Turul Ciclist al României sau ''Mica Buclă'' este cea mai importantă competiţie de ciclism desfăşurată pe teritoriul României. Ţara noastră a fost a şasea din lume care a organizat un tur ciclist naţional pentru amatori, prima ediţie având loc în 1934.
Prima cursă din lume în circuit a avut loc în 1868 la Saint Cloud, lângă Paris, şi a fost câştigată de englezul James Moore. Peste un an, câştigătorul cursei şi-a adjudecat şi prima cursă de fond pe şosea, Paris-Rouen, unde îşi fac apariţia şi primele rutiere.
În România anului 1869 ia fiinţă în Bucureşti, în cadrul societăţii Tirul, prima secţie de ''velocipedism'' din ţară. În 1886 sunt importate primele biciclete de concurs, printre posesorii lor numărându-se şi cunoscuţi scriitori: Alexandru Vlahuţă, Barbu Şt. Delavrancea, Alexandru Macedonski. Primul campion din România este Dumitru Dumitrescu, despre care presa vremii scria că ''din 1890 a devenit adorator înfocat al velocipedei''. El rămâne ''campionul velocipediştilor din România" până în 1895. Fotografia originală cu D. Dumitrescu alături de velocipedul său este expusă la Muzeul Tehnic din Capitală.
În zona Arcului de Triumf, unde s-au inaugurat cursele cicliste, se construieşte primul velodrom românesc, în 1894.
Federaţia Internaţională de Ciclism s-a constituit în anul 1900. Anul 1903 rămâne un punct de referinţă în istoria ciclismului, întrucât atunci a avut loc prima ediţie a Turului Franţei, cursă de mare fond pe etape, rămasă până în zilele noastre proba numărul unu a rutierilor.
Anul 1909 marchează primul campionat naţional al României, prin probele de ''iuţeală'' şi fond, disputate pe acelaşi traseu de la Şosea, notează mica enciclopedie ''Retro Sport'', de Ştefan Nobilescu.
După ''Marea Buclă'' (cum mai era denumit Turul Franţei), moda ''tururilor'' ia o mare amploare, tot mai multe ţări organizând astfel de întreceri care câştigă aprecierea publicului: Turul Italiei (Il Giro - 1909), Turul României (Mica Buclă - 1934), Turul Spaniei (La Vuelta - 1935) etc.
Inspirându-se de la Turul Franţei, publicaţia lunară ''Revista Automobila'', condusă de Ion Cămărăşescu, a organizat în august 1910 prima ediţie a ''Circuitului Munteniei - campionat de turism pentru toţi bicicliştii români'', competiţie la care au luat startul 12 rutieri pe traseul Bucureşti - Sinaia - Târgovişte - Butimanu - Bucureşti (aproximativ 300 km în trei etape). Marea încercare a cursei era muntele Păduchiosu, care presupunea o ascensiune de 8 km, cu o pantă de până la 15 grade. În clasamentul final, pe primul loc s-a clasat Mario Salla, un ciclist italian stabilit în România.
Ediţia a doua a ''Circuitului Munteniei'' (Circuit Wallachia), din 1911, s-a desfăşurat pe o distanţă de 455 km, trei etape: Bucureşti - Ploieşti - Sinaia - Târgovişte - Câmpulung - Curtea de Argeş - Bucureşti. Competiţia a fost câştigată de Jean Whalter, care a parcurs circuitul în 20h58'20'.
A treia ediţie a circuitului a avut loc în 1912. Traseul competiţiei, care se bucura de tot mai multă popularitate, ajunsese la 815 km, trecea prin zece judeţe şi cuprindea patru etape, cu o zi de pauză: etapa 1: Bucureşti - Alexandria - Turnu Măgurele - Caracal, etapa 2: Caracal - Craiova - Turnu Severin, etapa 3: Turnu Severin - Baia de Aramă - Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea. Nicolae Crihmăleanu a dominat competiţia de la început şi s-a clasat pe primul loc, pe locul al doilea s-a situat C. Bulfon şi pe locul al treilea Mario Salla.
Circuitul ciclist al României, programat pentru 1913, avea caracteristicile unui adevărat tur de ciclism (în competiţie erau aşteptaţi 50 de ciclişti). Se stabilise un traseu cu lungimea de 1.000 km, pe ruta Bucureşti - Târgovişte - Ploieşti - Vaslui - Iaşi - Piatra Neamţ - Bacău - Oneşti - Adjud - Focşani - Ploieşti - Bucureşti. Însă, anul 1913 a fost un an de campanie electorală şi, prin urmare, a fost amânată cu un an desfăşurarea cursei. Apoi, izbucnirea Primului Război Mondial a năruit pe deplin planurile pentru organizarea competiţiei de ciclism.
Începând cu 1934, publicaţia ''Sportul Zilnic'', în colaborare cu Federaţia Română de Ciclism, a organizat prima ediţie oficială a Turului ciclist al României, ţara noastră devenind a şasea din lume care organizează un Tur ciclist naţional pentru amatori, după Belgia (1906), Olanda (1909), Bulgaria (1924), Ungaria (1925) şi Polonia (1928). La 6 august 1934 pleca din Bucureşti prima caravană a Micii Bucle. Traseul primei ediţii a avut o lungime de 1.026 de km şi a cuprins şapte etape.
La 15 august 1934, revista ''Ilustraţiunea Română'' relata evenimentele de la primul Tur al României: ''Plecarea s'a dat Duminica, în faţa unei asistenţe numeroase, atrasă de ineditul spectacolului. Concurenţi numeroşi - pentru prima ediţie a acestei competiţiuni - ziarişti şi organizatori au plecat, entuziasmaţi, în urmărirea nouei aventuri''. Traseul era un fel de circuit mai mult central decât periferic (Bucureşti - Piteşti - Sibiu - Braşov - Bacău - Galaţi - Brăila - Buzău - Bucureşti). ''Trebue să subliniem entuziasmul cu care oraşele de provincie au primit sarcina ce li se oferea, de a primi câte un sfârşit de etapă. Peste tot s'au pregătit primiri triumfale, găzduire şi banchete. ...Evident, rezistenţa va fi calitatea cea mai hotărâtoare, mai ales pe arşiţa lui Cuptor. Dar, indiferent de rezultat ceeace interesează este iniţiativa şi punerea pe picioare a unei probe care, presimţim, va deveni cea mai cu răsunet în sportul românesc', mai nota publicaţia românească.
La start s-au prezentat 61 de participanţi, iar la final au ajuns 19. Câştigătorul celor şapte etape a fost bulgarul Marin Nicoloff.
În 1935, traseul a fost compus din 11 etape, pe o distanţă de 1.795 km. Pe lângă participanţii români, au intrat în competiţie reprezentanţi din Bulgaria, Turcia, Polonia, Iugoslavia şi Franţa, în total prezentându-se la start 98 de ciclişti. La final au ajuns 30, iar câştigătorul a fost polonezul Daniel Zigmund.
Ediţia din 1936 a avut un traseu de 2.242 km, împărţit în 12 etape. Participanţii străini la cursă au venit din Germania, Turcia, Polonia, Iugoslavia, Franţa şi Spania. Turul a fost câştigat de francezul Pierre Galliene.
Anul 1936 a fost şi singurul an în care România a avut participanţi la Turul Franţei. Turul României era un eveniment spre care se vorbea peste hotare, competiţia sportivă de la poalele Carpaţilor având participanţi valoroşi din ţări străine cu renume în ciclism. Valoarea competiţiei a fost evidenţiată şi de succesele rutierilor străini care au câştigat cele trei ediţii (1934, 1935, 1936) ale Micii Bucle, din perioada interbelică. La Paris, jurnalistul şi sportivul Henri Desgrange a trimis invitaţii de participare la Turul Franţei către ţările estice, printre care se număra şi România. Cu mari eforturi, Federaţia de ciclism a reuşit să facă rost de fondurile necesare pentru trimiterea celor patru reprezentanţi ai naţionalei României: Virgil Mormocea (27 de ani), Constantin Tudose (25 de ani), George Hapciuc (26 de ani) şi Nicolae Ion Ţapu (29 de ani).
Evenimentele care au urmat în următorii ani şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial au determinat o pauză de un deceniu pentru competiţia de ciclism.
Turul s-a reluat în 1946, an în care competiţia a avut cel mai lung traseu din istoria sa, de 2.692 km. August Prosinek, din Iugoslavia, a fost câştigătorul celor 11 etape, finalizate de 25 de participanţi. Au mai participat ciclişti străini din Albania, Franţa şi Iugoslavia.
În următoarele trei ediţii, participanţii la competiţie au fost doar din România, câştigătorii etapelor fiind Constantin Sandu (1950), Marin Niculescu (1951) şi Nicolae Vasilescu (1953).
În istoria competiţiei a rămas şi rutierul Traian Chicomban, din Braşov, care a participat de la prima ediţie (1934) până la ediţia a noua (1954), fiind cea mai longevivă participare la Turul României.
În următorii trei ani, Constantin Dumitrescu a fost finalistul Turului.
În 1958, câştigător a fost Gabriel Moiceanu, iar Ion Cosma şi Walter Ziegler, reprezentanţi ai României, au câştigat de două ori competiţia în 1959 şi 1961 şi respectiv în 1960 şi 1968. În ediţiile din 1966 şi 1967 Gheorghe Suciu şi Emi Rusu au continuat şirul victorioşilor români. În 1969, seria victoriilor pentru cicliştii români a fost întreruptă de Jurgen Wanzlik (R.D. Germană), însă în următoarele ediţii (1973, 1974, 1983-1985) românii au revenit pe podium: Vasile Teodor, Mircea Romaşcanu (câştigător la trei ediţii - 1974, 1983, 1985) şi Constantin Căruţaşu. Republica Democrată Germană a ieşit din nou pe primul loc în 1986, cu Frank Schonherr.
În următoarele ediţii, organizate în timpul comunismului (1987-1989), câştigătorii au fost Valentin Constantinescu, Vasile Mitrache şi Dănuţ Cătană.
La ediţiile de după revoluţie au participat mai mulţi ciclişti din străinătate, astfel că, pe lângă rutierii români cu cele mai bune punctaje, se remarcă în istoria clasamentului ciclişti din Republica Moldova, Bulgaria, Germania, Ucraina, Turcia, Olanda, Ungaria, Grecia, Kazahstan.
Ediţia din 2008, a 45-a, a fost prima ediţie care a figurat în calendarul Federaţiei Internaţionale de Ciclism.

CâştigătoriI Turului ciclist al României, după anul 1990:

1990 Vasile Apostol - România
1991 Sviatoslav Riabucenko - Republica Moldova
1992 Vladimir Perelalsny - Ucraina
1993 Jurgen Koberschinschi - Germania
1994 Anton Stelian - România
1995 Igor Mitianin - Ucraina
1997 Florin Privache - România
1998 Igor Bonciucov - Republica Moldova
1999 Serghei Tretiakov - Kazahstan
2000 Vadim Kravcenko - Kazahstan
2001 Leonid Tymchenko - Ucraina
2002 Alexandru Sabalin - Republica Moldova
2003 Jelle Groezen - Olanda
2004 Vladimir Koev -Bulgaria
2005 Ivalio Gabrovski - Bulgaria
2006 Pavel Shumanov - Bulgaria
2007 Dan Anghelache - România
2008 Rida Cador - Ungaria
2009 Alexei Shchebelin - Rusia
2010 Vladimir Koev- Bulgaria
2011 Andrei Nechita - România
2012 Matija Kvasina - România
2013 Vitaliy Buts - Ucraina

Anul 2013 a marcat ediţia cu numărul 50 a Turului ciclist al României. Competiţia s-a desfăşurat pe un traseu programat să aibă 1.207 km. Împărţit în şase etape şi un prolog, a pornit de la Marghita şi s-a încheiat la Bucureşti (Marghita - Baia Mare, Reghin - Miercurea Ciuc, Bicaz - Botoşani, Botoşani - Vaslui, Vaslui - Galaţi, Bucureşti). Etapa a şasea, Buzău - Bucureşti, a fost anulată şi înlocuită cu un circuit în jurul Palatului Parlamentului, care a ajuns să fie întrerupt din cauza ploii. Prin urmare, ''Mica Buclă'' din 2013 a avut în final 899 km, cei mai puţini din ultimii zece ani (cel mai scurt traseu a fost la ediţia din 1991, de 430 km). La ediţia aniversară din 2013 au luat startul 117 sportivi, de la 17 echipe, din 11 ţări.
În 2014, Turul ciclist al României este programat între 7 şi 14 iunie. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Cristian Anghelache)