarea Academiei Române şi a devenit Spital Universitar de Urgenţă.
În 1938, când la conducere era prof. dr Dan Danielopolu, Spitalul "Elias" avea 200 de paturi şi era unul dintre cele mai bine utilate spitale din Europa. În prezent, Spitalul Universitar de Urgenţă "Elias" are 22 de departamente, 733 de paturi şi câteva secţii comparabile cu cele din spitalele mari, europene. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache)